Voi evoca mai întâi locurile din Ţara Sfântă pe care le-am vizitat în primăvara anului 1984 cu prilejul unei deplasări împreună cu un reprezentant al BTT pentru convenirea şi semnarea primului acord de cooperare bilaterală privind schimburile turistice de tineret.
Lângă Ierusalim, la Bethlehem/Cisiordania am vizitat Biserica Naşterii Domnului în care am intrat cu evlavie pe Uşa Pocăinţei, ajungând la Grota Naşterii. Alături de Steaua de argint în 14 colţuri corespunzătoare celor 14 neamuri biblice, era încrustată următoarea inscripţie în limba latină: Hic De Virgine Maria Jesus Christus Natus Est./Aici din Fecioara Maria s-a născut Iisus Hristos. La câteva sute de metri de acea Biserică, am vizitat Grota Laptelui unde Fecioara Maria s-a oprit pentru a alăpta pe Pruncul Său în noaptea când Iosif a primit de la un Înger porunca de a părăsi cât mai repede localitatea şi a pleca în Egipt pentru a evita măsurile diabolice, plănuite de nemilosul Herod.
În drumurile noastre prin Ierusalim, am vizitat Biserica Pater Noster de pe Muntele Măslinilor – un lăcaş romano-catolic construit acolo unde Iisus obişnuia să ţină Rugăciunea Tatăl Nostru care eşti în Ceruri. Actualul edificiu a înlocuit o Basilică din veacul al IV-lea, ridicată sub conducerea directă a Împărătesei Elena, dar distrusă de armata perşilor în anul 614. Pe acelaşi Munte, în Grădina Ghetsimani, Iisus s-a rugat înaintea arestării Sale, după Cina cea de Taină, retrăgându-se împreună cu Apostolii Petru, Ioan şi Iacob în locul numit de atunci Peştera Trădării. Paşii ne-au purtat, de asemenea, pe Via Dolorosa/Drumul Durerii, care poate fi considerat cu îndreptăţire cel mai sacru drum din lume. Acesta pleacă de la Poarta Leilor (Poarta Sfântului Ştefan de lângă fosta Cetate Antonia) şi ajunge până la Biserica Sfântului Mormânt, având o lungime de peste şase sute de metri pe o porţiune rămasă din căile construite de Împăratul Hadrian (76-138) pentru a lega – prin Aelia Capitolina – Estul de Vestul marelui oraş antic. Mi-am notat cu emoţie în carnetul de însemnări cele nouă opriri simbolice ale Mântuitorului: *locul aproximativ al condamnării Sale la moarte de către Pilat din Pont; *zona de unde Iisus începe să îşi ducă din greu Crucea Răstignirii; *prima Sa prăbuşire; *locul întâlnirii Lui cu Maria; *ajutorul dat de Simon din Cyrene pentru a căra Crucea mai departe; *episodul cu marama Veronicăi care I-a şters sudoarea de pe faţa obosită; *următoarea Lui prăbuşire; *întâlnirea Sa cu un grup de femei din Ierusalim; *ultima cădere a lui Iisus. Am ajuns, de asemenea, la Biserica Sfântului Mormânt de pe Dealul Golgotei unde Iisus fusese răstignit – un edificiu de referinţă, ridicat de către Împăratul Constantin cel Mare, după ce mama acestuia, Sfânta Elena găsise Crucea atunci când a venit la Ierusalim. Acolo am văzut Sfântul Mormânt, construit din granit roşu şi străjuit de numeroase candele aprinse în permanenţă, precum şi Piatra Ungerii, o lespede de marmură roşie unde Iosif din Arimateia şi Nicodim aşezaseră trupul Mântuitorului după coborârea Lui de pe Crucea Răstignirii.
În perioada vizitei noastre, am mers în partea estică a Râului Iordan, la o locaţie plină de sfinţenie care se asociază primelor două anterior evocate (Grota Naşterii şi Golgota) unde s-a săvârşit Botezarea lui Iisus de către Sfântul Ioan Botezătorul. Locul respectiv se regăseşte pe o străveche hartă bizantină creată în mozaic, numită Madaba care cuprinde mai multe inscripţii în limba greacă, inclusiv Bethabara unde Sfântul Ioan ţinea ritualurile botezurilor.
Timp de o zi ne-am aflat în oraşul Nazareth, având ca obiectiv principal vizitarea Bisericii Bunei Vestiri – un edificiu maiestuos sub forma unui crin care este simbolul Fecioarei Maria. În veacul al IV-lea a fost descoperită Grota din subsolul Bisericii unde tânăra Maria a fost anunţată de către Arhanghelul Gavril că Îl va naşte pe Iisus, în timp ce aceasta venise la izvorul de acolo spre a umple carafele cu apă, aşa cum făceau toţi locuitorii oraşului. În Capela Bisericii era încadrat, într-un grilaj, Izvorul Fecioarei Maria, înconjurat de multe icoane şi candele mereu aprinse.
