În cel mai recent număr (martie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Nicolae Mareș evocă figura marelui diplomat român Nicolae Titulescu, sub titlul ”Despre gândirea sapiențială titulesciană”. Arâtând încă de la început că ”Pronunțându-i numele care a făcut istorie pe mapamond, trebuie să vorbești despre un orator rasat, în viața parlamentară și în cea publică”, dar și că ”Nicolae Titulescu a avut prieteni și urmași sinceri și loiali, dar și oponenți sau adversari înverșunați, inclusiv la vârful eșichierului politic românesc”, autorul scoate în evidență măiestria raționamentelor și știința diplomatică titulesciană, relevând totodată că ”judecățile sale perene, valabile și azi (…) merită din plin să fie aduse în atenția contemporanilor, a celor care mai fac azi știința dreptului după ureche”. (Într-adevăr, de o astfel de măiestrie diplomatică am avea nevoie și în timpurile grele pe care le traversăm azi, n.n.).
Iată, în acest sens, și un extras din gândirea marelui orator român referitor la război și pace: ”Dintre toate amăgirile proaste, războiul este cea mai proastă îndeletnicire. Dintr-un război modern, toate națiunile ies înfrânte. (…) Pacea nu se proclamă, pacea se cucerește… iar strădaniile depuse pentru ca ea să izbândească sunt mai grele și mai îndelungate decât cele pe care le implică orice altă cucerire… iată de ce lupta pentru pace are un caracter sacru”.
Sub genericul consacrat ”Jocul minții”, Doina Drăguț oferă cititorului, în tableta intitulată ”Imagini și chipuri”, o foarte frumoasă meditație asupra firii umane și a destinului terestru, pornind de la o paralelă om-natură (binevenită asociere, fiindcă omul este indisolubil legat de natură și de elementele primordiale, oricât și-ar imagina că viitorul înseamnă digitalizare și robotizare, n.n.). Un fragment de o frumusețe aparte: ”În fața naturii, clădită cu farmec pe soclul primăverii, ne îmbogățim universul spiritual și ne înălțăm, în plină lumină, într-o înțelegere a rosturilor și a tainelor ce proiectează, în universalitate, dimensiuni noi”.
”Totul se desfășoară după legi universale, bine stabilite, într-un principiu al echilibrului” – un alt adevăr pe care omul îl poate uita sau ignora, dar asta nu-i scade valoarea de adevăr la scară universală.
Omul este văzut ca fiind ”într-o căutare veșnică”, iar ”distanța dintre idealuri și realitate rămâne ca în aporia zenoniană, unde Ahile „cel iute de picior” nu va ajunge niciodată broasca țestoasă…”.
Spicuim câteva dintre aforismele semnate de Nicolae Mareș. În primul rând, unul de o savoare inegalabilă: ”Dacă se unesc Statul de Drept cu Statul Paralel și cu Statul Mafiot, devenim Statele Unite!?”. Și altul, nu mai puțin reușit: ”Să mulțumești pe toată lumea e imposibil, dar să-i enervezi pe toți e floare la ureche”.
În tableta ”Tratarea cu seriozitate a școlii”, acad. Ioan Aurel Pop atrage atenția (argumentat!) asupra necesității unei abordări adecvate a învățământului actual, evidențiind că nu progresul tehnic este problema, ci modul în care este înțeleasă punerea în practică a revoluției digitale: (Operațiunile matematice) ”Le face omul, cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci, omul contemporan a ajuns, deja, un mecanism, încetând să mai fie om”. La fel și în cazul artelor, ”Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură și se poate îmbina arta literar cu arta cinematografică (…). Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal!”. Tendința de simplificare manifestată în prezent ar trebui să atingă cel mult forma (deși nici aceasta în toate cazurile), și nu fondul, care dacă este alterat structural vom avea un simulacru de cultură.
Un omagiu și o rememorare binemeritate ale marelui muzician W.A. Mozart propune Marin I. Arcuș sub titlul ”Wolfgang Amadeus Mozart – ”îngerul muzicii” (Il divinissimo Mozart). Semnatarul articolului sintetizează inspirat esența muzicii mozartiene: ”Este balsamul grație căruia înfruntăm cu energii noi furtunile și arșițele vieții” (cine a ascultat măcar Rondo alla turca poate depune mărturie că așa este, iar cine a parcurs întreaga operă mozartiană știe că aceasta nu este superficială, n.n.). Oferind cititorului succinte date biografice, sunt relevate spiritul independent și verticalitatea unui artist care, pe lângă talentul incontestabil, a fost și un om de caracter. Cu un destin marcat de tragism (este făcută și o paralelă cu muzicianul român George Enescu), Mozart a sfidat moartea pentru a lăsa posterității o operă eternă.
”Mereu stăpân pe sine, Mozart nu lasă tumultul suferinței să se reverse, ci îl evocă atât cât e necesar pentru a da sublimei sale inspirații accentul adevărului uman”, concluzionează autorul.
Ediția este ilustrată cu superbe imagini din Castelul Peleș.
Mai semnează: Narcis Dorin Ion, Mihai Caba, Elena Bălan-Osiac, Tudor Nedelcea, Livia Ciupercă, Fernando Salazar Torres, Carmen Manea, Ioan Voicu, Nicolae Nistor, Ion Popescu-Brădiceni, Mariana Zavati Gardner, Mircea Tutunaru, Brândușa Zuska, Ionel Popa, Germain Droogenbroodt, Al. Florin Țene, Camelia Ardelean, Carmen Bulzan, Mircea Daroși, Nicolae Mătcaș, Lucia Cosmina Vlad, Gabriela Djukanovic, Ionuț Țene, Carmen Oltean, Ion Deaconescu, Manolis Aligizakis, Mihai Prepeliță, Silviu Doinaș Popescu, Florentin Smarandache, Christian W. Schenk, Const. Miu, George Petrovai, Cinzia Demi.
Autor Mihai Gîndu
