În Vietnam am fost de două ori, de fiecare dată într-o misiune oficială: în R.D. Vietnam, în aprilie 1971 – vizita unei delegaţii a organizaţiei naţionale de tineret, conduse de liderul acesteia; în R.S. Vietnam, din august 1993 până în martie 1994 – Însărcinat cu afaceri a.i. al României la Hanoi şi, de asemenea, la Ventiane/Laos. Carnetele mele de însemnări au reţinut multe informaţii şi impresii, iar la câteva dintre ele mă voi referi în rândurile ce urmează.
În două dintre districtele Capitalei, Ba Dinh şi Dong Da, se află câteva edificii istorice din îndelungata perioadă imperială. Pagoda pe un singur stâlp, construită în anul 1049 în timpul Împăratului Ly Thanh Tong şi extinsă în anul 1105, este un templu budhist care are o frumoasă legendă: într-un vis din copilărie, acestuia i-a fost dăruit un fiu de către Bodhisattva Avalokiteshavara în timp ce stătea pe o floare de lotus. Mai târziu, Împăratul s-a căsătorit cu frumoasa fiică a unui ţăran cu care a avut un fiu; în semn de recunoştinţă, la îndemnul unui călugăr, el a ridicat un templu bazat pe un singur stâlp în mijlocul unui lac cu lotuşi, asemănător visului avut.
Stâlpul de piatră are 1,25 metri diametru/4 metri înălţime şi pe el se sprijină de multe veacuri templul din lemn ce seamănă cu o floare de lotus – simbolul Purităţii în mentalul vietnamez. Înainte de retragerea lor după Primul Război din Indochina, trupele franceze au distrus această pagodă, dar ea a fost refăcută mai târziu, devenind monumentul emblematic al Hanoiului.
Templul Literaturii
Templul Literaturii, dedicat marelui gânditor chinez Confucius, a apărut pe vremea aceluiaşi Împărat (1070). Găzduieşte Academia Imperială şi cuprinde 5 curţi interioare, mai multe pavilioane, statui, parcuri şi alei, lacuri, altare frumos ornamentate, dedicate lui Confucius şi discipolilor săi, stele cu numele celor mai merituoşi absolvenţi.
Poarta de intrare în acest complex este o bijuterie de piatră care nu scapă niciunui aparat de fotografiat ori de filmat. Îmi amintesc faptul că mi-au trebuit două week-end-uri pentru a vizita pe îndelete această străveche minunăţie academică. *Turnul Drapelului, parte componentă a Cetăţii Hanoiului, a fost construit în anul 1812 ca post de observaţie pe vremea Dinastiei Nguyen; are o înălţime de 33,4 metri, respectiv de 41 de metri împreună cu steagul. De menţionat este faptul că nu a suferit nicio distrugere în timpul invaziei franceze (1896-1897), continuând să rămână funcţional la fiecare din cele trei etaje ale sale. Din anul 1956 pe acest turn este instalat drapelul vietnamez având în centrul său pe fond roşu un pentagon stelat regulat de culoare galbenă; iniţial, acesta a fost simbolul Vietnamului de Nord, iar din data de 2 iulie 1976 a devenit simbolul Vietnamului reunificat.
Hanoiul colonial
Hanoiul colonial are, la rândul lui, câteva monumente importante. *Catedrala “Sfântul Iosif” este în stil neogotic şi îşi îndreaptă turlele spre Cer din anul 1886, fiind construită de misionarul francez şi vicarul apostolic pentru Tonkinul de Vest, Paul-François Puginier, după ce a obţinut permisiunea administraţiei coloniale franceze. Îmi amintesc prezenţa mea de Crăciun în anul 1993, ascultând cu emoţie şi plăcere colinde cântate în limbile vietnameză şi franceză de un cor de copii. Edificiul care găzduieşte Muzeul Naţional de Istorie, fosta Şcoală Franceză din Extremul Orient, datează din anul 1910.
Construcţia este o combinaţie între trei stiluri: francez; chinez; indochinez. În privinţa exponatelor merită să fie văzute unele foarte preţioase ca sculptura Zeiţei Norocului, Quang Nam cu o mie de ochi şi o mie de mâini sau marile tobe de bronz Dong Son.
Opera din Hanoi
Opera din Hanoi, situată în proximitatea Lacului Hoan Kiem, a fost proiectată de arhitecţii francezi Harla şi Broyer între anii 1901 şi 1911, similitudinea ei cu Opera din Paris fiind evidentă. Impresionează prin micile candelabre luxoase şi primul Lobby mobilat cu piatră italiană de calitate. Actuala Casă Guvernamentală de Oaspeţi a fost Reşedinţa Guvernatorului francez al Vietnamului de Nord/Tonkin.
Palatul Prezidenţial de culoare galbenă s-a ridicat pe baza proiectului arhitectului francez Auguste Henri Vildieu. Din nefericire, nu am avut ocazia de a-l vedea, deoarece primul nostru preşedinte post-decembrist nu a binevoit să trateze pozitiv sugestia mea rezonabilă privind vizitarea R.S. Vietnam; probabil, acest demers nu era în consonanţă cu noua orientare pro-occidentală a Cotrocenilor.
