În cel mai recent număr (ianuarie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Doina Drăguț propune o trecere în revistă a unor nume mari ale culturii universale, pornind însă de la exemplul valorilor naționale, rememorare prilejuită de celebrarea a 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Arghezi spusese într-o conferință la Ateneu, în 1943, cu referire chiar la poetul național, că ”pentru a fi universal, trebuie să fii național”.
Cert, pe întreg mapamondul au existat exponenți de seamă ai culturii țărilor lor, care prin valoarea și perenitatea operei au intrat și în patrimoniul universal.
Sub titlul ”Eminescu – Național și Universal”, după o succintă trecere în revistă a unor vârfuri ale intelectualității de pretutindeni, autoarea conchide, pe bună dreptate, că cel care a fost recunoscut inclusiv de exponenți ai culturilor altor țări drept poet național al României a reușit, prin geniul său, să se impună atât în contemporaneitate, cât și în posteritate.
Cu același prilej aniversar, Nicolae Mareș consacră un amplu material poemului eminescian ”Și dacă…”, scris în toamna anului 1883. ”Poemul Și dacă… în limba polonă sau Despre iubirea naturală” oferă cititorului o analiză critică pertinentă a lucrării lui Eminescu, transpusă în limba polonă de Wlodzimierz Lewik.
Este făcută și o paralelă interesantă între momentul scrierii poeziei eminesciene (clasificată drept poezie de dragoste) și ”perioada în care impresioniștii invadaseră cu pânzele lor mai toate saloanele de pictură ale Parisului”. Era vremea pentru noi forme de exprimare, pentru noi orizonturi artistice.
Lewik reușește, printr-o transpunere de excepție, să păstreze nu doar conținutul nealterat, dar și muzicalitatea versului.
Paula Romanescu oferă, de asemenea, traducerea cu har în limba franceză a unor creații eminesciene, prezentate în formă bilingvă.
Rememorare Martha Bibescu
Un portret al romancierei, poetei, memorialistei și politicienei Martha Bibescu, descrisă ca ”una dintre cele mai fascinante personalități ale aristocrației interbelice românești și europene”, conținând date biografice esențiale, dar și felul (absolut onorant) în care s-a reflectat personalitatea sa în mărturiile oamenilor de arte care au cunoscut-o propune Mihai Caba sub titlul ”Fascinanta prințesă literată – Martha Bibescu”.
Opera scriitoarei cu obârșie nobilă cuprinde peste 40 de lucrări importante, între care: note de călătorie, romane istorice sau autobiografice, versuri, proze, evocări ale unor personalități, eseuri, corespondență, unele semnându-le cu pseudonimul Lucile Decaux.
În 1954, Academia franceză i-a conferit Marele premiu de literatură pentru întreaga sa operă.
Spicuim din deja ”tradiționalele” aforisme semnate de Nicolae Mareș:
”Nu doar în beznă, ci și-n lumină, misterul tot mister rămâne”. (Adevărat! ”Poemele luminii” și noțiunea de ”cunoaștere luciferică” au același autor, iar aura de mister planează și azi peste ”neînțelesuri”, n.n.).
”La cap să nu te legi cu vorbe pe care nu le înțelegi”.
”Dacă roada muncii tale nu lasă în urmă o faptă curată, sigur e moartă”.
”Prietenia fără parteneri cinstiți e precum pomul fără de roade sau fără flori”.
Frica, văzută ca instrument de manipulare
Un interviu-eveniment cu jurnalistul și scriitorul Gabriel Klimowicz (Frica – instrumentul guvernării globale) poate fi parcurs, sub semnătura aceluiași autor, de către cititorul dornic să afle mai multe despre psihologia și motivațiile lumii în care trăim. În fapt, ”marele secret” este că dintotdeauna au fost speculate anumite caracteristici umane de către cei dornici să conducă lumea – și s-ar putea extinde și în viitor, ”pentru totdeauna”, dacă nu ne trezim la timp. Toată lumea vorbește despre Evul mediu și despre comunism, dar de ce se vorbește atât de puțin despre prezent, în fond aici și acum ne decidem soarta?
Pornind de la dictonul lui Machiavelli potrivit căruia ”bărbații sunt conduși de două impulsuri principale: de dragoste și de frică”, dar și acela că ”E mai bine să fii temut decât iubit”, continuând cu Imperiul Roman sau cu legendele despre Vlad Țepeș, Gabriel Klimowicz ajunge la timpul prezent, pentru a releva că ”frica a devenit instrumentul principal de guvernare globală”. ”Din frică de moarte, omul nerațional, care se conduce după afecte, e în stare să renunțe la orice”.
