Mai multe persoane din Oltenia și Banat au fost nevoite, acum 70 de ani, chiar în noaptea de Rusalii, să-și părăsească locuințele pentru a o lua de la zero, în Câmpia Bărăganului.
În total, 12.791 de familii din 172 de localități din județele Mehedinți, Timiș, Caraș-Severin au fost deportate și transportate în vagoane de vite, în timpul comunismului. Peste 40 de mii de oameni. Evenimentul este cunoscut în istorie sub numele de ,,Cumplita noapte de Rusalii” și reprezintă un adevărat fenomen.
În semn de respect pentru suferința îndurată de acești oameni, autorul Gheorghe Marcu a scris, în 2018, cartea cu titlul ,,Deportații”. Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la Deportarea Oltenilor și a Bănățenilor, în Bărăgan și Brateș, iar cu această ocazie, Gheorghe Marcu a scris o altă carte numită ,,1951: cumplita noapte de Rusalii – Frumușița Nouă, Brateș”.
,,Înainte de a scrie această carte, m-am documentat, ajungând la concluzia că una din petele de rușine în istoria țării noastre este deportarea bănățenilor și oltenilor, în Bărăgan, dar și în Lunca Prutului. Se urmărea îndepărtarea mai multor categorii sociale, considerate periculoase de comuniști. Au fost vizați marii proprietari de pământ, industriașii, hangii sau proprietarii de restaurant, refugiații basarabeni sau macedoneni și foști oameni de afaceri cu legături în occident. Am denumit această carte ,,1951 – Cumplita noapte de Rusalii – Frumușița Nouă Brateș”, întrucât, acțiunea de deportare a acestor oameni nevinovați a început, în noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii. Este a doua carte pe care o public despre deportați. Este un omagiu adus persoanelor deportate în urmă cu 70 de ani, în Lunca Prutului, dar și în Bărăgan”, scrie autorul în partea introductivă a cărții.
,,Au intrat peste noi, în același timp, la aceeași oră, în toată comuna”
Subiectul l-a atras pe Gheorghe Marcu de când lucra la Postul de Miliție Frumușița și a găsit, în aprilie 1980, pe un câmp, un cetățean mort de frig, cu fața și abdomenul mâncat de animalele sălbatice. Și pentru că situația acestor victime ale regimului comunist nu era foarte cunoscută publicului, Gheorghe Marcu a început să se documenteze. Așa a reușit să afle poveștile mai multor persoane deportate în comuna Frumușița Nouă, Brateș. Aproximativ 700 de familii din Banat și Oltenia au fost aduse în acest sat. Din cauza condițiilor grele, 67 de adulți și 11 copii și-au găsit sfârșitul aici.
,,Era prin luna iunie 1951, în noaptea de Rusalii. Ne-am trezit cu zgomot puternic de arme și tropote de cai. Erau militari și milițieni. Au intrat peste noi, în același timp, la aceeași oră, în toată comuna. Eu aveam 18 ani, în noaptea asaltului. Am luat tot ce am putut, mâncare, haine, am luat animalele cu noi. Casa a rămas deschisă în urma noastră. Ne-au băgat într-un vagon deschis, ne-au dat dispoziții să-l împărțim în două animale și oameni. Acum, îmi dau seama că listele au fost întocmite cu multă vreme de autoritățile comuniste”, povestește una dintre persoanele deportate în Frumușița Nouă, în cartea lui Gheorghe Marcu.
Autorul descrie prin ce au trecut acei oameni
Autorul ne introduce în atmosfera acelei perioade grele, descrie prin ce au trecut acei oameni, cum s-au acomodat cu nouă viață și cum au învățat să trăiască cu sentimentul de nesiguranță. A vorbit atât cu persoane care au trecut prin ororile deportării, dar și cu rude ale acestora. De asemenea, în carte apare și o scrisoare a unui deportat în Frumușița Nouă. Oamenii stăteau în locuințe improvizate, noaptea erau vizitați de animale sălbatice și erau îngroziți de venirea iernii. Poveștile pe care le-a aflat și listele de persoane venite în Frumușița Nouă, Brateș, în 1951, autorul le-a transpus în cartea ,,1951: cumplita noapte de Rusalii – Frumușița Nouă, Brateș”.
Din cauza condițiilor inumane de trai, în primii ani, au murit peste 1.700 de deportați, dintre care 175 de copii. Astăzi, conform Muzeului Național Cotroceni, din acele sate nu a mai rămas nimic. După decretele de grațiere a deținuților politic, de la mijlocul anilor ‘60, regimul comunist, preocupat de ștergerea urmelor represiunii, a distrus aproape în totalitate aceste aşezări ridicate de deportați.
Marina Andrei
