Casa Plopșoreanu, o „capsulă a timpului”, cum o numesc pasionații istoriei spuse de cărămizi, a fost pusă în siguranță recent de către câțiva craioveni activ implicați în acțiuni de conservare a patrimoniului. Fără intervenția lor, casa ar fi putut ceda oricând. „Cred că era acum ori niciodată”, spune Dragoș Andreescu, cunoscut drept Monumentalistul de comunitatea din oraș.
Câțiva voluntari au reușit, printr-o intervenție minimă, dar fundamentală, să salveze de la pieire o clădire construită în urmă cu 111 ani.
O intervenție minimă, dar salvatoare
Unul dintre punctele de atracție des menționate de turiștii care vin în Craiova sunt casele boierești pe care le vezi la tot pasul pe multe dintre străzile orașului. Fragmente de istorie, din păcate multe dintre ele din ce în ce mai degradate, neglijate, uitate.
Dar comunitatea iubitorilor de istorie crește în Craiova de la an la an și din ce în ce mai mulți oameni încep să se implice în promovarea și salvarea trecutului acestui oraș. Ba chiar atrag atenția și sprijinul altor asemenea oameni din țară, precum arhitectul Eugen Vaida, de la Ambulanța pentru Monumente, cunoscut deja la nivel național pentru acțiunile sale.
Așa se face că o mână de oameni s-au hotărât să salveze una dintre aceste case de o frumusețe aparte, care ar fi putut să cedeze oricând, printr-o operațiune numită „punere în siguranță”.
Punerea în siguranță a unei clădiri presupune niște intervenții minore care au rolul de a preveni degradarea iremediabilă. Este ceea ce s-a realizat, acum câțiva ani, și la Băile Neptun din Herculane, unde tot o mână de tineri inimoși au făcut același demers pentru ca acestea să nu se prăbușească definitiv.
Un fragment de istorie
Casa Plopșoreanu a fost construită în anul 1912. De atunci, nu s-a mai intervenit asupra sa, astfel că este o veritabilă „capsulă a timpului”, după cum o descriu atât Dragoș Andreescu, cât și Dana Nicolaescu, actuala proprietară.
„Am discutat la Anuala de Arhitectură despre casă și Dragoș ne-a povestit mai multe despre ea. Ne-a pus în legătură cu proprietarii și am decis să ne implicăm în operațiunea de punere în siguranță”, spune Adrian Rusu, de la Asociația Summurban. Practic, ce am făcut noi a fost să instalăm niște stâlpi de lemn care să susțină casa și să punem o cortină pe acoperiș, pentru că în partea din spate ploua de-a dreptul înăuntru. Curgea apa întruna. Acum, dacă clădirea e protejată și nu mai curge apă în ea, pereții vor începe să se usuce și să se „vindece” puțin. Altfel, apa i-ar fi distrus complet și toată partea din spate ar fi fost pierdută”, explică Adrian Rusu.
„Ce este foarte interesant la această casă e că nu s-a intervenit deloc la ea în tot acest timp, este în forma sa originală. Și asta este frumos, că e așa cum a fost făcută atunci, la 1912”, adaugă acesta.
Foișorul casei ar fi putut ceda oricând
Casa Plopșoreanu a fost construită la 20 martie 1912, aparținându-i lui Nicolae Plopșoreanu. Foișorul din partea din față a casei este un element definitoriu pentru frumusețea acesteia, însă este și cel mai fragil în fața trecerii timpului. „Arhitectul, C. Nicolaescu, atunci când a făcut planurile pentru casă, a făcut stâlpii dubli față de cum sunt ei executați. Dar, probabil la cererea proprietarilor, poate din rațiuni estetice, stâlpii de la foișor au fost subțiați”, povestește Dragoș Andreescu.
„Partea de deasupra scărilor e ruptă în patru bucăți, iar partea dinspre casă se mai ținea în puțin mortar. Pe lângă stâlpii de sprijin, am pus și niște mortar în speranța de a o stabiliza puțin. Atunci când trec mașini mari pe stradă în casă se simte cum se mișcă podeaua. Dacă pică o bucată de boltă, s-ar desface toată și tot foișorul ar fi la pământ”, spune Adrian Rusu.