Intervievatul este de părere că ”se inventează crize”și ”se inventează soluții la crize”, care, combinate, duc la depersonalizarea individului. (Într-adevăr! Chiar dacă aceste crize n-ar fi în totalitate inventate, cineva sau ceva oricum le-a provocat, iar cât timp și câtă înțelepciune îi mai rămân omului contemporan pentru trei lucruri esențiale: familia, viața social-culturală și mântuirea? – n.red.).
De altfel, Gabriel Klimowicz a lansat la Târgul de Carte Gaudeamus; București, 2023, un roman despre o lume distopică, cu exact acest titlu: Frica.
Franz Liszt, un muzician de geniu
O rememorare a personalității marelui muzician Franz Liszt ne oferă Carmen Manea (autoare a cărții Franz Liszt – Regele Soare al pianului, scrisă cu ocazia aniversării bicentenarului nașterii muzicianului), în materialul ”Franz Liszt – muzicianul care continuă să ne fascineze”. De la schițarea cadrului istoric și social în care și-a desfășurat activitatea ilustrul pianist și compozitor autoarea trece la prezentarea unor creații reprezentative ale acestuia, însoțite de analize și prezentări ale interacțiunilor cu alte curente artistice ale vremii (și reprezentanți ai acestora, printre care celebrul scriitor Victor Hugo, cu al său ciclu epic ”Legenda secolelor”, a cărui tematică l-a inspirat și pe Liszt).
Muzicianul a fost, de asemenea, o prezență activă în evenimentele culturale și social-politice ale epocii, susținând multe concerte caritabile sau în scopuri de binefacere.
O incitantă prezentare a celei mai recente creații a poetei Mariana Udriștoiu este semnată de Ion Popescu-Brădiceni, sub titlul ”Amprentele timpului și existența antumă”. De la paralele cu Marcel Proust sau similitudini cu Ileana Mălăncioiu, autorul materialului găsește mereu un punct de referință care stârnește interesul cititorului avid de lectură nouă și bună.
”Și totuși se simte în versuri disciplina harfei, o luciditate recurentă, o emoție sugrumată tragic”, notează undeva I.P.B.
”Jocul minții”
Sub deja cunoscutul generic ”Jocul minții”, Doina Drăguț propune o temă diferită de obișnuitele sale meditații filosofice sau transcendentale transpuse în versuri sau micro-eseuri. Anume: ce este gloria terestră, cât durează ea și în ce măsură merită să sacrificăm ceva pentru a o obține? Admițând că există oameni predestinați gloriei și glorificării (în special cei hărăziți cu geniu), autoarea nu poate să nu remarce că ”Gloria este o efemeridă” și că ”Gloria, sinonimă uneori cu trufia, se plătește”, dând, dincolo de afirmații, și exemple istorice concrete. Sunt adevăruri, poate, la îndemâna tuturor, numai că, orbiți de mirajul gloriei și al glorificării, de dorința de a epata și de a se vedea neapărat pe un piedestal, mulți scapă din vedere aceste repere evidente și de bun-simț. După cum se arată în final, gloriile unui popor fie ”au înfruntat Vremea și vremurile”, fie ”au trecut precum o stea căzătoare”.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după Constanța Abălașei Donosă, pictor și grafician român, căreia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub titlul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează:
- Lucia Cosmina Vlad,
- Al. Florin Țene,
- Mihai Batog-Bujeniță,
- Ionuț Țene,
- Marin I. Arcuș,
- Petru Ioan Gârda,
- Constanța Abălașei Donosă,
- Tudor Nedelcea,
- Mircea Tutunaru,
- Mirela Violeta Mareș,
- Mihai Miron,
- Ștefan Radu Mușat,
- Marinela Bela Capșa,
- Florentin Smarandache,
- Lucia-Elena Locusteanu,
- Vlad Răzvan Baciu,
- Mariana Zavati Gardner,
- Sebastian Doreanu,
- Nicolae Nistor,
- Nicolae Mătcaș,
- Ioan Voicu,
- Nicolae Bălașa,
- Nicolae Șapcă,
- George Petrovai,
- Ionuț Pande,
- Ileana Costea,
- Const. Miu,
- Mihai Mericaru,
- Liliana Popa.
Autor Mihai Gîndu
Citește și: Martha Bibescu – o Prinţesă a cuvintelor
