În plin secol XXI, există încă probleme privind recunoașterea egalității de drepturi între bărbați și femei. Bărbații sunt și azi văzuți drept ”genul dominant”, iar femeile, în special în anumite structuri sociale și politice, ca ”invitate la masa celor puternici”.
De ce ni se pare ceva incorect.
În primul rând, dincolo de faptul că forța fizică nu este un atribut care să garanteze superioritatea, trebuie amintit că, de la celebrele amazoane, femeile aparținând unui trib războinic legendar, din care erau excluși bărbații, până la eroine naționale precum Ecaterina Teodoroiu sau Jeanne d’Arc, femeile au dat, de-a lungul istoriei, dovadă de un curaj și un spirit de sacrificiu rar întâlnite.
Să nu uităm, în rândul femeilor cu personalitate puternică, pe fostul premier britanic Margaret Thatcher, supranumită ”Doamna de fier”, sau pe prințesa Diana.
Iar în privința celor cu misiune divină pe Pământ, este arhicunoscută Maica Tereza, întemeietoarea Ordinului Misionarelor Carității, ca și amintita anterior Ioana d’Arc (ultima, în pofida unor speculații denigratoare care ar putea să caute mai degrabă publicitatea).
Dacă se pot aduce exemple de netăgăduit în privința curajului și chiar a îndemânării în luptă a femeilor, ca și a girului divin, cum stau lucrurile în artă?
Aici reprezentantele sunt încă și mai numeroase.
Iulia Hasdeu, poeta genială a României, fiica savantului Bogdan Petriceicu-Hasdeu, de asemenea cu preocupări în muzică, pictură și filosofie.
Simone de Beauvoir, muza și partenera de viață a lui Jean-Paul Sartre, care a lăsat posterității capodopera ”Toți oamenii sunt muritori”.
Scriitoarea elvețiană de limbă franceză Anne Louise Germaine de Staël-Holstein, cunoscută mai ales ca Madame de Staël.
Surorile Brontë, scriitoare recunoscute peste veacuri.
Virginia Woolf, una dintre cele mai mari scriitoare britanice, cunoscută pe plan mondial pentru capodopere ca Orlando, Spre Far, Doamna Dalloway. Îi aparține următorul citat de o profunzime extraordinară, pe care mulți nu îl înțeleg nici astăzi: ”Societatea e cea mai puternică licoare din lume şi societatea, de fapt, nici nu există”.
Poeta, romanciera și nuvelista Sylvia Plath.
Geniala scriitoare braziliană Clarice Lispector, supranumită ”marea vrăjitoare a literaturii braziliene”. (A scris undeva: ”Cuvântul este a patra dimensiune a mea).
Celebra autoare de romane polițiste, rămasă neegalată și astăzi în ingeniozitate și prolificitate, Agatha Christie.
Și sunt doar câteva exemple celebre, care ar putea fi completate cu multe alte nume care au slujit arta, într-o formă sau alta: Cella Serghi, Georges Sand, Nathalie Sarraute, Katharine și Audrey Hepburn, Olivia de Havilland, Sofonisba Anguisolla, Frida Kahlo – și exemplele ar putea continua pe zeci de pagini.
Să nu uităm nici de sportive, capabile de performanțe înscrise în istoria genului, chiar România având o suită impresionantă de campioane în special la gimnastică artistică, deschisă de Nadia Comăneci, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut.
Privind în istorie, dar și în prezent, orice observator de bună-credință realizează că și la femei întâlnim aceleași calități care au făcut ca numele unor personalități masculine să fie scrise în Cartea de aur a istoriei: curajul, perseverența, eroismul, ingeniozitatea, creativitatea, talentul, dăruirea de sine. Dublate de o sensibilitate și tandrețe specifice lor, ca și de unicul atribut de a procrea.
Mihai Gîndu
