În România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume astăzi este marcată Ziua Universală a Iei. Tot azi este și Sărbătoarea Sânzienelor.
Parte a patrimoniului naţional, cămaşa portului popular a fost îmbrăcată cu mândrie, în trecut, de reginele Elisabeta şi Maria, atât la ocazii publice, cât şi în viaţa particulară.
În ultimii ani, aceasta a devenit un adevărat brand de ţară, fiind inclusă de numeroşi designeri în creaţiile lor.
Iniţiativa acestei sărbători au avut-o, în 2013, membrii comunităţii on-line La Blouse Roumaine. Pe data de 13 mai 2013, Institutul Cultural Român din New York a inaugurat seria evenimentelor intitulate „La Blouse Roumaine”, scopul evenimentelor fiind de a promova identitatea culturii româneşti în America de Nord.
Potrivit unei străvechi tradiţii din zona Maramureşului, în dimineaţa de Sânziene, fetele merg să se spele la râu şi îşi cos flori pe bluzele albe.
Sărbătoarea Sânzienelor
Sărbătoarea „cămăşii cu altiţă”, cum mai este denumită ia, a fost iniţiată de comunitatea La Blouse Roumaine, care a dorit ca bluza tradiţională românească împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume. Chiar denumirea comunităţii, reprezintă de fapt titlul unui tablou realizat de pictorul francez Henri Matisse care realiza o imortalizare a iei româneşti – “La blouse roumaine”, 1940 – creaţia fiind expusă la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.
Ziua de 24 iunie coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii.
Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele şi se pare că apariţia ei trebuie căutată undeva în vremea civilizaţiei Cucuteni.
În secolul al VI-lea apar menţiuni în limba latină în „Glossarium mediae et infimae Latinitatis” al lui Du Cange, privind termenul de camisa – împrumutat de la celţi – alături de alte aspecte despre portul românesc.
Ia – cea mai importantă piesă din costumul popular
Arta meşteşugului popular – şi a coaserii iei în special – era moştenită din generaţie în generaţie pentru a nu pierde această tradiţie care ne reprezintă, împreună cu rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. Însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, ori de soarta rea.
Ia – denumire dată la origini exclusiv piesei vestimentare feminine, cămaşă tradiţională românească de sărbătoare – este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, deoarece determină compoziţia ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămaşa, cu care e obligatoriu să se acorde ca epocă, vârstă, ornamente şi cromatică.
