În cel mai recent număr (mai a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Ion Popescu-Brădiceni propune un portret al lui Marin I. Arcuș, pe care îl consideră, așa cum enunță încă din titlu, ”un intelectual autentic”, ”un făptuitor prin excelență, un om exoteric în intenții și realizări performanțiale”. Autorul trece în revistă notele distinctive ale acestui dascăl de excepție, ca și pe cei care au emis referințe critice de valoare la adresa domniei sale.
O evocare a personalității lui Nicolae Titulescu făcută la Colegiul Academic din Cluj de poetul, filosoful și diplomatul Lucian Blaga este tema materialului semnat de Nicolae Mareș, intitulat simplu, dar grăitor ”Blaga – Titulescu”.
Semnatarul articolului arată cum un concurs de împrejurări l-a adus pe Blaga, la începutul lui noiembrie 1926 pe Vistula, fiind apoi transferat (în 1928) la Berna, popasul în Elveția facilitându-i întâlnirea cu marele diplomat Titulescu. Blaga va scrie despre Titulescu că era ”un fel de întrupare a inteligenței, înțeleasă ca arhetip”.
Un eseu filosofic cu conținut dens, esențializat, ne oferă Doina Drăguț, sub titlul ”Relația specială cu timpul”. Dacă inițial este analizată destul de criptic relația eu-existență-cosmos-finit-infinit (”Unde începe vântul și unde se sfârșește este limita, iar trupul, îmbrăcat în aparențe, este o plecare ce devine privire și umbră și lumină”), trecând prin coordonate spațio-temporale și repere de existență (”Mergem și ne risipim, atinși de trecerea timpului, încercăm să depășim limitele, fiecare depinzând de posibilitatea de a se deschide liber”), răspunsul așteptat vine în final, într-o nebănuită dar perfect legitimă asociere cu credința: ”Lumina se dăruie tuturor, după măsura fiecăruia, relația specială cu timpul, cuprins în sine însuși, este asumată prin credință”.
Mihai Caba îl evocă pe George Coșbuc, unul dintre marii clasici ai literaturii române, la 105 ani de la trecerea la cele veșnice, în materialul ”George Coșbuc – 105 ani ai veșniciei sale”. Poetul și-a dus întreaga viață sub deviza de a fi „suflet în suflet și inimă în inima neamului său”. Pe lângă o evocare biografică amplă, în care cititorul va găsi detalii despre primii pași în lumea literelor, debutul editorial, activitatea publicistică ulterioară, dar și despre tragedia din viața personală, a pierderii unicului fiu, Alexandru, la numai 19 ani, ne sunt oferite și referințe critice de însemnătate.
Tragediile familiale îl vor afecta profund și, cu aproape trei luni înainte de sfârșitul său (9 mai 1918), Coșbuc va scrie poemul ”Vulturul”, considerat premonitoriu.
Câteva dintre aforismele semnate de Nicolae Mareș: ”Pentru un ochi obișnuit, ciobul e ciob. Pentru un arheolog, ciobu-i un univers întreg”. (Ne aduce aminte de celebra maximă a lui Pablo Picasso: „Există oameni care fac din soare o simplă pată galbenă, dar există şi oameni care fac dintr-o simplă pată galbenă un soare adevărat”, n.n.). ”Fiecare clipă-i unică. Nesorbită de alții e pierdută”. ”Cel care a aruncat primul cu piatra a început să schimbe lumea” (astăzi, păcatul a devenit virtute, n.n.).
Câteva poeme caracterizate prin profunzime a asocierilor, dar și printr-un autentic fior liric, de factură romantică, oferă cititorului Ionuț Țene: ”Sigur apele vor întoarce din nou izvoarele/Sigur cuvintele vor vorbi memoriei/doar ești parcul care se plimbă rătăcit printre oameni” (Setea). ”Nordul e aproape și frigul se mușcă sălbatic/ cu dinții de zăpadă/timpul zboară un albatros spre buza polului/ iar sufletul îngheață depărtarea” (Auzi, pădurea nebună!). ”Viteza legală a poetului e dragostea cerului/Pentru frunza căzută din paradis” (Limita legală a poetului). Poezie adevărată, ce exprimă trăiri aparte, redate cu talent.
Un portret al cunoscutului și apreciatului epistemolog Edgar Morin ne oferă Livia Ciupercă în ”Lecțiile de viață ale filosofului Edgar Morin”, autoarea materialului relevând cum, deși a cunoscut ”încă din tinerețe nedreptatea, ura, suferința”, filosoful a rămas ”un pacifist convins” (este o lecție de viață pentru care, de fapt, ne întrupăm pe acest pământ, n.n.). Un citat care cu siguranță va stârni interesul: ”Cât privește misticismul”, acesta se manifestă „în uimirea pe care o resimt atunci când mă încearcă emoțiile poetice din viața personală”.
Revista este ilustrată cu reproduceri după lucrări de Costel Dobrițescu, căruia Filip Tudora îi consacră, la final, un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Tudor Nedelcea, Constantin Miu, George Petrovai, Iulian Barbu, Carmen Manea, Andrei Popete Pătrașcu, Vicu Merlan, Silviu Doinaș Popescu, Ioan Andreica, Mihai Miron, Mircea Tutunaru, Iulian Chivu, Silvia C. Negru, Corrado Calabro, Al. Florin Țene, Tudrul Keskin, Ionel Popa, Camelia Oprița, Daniel Malbranque, Lucia Cosmina Vlad, Marin I. Arcuș, Adrian Nicola, Mircea Liviu Goga, Marin Mihalache, Angelo Manitta, Anne Stewart, Florentin Smarandache, Ben Todică.
Mihai Gîndu
