Au 25, respectiv 29 de ani, sunt introvertiţi, vorbesc cu voce scăzută şi blândă şi probabil că mental sunt deja teleportaţi în faţa unui perete sau a unei planşe, cu pensula în mână. Acolo unde se simt în elementul lor. Acasă. Unde cuvintele sunt de prisos. Pentru Andrei și Bianca, limbajul stă, mai presus de orice, în imagini.
Ca mulţi artişti, nu sunt tocmai degajaţi când dau interviuri. Par ușor stingheriți să dezvăluie fragmente din viețile lor altfel decât prin penel. Dar poveştile lui Andrei Toniţa şi ale Biancăi Stancu sunt parte dintr-una mai mare, citită pe ziduri de aproape de toţi craiovenii. De câţiva ani, cei doi tineri însufleţesc Craiova prin picturi murale care au devenit veritabile puncte de atracţie şi, uşor-uşor, au creionat portretul unui oraş turistic, plin de culoare.
Dacă în urmă cu câţiva ani găseam semnătura lor pe panourile de electricitate cu girafa sau cu băiatul cu fular, acum o mulţime dintre pereţii oraşului ne vorbesc despre ei.
“Ne place să ascultăm ce vorbesc oamenii care se opresc să se uite la picturile noastre”
Au dat culoare mai multor şcoli din oraş, faţadei Teatrului Colibri, aleilor sau trecerilor de pietoni, zoofetăriei din Parcul Romanescu și nu numai. Iar picturile cu tematică Belle Epoque din centru se articulează deja ca parte din brandul cultural al Craiovei turistice. Însă cei doi tineri artiști preferă să rămână în umbra lucrărilor pe care le realizează şi vor ca oamenii să îi cunoască, mai întâi de toate, prin ceea ce creează.
“E amuzant când trecem pe lângă o lucrare şi vedem oamenii că se opresc şi fac fotografii”, spune Bianca.
“Ne place când stau pe loc şi vorbesc despre o pictură fără să ne cunoască. Uneori mă aşez lângă ei, trag cu urechea şi îi mai întreb câte ceva. Îmi place să nu mă ştie oamenii, dar în ultima vreme au cam început să ne mai cunoască. Noi am vrea ca oamenii să ne cunoască în principal prin lucrările noastre”, mărturiseşte Andrei.
Portret de artişti. Cine sunt Bianca şi Andrei
Bianca, pasionată de arta digitală
Bianca Stancu are 25 ani, este studentă și are înclinații către ilustrații și design grafic. „Desenez de când eram mică”, spune ea.
Primii ani de studiu i-a petrecut la Școala 22, unde profesoara de desen a remarcat-o repede și i-a îndemnat părinții să o lase să meargă la Liceul de Artă. Bianca era fascinată de tot ce ținea de pictură, lucru manual și nu ezita să-și manifeste elanul creator acasă în primii ani ai copilăriei. În cele din urmă, a ajuns la Liceul de Artă și, în paralel, a fost autodidactă, îndeosebi în privința artei digitale, care a atras-o cel mai mult şi pe care a descoperit-o urmărind tutoriale.
Lucrează mult în design grafic, branding și ilustrații inspirate din jocuri video, una dintre pasiunile sale.
După ce a terminat liceul, Bianca a plecat pentru o perioadă în Bucureşti, la UNARTE, însă nu s-a regăsit acolo, aşa că a decis să se întoarcă în Craiova şi a continuat să lucreze pentru comenzi private. S-a înscris la cursurile Departamentului de Arte de acasă şi este în prezent studentă la Cinematografie şi Media.
Andrei: “Cred că aşa m-am născut”
Andrei Toniță are 29 ani, a absolvit Facultatea de Arte – Secția Artă Sacră din Craiova, dar studiază în continuare, pentru că „studiul nu se termină niciodată”. Nu poate spune cu precizie când și-a descoperit talentul și pasiunea pentru pictură. „Cred că așa m-am născut”.
De când era mic a vrut să fac pictură, așa că alegerea acestui drum a fost dintr-o alegere proprie, fără a fi împins de la spate de cineva.
Talentul său a fost remarcat de primul dascăl, care l-a convins să participe la Olimpiada de Desen, în ciuda firii sale mai introvertite. Însă, ajuns în fața planșei, totul în jur se estompa și Andrei rămânea doar în compania picturii. După ce a câştigat primul loc, a primit aprecierea tuturor celor din jur și încurajări să se înscrie la cât mai multe concursuri. Dar Andrei spune că pentru el nu a contat niciodată prea mult să participe la competiții. „Competiția e cu mine însumi”.
