Mircea Cărtărescu, poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist, s-a născut la 1 iunie 1956, la Bucureşti. A absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, apoi, în 1980, Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004), notează Agerpres.
După absolvirea facultăţii, a fost profesor, până în 1989, la o şcoală generală din Bucureşti, apoi funcţionar la Uniunea Scriitorilor şi redactor la revista „Caiete critice”. În 1991 şi-a început cariera universitară, ca asistent la Catedra de istoria literaturii române a Facultăţii de Litere din Bucureşti, potrivit sursei citate. În 1999 obţine doctoratul în literatură. În prezent este profesor la Facultatea de Litere, Departamentul de Studii Literare, potrivit litere.ro.
Mircea Cărtărescu a debutat cu poezie în 1978, în ‘România literară”
Încă din anii studenţiei se afirmă cu lecturi de poezie la ”Cenaclul de Luni”, condus de Nicolae Manolescu. A colaborat cu versuri, proză scurtă şi cronici literare la mai multe reviste literare: ”Echinox”, ”Amfiteatru”, ”Contrapunct”, ”România literară” etc., indică volumul ”Dicţionarul scriitorilor români” (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).
Mircea Cărtărescu a debutat cu poezie în revista ”România literară” (1978), iar editorial cu volumul ”Faruri, vitrine, fotografii” (Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, 1980). A continuat cu ”Aer cu diamante” (volum colectiv, 1982), ”Poeme de amor” (1983), ”Totul” (1985), ”Levantul” (Premiul Uniunii Scriitorilor, 1990), ”Dragostea” (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1994), ”Dublu CD” (1998), ”Plurivers” (I-II, 2003) ş.a. Este prezent cu poeme în antologii străine precum ”Quinze poetes roumains” (Paris, 1990) şi ”Young Poets of a New Romania” (Londra, 1993).
A debutat ca prozator în 1983
Ca prozator a debutat în antologia de proză scurtă ”Desant ’83” (1983), remarcându-se apoi cu nuvelele din ”Visul” (Premiul Academiei Române, 1989) – republicate integral, necenzurat, sub titlul ”Nostalgia” în 1993, şi cu romanele ”Travesti” (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, 1994), ”Orbitor – Aripa stângă” (Premiul ASPRO şi Premiul revistei ”Cuvântul”, 1996) – un prim volum din trilogia ”Orbitor”, al doilea roman al trilogiei apărând în 2002 – ”Orbitor. Corpul”, iar cel de-al treilea în 2007 – ”Orbitor. Aripa dreaptă”. Volumul ”De ce iubim femeile” a apărut în 2004 şi a obţinut Premiul Asociaţiei Editorilor din România – ”Succesul anului 2004” (2005).
Alte volume publicate au fost ”Visul chimeric” (eseuri, 1992), ”Postmodernismul românesc” (1999, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru critică-eseu-publicistic), ”Enciclopedia zmeilor” (2002), „Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli” (eseuri, 2003). În 2001 i-a apărut volumul de memorialistică ”Jurnal I. 1990-1996”, urmat de a doua parte – ”Jurnal II. 1997-2003”, lansat în 2005.
În 2010 Mircea Cărtărescu şi-a lansat volumul de poeme ”Nimic” şi cartea ”Frumoasele străine”, în 2011 – volumul ”Zen. Jurnal 2004-2010”, iar în 2012 – volumul „Ochiul căprui al dragostei noastre”. Editura Humanitas a reeditat în 2013 volumul „Nostalgia”, în ediţie aniversară, după 20 de ani.
În 2015, i-au apărut volumele „Poezia” şi „Solenoid”, în 2017 – volumul ”Peisaj după isterie”, iar la ediţia Bookfest din 2018 i-a fost lansată cartea „Un om care scrie: Jurnal, 2011-2017”. Mai recent, în 2019, i-a apărut cartea „Melancolia”, iar în 2020 – un nou volum de versuri, „Nu striga niciodată ajutor”, ambele la Editura Humanitas.
Scrierile sale sunt traduse în mai multe limbi străine
Scrierile sale se bucură de un mare succes şi peste hotare, fiind traduse în limbile engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă ş.a. Mircea Cărtărescu a participat, totodată, la numeroase festivaluri internaţionale de literatură.