Acum, cu câteva mii de euro, partea din față s-ar putea repara. Cu voluntari care să asigure mâna de lucru, precizează Andreescu, altfel costurile ar crește considerabil.
„Am fost câțiva voluntari, membri ai Asociației Summurban și încă 2-3 oameni care au dorit să se implice. Am lucrat pe 28 decembrie, anul trecut, și acum o săptămână am montat prelata. Sigur, lucrările de intervenție făcute de noi sunt minime și este nevoie de mult mai multe lucruri pentru a face toate reparațiile necesare. Eugen Vaida, de la Ambulanța de Monumente, chiar a venit și a văzut casa, avea un drum prin Craiova. Noi voiam să mai așteptăm puțin după niște soluții pentru a restaura partea din față, însă am discutat și cu el și am ajuns la concluzia că e nevoie să accelerăm această etapă de punere în siguranță pentru că, altminteri, ar fi putut să cadă oricând”, explică Adrian.
Bilețelul din cutia poștală
Plopșoreanu nu a deținut mult timp casa. A pierdut-o prin anii 20, când, din cauza datoriilor banca a scos-o la vânzare și, până la actualii proprietari a mai trecut pe la alți doi, care au cumpărat-o pentru a o da în chirie, spune Dragoș.
Familia Nicolaescu, care deține casa în prezent și a cumpărat-o în 1940, a cumpărat-o cu tot cu chiriași în ea.
„A venit comunismul, chiriașii au rămas acolo, iar prin anii 60 aceștia au plecat și a rămas casa familiei. După cutremur, foișorul a început să se încline și de atunci a rămas așa”, adaugă Monumentalistul. „În urmă cu câțiva ani, vorbeam cu Dragoș Nuță, de la Ambulanța de Monumente despre această casă și el a avut frumoasa idee să lase un bilețel în cutia poștală. A fost sunat de proprietari, am mers, ne-am întâlnit cu doamna Dana Nicolaescu, iar aceasta ne-a mărturisit că nu-și dorește să vândă casa familiei. Chiar își dorește să o restaureze, dar nu deține fondurile necesare.
Noi am încercat să aducem structuriști, Dragoș Nuță a făcut câteva relevee, le-a trimis cuiva de la Timișoara, dar acela nu a avut timpul să se ocupe. Iar anul trecut, Adrian Rusu, de la Summurban, a spus că își dorește să se implice alături membrii asociației. Le-am dat planurile, istoria casei, le-am făcut cunoștință cu doamna. Și așa s-a întâmplat totul”, spune Dragoș Andreescu.
„Mi-aș dori să le arate oamenilor care trec pe stradă o bucată din istorie”
Dana Nicolaescu, actuala proprietară a casei, are amintiri care o leagă strâns de această casă. Deși a primit oferte de vânzare, le-a refuzat pentru că ține la casa în care s-a născut și a copilărit, casa familiei.
„Eu iubesc lucrurile care au vechime, mă simt mult mai bine între lucrurile acestea, care au o istorie în spate. Îmi place să simt trecerea vremii, să simt că acolo s-a mai trăit, că acolo s-a mai întâmplat ceva.
În familia noastră, este din 43, de 80 de ani, este casa bunicului meu. Pe vremuri, el era negustor. Până să fie a familiei, a trecut prin alte întâmplări”, povestește proprietara.
Ultima persoană care a locuit în Casa Plopșoreanu a fost mătușa sa, care, din pricina unei boli, nu s-a mai putut ocupa de întreținerea clădirii. „Trecerea vremii, laolaltă cu boala sa, au fost, dacă pot zice astfel, marele blestem al acestei case, care a dus la această părăginire. Am avut o copilărie foarte frumoasă aici și probabil de aceea mi-aș dori să o văd și pe ea frumoasă. Mi-aș dori să rămână așa, o capsulă a timpului care să le arate oamenilor care trec pe stradă o bucată din istoria acestui oraș.”