Din clasa I, a câștigat în fiecare an Olimpiada la desen, în toți cei 8 ani de școală primară și gimnazială. A mers la școala din cartier (Școala nr. 29 din Valea Roșie) , iar din clasa a IX-a a urmat cursuri de profil – liceul, apoi facultatea.
Proiectul CRAIOVA
Printre proiectele proprii, drumurile celor doi pictori s-au intersectat, la un moment dat, când au lucrat împreună la anumite acţiuni de voluntariat. Printre altele, au pictat, alături de colegi, saloanele de pediatrie de la spital sau încăperile Teatrului Colibri.
Andrei a început primul colaborarea cu municipalitatea, alături de un coleg, după ce a fost remarcat de primar în timpul unui alt proiect de voluntariat. După o vreme, colegul său a plecat din ţară, iar Andrei a început să lucreze cu Bianca. A început, astfel, ceea ce avea să devină un “signature duo”. Artiştii care pictează Craiova.
La începutul proiectului legat de însufleţirea Craiovei prin pictură, Andrei şi Bianca au lucrat împreună la picturile 3D de la parcarea supraterană, în 2017, apoi la muralele din centrul istoric şi la însufleţirea mai multor instituţii publice, printre care mai multe faţade ale şcolilor sau faţada Teatrului pentru Copii şi Tineret Colibri.
Prima lor pictură murală din centrul oraşului, “pictura cu trăsurile”, a fost realizată în 11-12 zile. Cea mai recentă, în 9.
“Am primit libertate în realizarea proiectelor noastre, iar acesta este lucrul care a contat cel mai mult”, spun cei doi despre relaţia cu municipalitatea. “Când începem un proiect nou, discutăm, ne sfătuim, dar nu am fost niciodată limitaţi. Am avut mereu o relaţie foarte echilibrată”.
Începutul
“Mie mi-a plăcut mereu să fac voluntariat”, povesteşte Andrei, care s-a implicat în înveselirea mai multor grădiniţe şi spaţii diverse, deschis fiind mereu la astfel de iniţiative. În timpul unuia dintre proiectele sale de voluntariat, la Colegiul “Elena Cuza”, povesteşte că, alături de un coleg de facultate, a fost remarcat de primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, care le-a propus să picteze câteva treceri de pietoni din zona centrală. Se întâmpla în 2014. Colaborarea cu municipalitatea a continuat cu proiectul “Europa Wall”, de la Grădiniţa Mihai Bravu.
Andrei a început atunci să se axeze mai mult pe partea de pictură murală pentru a se putea susţine financiar, având proiecte variate. Picturi murale care îi poartă semnătura se găsesc acum şi la Timişoara, Cluj sau în afara ţării.
Ulterior, când colegul său a plecat din ţară, a început colaborarea cu Bianca, pe care a întâlnit-o prima dată la Spitalul Judeţean, în 2012, unde au pictat saloanele pentru copii de la secţia de pediatrie. La acea vreme, Bianca încă era la liceu.
Pereţii tăcuţi prind glas
După ani întregi în care paşii au trecut grăbiţi pe lângă un calcan cenuşiu, pereţii tăcuţi din centrul Craiovei au început, rând pe rând, să prindă glas. Acum, paşii se opresc. Oamenii se uită la pictura care a însufleţit peretele altcândva invizibil. Le fotografiază, le admiră, vorbesc despre ele.
Calcanele din centrul istoric îi invită pe trecători să călătorească înapoi în timp, în Craiova de altădată, Craiova doamnelor cu rochii lungi cu crinolină, a domnilor cu joben şi baston, a trăsurilor şi a cafenelelor boeme.
Faţada Teatrului de Păpuşi îi invită pe copiii mari şi mici să creadă în continuare în poveşti. Faţadele şcolilor îi invită pe elevi să viseze şi să îndrăznească.
Şi, dincolo de invitaţia către imaginaţie sau zâmbet, picturile Andreei şi ale Biancăi ne invită să ascultăm ceea ce ni se spune fără cuvinte și… să zâmbim.
Îi puteţi urmări pe cei doi artişti pe Instagram: Andrei -> şi Bianca ->.