Într-o altă zi a vizitei, am ajuns la Jericho, lângă Mănăstirea Ispitei, situată la 350 de metri altitudine pe muntele cu acelaşi nume. Acolo se retrăsese într-o peşteră Iisus după Botezarea Sa în apa Iordanului, ţinând post timp de 40 de zile şi 40 de nopţi fără întrerupere. Acea peşteră fusese identificată de Sfânta Elena în pelerinajul din 326 D.Hr. în Ţara Sfântă.
În West Bank se află localitatea Emmaus Nicopolis unde – potrivit Evangheliilor – ar fi apărut Iisus după moartea pământeană şi Învierea Sa în Ceruri. Îmi amintesc faptul că, peste două decenii, am văzut la National Gallery din Londra, împreună cu soţia mea Maria Cornelia, capodopera lui Michelangelo Merisi da Caravagio, Cina din Emmaus (1601) în care era zugrăvit episodul biblic al întâlnirii lui Iisus Hristos cu doi dintre discipolii Săi, stând împreună la masă. Potrivit criticilor de artă, în acest tablou se respectă regula “luminii din stânga” aplicată de maestrul italian, care reuşeşte să iradieze figura lui Iisus; contrar iconografiei tradiţionale, Iisus apare, după miracolul Învierii, fără cunoscuta Sa barbă – ceea ce coincide cu prezentarea făcută de Evanghelistul Marcu.
Pe urmele Mântuitorului m-am mai aflat cu diverse alte ocazii particulare sau oficiale: *În iulie 1971, la aproximativ zece kilometri de oraşul Tir/Liban de pe malul Mediteranei, am ajuns la Grota de la Canna în care Iisus zăbovise trei zile înainte de săvârşirea primului Său miracol: transformarea apei în vin la o nuntă din Galilea. *La Larnaka/Cipru am vizitat Biserica Sfântului Lazăr unde Iisus Hristos în anul 33 l-a înviat din morţi pe fostul Episcop de Kition. *Împreună cu întreaga mea familie, am văzut la Patriarhia Ecumenică din Istanbul/Turcia o porţiune din Coloana Flagelării de care soldaţii romani Îl legaseră pe Iisus şi Îl biciuiseră înaintea răstignirii Sale. Preţioasa relicvă fusese adusă la Constantinopole de Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, după pelerinajul menţionat anterior. *La Basilica of the Holy Blood din Bruges/Belgia, privirea mea s-a oprit în faţa unui Altar împodobit cu fresce biblice, unde era expus un mic cilindru de cristal îmbrăcat în aur, care ar conţine câteva picături din sângele lui Iisus. Sacrul obiect a fost păstrat în Ţara Sfântă până la cea de-a II-a Cruciadă când Regele Ierusalimului, Baldwin al III-lea (1129-1163) l-a oferit cumnatului său, Contele de Flandra, care l-a adus la Bruges în aprilie 1150. *În Catedrala Svetitskoveli, ridicată între anii 1010 şi 1025 în Capitala istorică a Georgiei/Mtskheta, se găsesc unele fragmente ale veşmintelor lui Iisus, păstrate cu pioşenie. În Evanghelia după Ioan există aceste cuvinte: “Soldaţii, atunci când L-au crucificat pe Iisus, au luat hainele Sale şi le-au rupt în patru, câte o parte pentru fiecare soldat. Întrucât, însă, tunica (haină bărbătească încheiată până la gât – n.n.) era fără cusătură, ţesută prin interior de sus până jos, aceştia şi-au zis între ei: «Nu o vom strica, ci vom trage la sorţi acui să fie».”. Prezent la Ierusalim în timpul Răstignirii, un evreu georgian pe nume Elias a cumpărat tunica de la un soldat şi a adus-o în Mtskheta unde s-a păstrat în acea Catedrală până în 1623 când Şahul Persiei, Abbas I, care invadase Iveria/Georgia, a furat-o şi a dăruit-o apoi Ţarului Rusiei, Mihail. *La Sainte Chapelle din Catedrala Notre Dame din Paris/Franţa am văzut Coroana de spini, un fragment din Crucea Răstignirii şi unul dintre cuiele ei.
În aceste zile sfinte aduc cititorilor mei – ca un dar creştin – versurile poeziei La Paşti de George Coşbuc: “Prin pomi e ciripit şi cânt,/Văzduhu-i plin de-un roşu soare/Şi sălciile-n albă floare./E pace-n cer şi pe pământ./Răsuflul cald al primăverii/Adus-a zilele-nvierii./Şi cât e de frumos în sat!/Creştinii vin tăcuţi în vale/Şi doi, de se-ntâlnesc în cale,/Îşi zic: Hristos a înviat!/Şi râde-atâta sărbătoare/Din chipul lor cel ars de soare…/Pe deal se suie-ncetişor/Neveste tinere şi fete,/Bătrâni cu iarna vieţii-n plete/Şi-ncet, în urma tuturor,/Vezi şovăind câte-o bătrână/Cu micul ei nepot de mână./Ah, iar în minte mi-ai venit/Tu, mama micilor copile!/Eu ştiu că şi-n aceste zile/Tu plângi pe-al tău copil dorit!/La zâmbet cerul azi ne cheamă./Sunt Paştele! Nu plânge, mamă!”.
Autor: Dan Mihai Bârliba