Mausoleul Preşedintelui Ho Chi Minh
Mausoleul Preşedintelui Ho Chi Minh din Piaţa Ba Dinh a fost construit în perioada 1973-1975. Deşi a avut ca model Mausoleul lui Lenin de la Moscova, monumentul funerar de la Hanoi, făcut din granit cenuşiu în exterior şi din piatră roşie şi neagră în interior, încorporează o serie de elemente arhitecturale vietnameze printre care acoperişul înclinat. Structura sa are o înălţime de 21,6 metri şi o lăţime de 41,2 metri, mausoleul fiind flancat de două platforme cu şapte trepte pentru vizionarea paradei militare şi înconjurat de grădini multicolore cu aproape 250 de specii de plante şi flori din diferite regiuni ale Vietnamului. *Am mai vizitat Universitatea Naţională din Hanoi, proiectată de un arhitect francez pe nume Ernest Hébrard în anul 1926 sub numele de Universitatea Indochina.
Haiphong, cel mai important port vietnamez
În calitate de Însărcinat cu afaceri a.i. al României, am ajuns la Haiphong, cel mai important port vietnamez. Câteva date semnificative: *a fost înfiinţat în 1887 ca o colonie a Imperiului Colonial Francez, iar peste un an, Preşedintele celei de-a Treia Republici Franceze Sadi Carnot promulga decretul de creare a oraşului Haiphong; *în perioada 1954-1975 a servit ca cel mai însemnat port al Vietnamului de Nord; *în 1976 el devenea una dintre municipalităţile unui Vietnam unificat, alături de oraşele Hanoi şi Ho Chi Minh.
Ho Chi Minh City/fostul Saigon
În aceeaşi calitate, am ajuns la Ho Chi Minh City/fostul Saigon. Carnetul meu de însemnări a reţinut următoarele obiective vizitate în afara orelor de program oficial: *Catedrala “Notre Dame” în stil neo-romanesque, având două turnuri înalte de 58 de metri, a fost construită după proiectul arhitectului Jules Bourard în perioada 1877-1880 ca lăcaş de cult pentru comunitatea franceză din oraş. Cărămida utilizată provine din Marsilia, iar cele 59 de vitralii sunt lucrate la Atelier Lorin din Chartres (unele fiind distruse în timpul războiului şi înlocuite cu altele moderne).
Printre preţioasele obiecte se află o mare Statuie a Sfintei Fecioare Maria, denumită Regina Pacis/Regina Păcii, care fusese adusă în anul 1959 de la Roma.
Pagoda Phung So
Construită din 1802 până în 1820, Pagoda Phung Son este o clădire ornamentată din bronz, cupru, lemn şi ceramică, unde domină Statuia lui Buddha. *Pagoda Giac Lam este un templu budhist datând din 1744 care are în faţa sa un arbore sacru Bodhi, dăruit în 1953 de un călugăr din Sri Lanka. Se remarcă prin Stupa cu şapte etaje, precum şi prin Altarul celor Şapte Dragoni; cea mai veche statuie (secolul al XVIII-lea) este cea a lui Gautama Buddha aşezat pe un lotus.
Un alt templu budhist se numeşte Quan Am: este dedicat Zeiţei chineze a Milosteniei, Guanyin şi a fost construit de imigranţii chinezi la finele secolului al XIX-lea. Am reţinut Statuile Împăratului de Jad şi gânditorului Lao-Tze. *Cu prilejul unui scurt tur prin marele oraş, am mai putut vedea: Primăria Municipală; Ben Thanh Market cu Turnul Ceasului; Parcul Tao Dan; Opera House; Book Street; Floating Hotel.
Golful Ha Long/Golful Coborârii Dragonulu
În vizita oficială a delegaţiei de tineret din primăvara anului 1971, am vizitat Golful Ha Long/Golful Coborârii Dragonului. Excursia făcută cu o ambarcaţiune de protocol va rămâne una dintre amintirile mele cele mai scumpe. După ce am vizitat acea zonă, am înţeles mult mai bine ceea ce scria un poet vietnamez: “Dragonii s-au ascuns, dar au rămas stâncile./În nopţile cu lună plină, ele meditează la fel ca oamenii.”. Aproape fiecare peşteră pe unde treceam avea legenda ei fermecătoare. Iată doar una legată de Peştera Paradisului/Thien Cung: acolo Dragonul-Rege ar fi făcut nunta sa care a durat şapte zile şi şapte nopţi; pentru a felicita noul cuplu, numeroşi dragoni şi elefanţi zburători au venit şi au dansat necontenit.
Vietnam – o ţară unificată care şi-a găsit un loc aparte în mintea şi sufletul meu.
Dan Mihai Bârliba
Citește și: In memoriam Mircea Manolescu: de la poezia satirică la roman