A fost distins cu Premiul revistei ”Ateneu” pentru poezie (1995), Premiul Asociaţiei Editorilor din România (AER) pentru proză românească (la Târgul Internaţional de Carte Bookarest 2002), pentru primul volum ”Jurnal”, cu Premiul AER pe anul 2004 pentru cea mai frumoasă carte – ”Cincizeci de sonete de Mircea Cărtărescu cu cincizeci de desene originale de Tudor Jebeleanu” (2003).
Este laureat al Premiului literar „Giuseppe Acerbi”, Castel Goffredo, Italia – 2005, al Premiului Internaţional pentru Literatură de la Vilenica, Slovenia – 2011, al Premiului internaţional pentru literatură „Haus der Kulturen der Welt Berlin 2012” acordat în Germania, pentru volumul „Orbitor II. Corpul”.
Nominalizat de două ori la Premiul Nobel pentru Literatură
În 2011 şi 2012 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură.
A câştigat, în anul 2013, Spycher – Literaturpreis Leuk în Elveţia şi Premiul Internaţional pentru Literatură la festivalul de profil din oraşul sârb Novi Sad. În 2014 cartea sa „Frumoasele străine/Las Bellas Extranjeras”, tradus în Spania în 2013, a fost distinsă cu premiul Euskadi de Plata, al asociaţiei librarilor din provincia bască Gipuzkoa, iar în martie 2015 a primit Premiul Cărţii pentru Înţelegere Europeană al Oraşului Leipzig („Leipziger Buchpreis zur Europaischen Verstandigung”), atribuit de către un juriu internaţional pentru trilogia „Orbitor”. La 27 iulie 2015 a primit Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană.
Mircea Cărtărescu s-a numărat printre laureaţii Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2015, primind Premiul Naţional pentru Literatură. I-a fost acordat premiul la categoria „Proză”, pentru „Solenoid”, la cea de-a XVI-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural (2016), precum şi la cea de-a zecea ediţie a Premiilor Observator cultural (2016). În cadrul Festivalului Internaţional de Carte Transilvania (FICT) din 2016 a fost premiat cu „Cartea anului – Romanul românesc în mileniul trei”, pentru romanul „Solenoid”. Tot în 2016, în cadrul Galei „Oamenii Timpului”, de la Iaşi, Mircea Cărtărescu a fost premiat la secţiunea Literatură, datorită succesului pe plan internaţional de care se bucură opera sa, fiind unul dintre cei mai traduşi scriitori de limbă română.
Decorat de Traian Băsescu și de Casa Regală a României
La 15 ianuarie 2017 Mircea Cărtărescu a fost desemnat câştigător al celei de-a XXVI-a ediţii a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, care se acordă, în fiecare an, pe 15 ianuarie, la Botoşani. Tot în 2017 i-a fost decernat titlului Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, pentru întreaga activitate în domeniul literaturii şi ştiinţelor umaniste.
La 11 octombrie 2018 i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, potrivit unibuc.ro.
Mircea Cărtărescu a primit Premiul „Thomas Mann” pentru Literatură pe 2018, unul dintre cele mai mari premii literare germane. „În ultimele patru decenii, Mircea Cărtărescu a devenit cea mai importantă voce din literatura românească, mai întâi prin volumele sale de poezie, apoi prin romane, povestiri şi eseuri, cu trilogia sa romantică neobişnuită, polifonică ‘Orbitor’, scriitorul înscriindu-se în literatura mondială”, a fost motivaţia juriului.
La 9 aprilie 2018 i-a fost decernat, la Buenos Aires, Premiul Formentor pe 2018 drept recunoaştere pentru ansamblul operei sale care obligă la o reconsiderare a „condiţiei existenţiale” extinzând în acelaşi timp „limitele ficţiunii”, potrivit deciziei juriului.
I-a fost conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer de Preşedinţia României (2006), a fost decorat cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, distincţie acordată de Franţa (2010), iar în 2016 a primit Decoraţia „Nihil Sine Deo” a Casei Regale a României.
