Răsfoiam, în zilele trecute, unul din carnetele mele unde am regăsit însemnările notate în mai multe deplasări oficiale la Kiev în perioada 1994-2007, participând la o serie de reuniuni constituţionale ca Secretar General Adjunct al “Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” sau în calitate de Ambasador al României în Georgia, invitat la două seminarii internaţionale, organizate de “Fundaţia Friedrich Ebert”. Nu mi-am putut stăpâni emoţiile, comparând acele ocazii memorabile cu grelele încercări, trăite în ultimii ani de Capitala Ucrainei în contextul agresiunii declanşate şi perpetuate de armata Rusiei. Le voi împărtăşi cititorilor cu nemărginită nostalgie, însoţită de speranţa revenirii cât mai grabnice la o stare de normalitate şi de pace.
Mănăstirea Peşterii/Lavra Pecerska
Mănăstirea Peşterii/Lavra Pecerska este un complex religios întemeiat în secolul al XI-lea de către călugărul Antonie de la Kiev. Pe 28 de hectare se află peste 100 de edificii:
- biserici de suprafaţă şi subterane;
- două peşteri cu moaşte ale unor Sfinţi;
- fortificaţii străvechi;
clopotniţe; - grote cu lungimea totală de peste un kilometru;
- chilii ale călugărilor;
muzee; - biblioteci;
- arhive;
- tiparniţe;
- ateliere pentru veşminte preoţeşti (pictură şi croitorie);
- Academia de Teologie;
- Seminarul Teologic şi multe altele.
De-a lungul unei zbuciumate istorii, acel complex a fost atacat de cumani şi tătari, călugării fiind nevoiţi să se mute în peşteri şi să vieţuiască acolo multă vreme. Zona este legată de numele Arhimandritului şi apoi Mitropolitului Petru Movilă care în anul 1631 a înfiinţat Şcoala Mănăstirii Kievo-Pecerska combinată, în anul următor, cu Şcoala Comunităţii Epifaniei din Kiev într-un singur colegiu devenit mai târziu Academia Teologică Kieveană “Petru Movilă”.
După revoluţia bolşevică din 1917, străvechiul complex mănăstiresc s-a confruntat cu mari dificultăţi: au fost luate moaştele Sfinţilor şi numeroase obiecte de valoare artistică şi istorică incontestabilă; toate clopotele bisericilor au fost confiscate; clădirile aferente au primit destinaţii comerciale sau laice, inclusiv ca depozite ş.a. În timpul Ucrainei independente după anii ’90, Lavra Pecerska a fost reintrodusă în circuitul turistic şi religios.
Catedrala “Sfântul Volodimir”
Catedrala “Sfântul Volodimir”/1882 s-a construit în stil neo-bizantin pe baza proiectului iniţial al unui grup de arhitecţi de diferite naţionalităţi (I. Schtrom, P. Sparro, R. Bernhardt, K. Maevski, V. Nikolaev), versiunea finală a edificiului, alcătuit din 3 Abside încununate de 7 Cupole, aparţinând lui Aleksander Beretti. Mozaicurile interioare au fost executate de unii maeştri veneţieni, iar frescele de către un grup de pictori locali; iconostasul este sculptat din marmură albă de Carrara.
Catedrala “Sfântul Mihail”
Catedrala “Sfântul Mihail” a fost ridicată la începutul veacului al XII-lea, la porunca lui Sviatopolk al II-lea Iziaslavici. În secolul al XVIII-lea, exteriorul clădirii a fost reconstruit în stil baroc ucrainean, interiorul acesteia rămânând în stil original bizantin. Autorităţile sovietice au demolat-o în prima jumătate a anilor ’30, dar a fost reconstruită şi redată circuitului public în anul 1999. Principalul element de atracţie pentru numeroşi pelerini îl reprezentau moaştele Sfintei Barbara, cerute ca să fie aduse la Kiev de la Constantinopole în 1108 de către soţia lui Sviatopolk al II-lea Iziaslavici şi păstrate într-o raclă de argint, donată de hatmanul Ioan Mazepa.
Catedrala “Sfânta Sophia”
Catedrala “Sfânta Sophia” a început să fie construită în anul 1037, având, după finalizare, următoarele caracteristici:
- lungimea de 29,5 metri;
- lăţimea de 29,3 metri;
- înălţimea domului de 28,6 metri.
Construirea ei a durat până în anul 1767 sub conducerea Hatmanului cazacilor, Ivan Mazepa, după distrugerile masive cauzate de invazia mongolă/1240. După revoluţia din octombrie 1917 şi campania anti-religioasă a noii puteri sovietice din anii ’20 ai veacului trecut, care cerea transformarea lăcaşului într-un parc, Catedrala a fost salvată de la demolare, în primul rând prin eforturile multor istorici şi savanţi.
Totuşi, în anul 1934, autorităţile au confiscat edificiul şi l-au transformat într-un muzeu de istorie şi arhitectură; până astăzi se păstrează acest statut admirat de numeroşi turişti în rândul cărora m-am numărat şi eu. În seria valoroaselor exponate mi-am notat: sarcofagul lui Iaroslav Înţeleptul; frescele cu Fecioara Maria şi Sfânta Sophia.
Interiorul Catedralei Sf. Sofia, din Kiev Foto: Tim Adams
Palatul Mariinski
Palatul Mariinski, reşedinţa actuală a Preşedintelui Ucrainei, este un edificiu baroc situat pe malul drept al Niprului, în proximitatea clădirii în stil neoclasic a Parlamentului. A fost comandat de către Împărăteasa Rusiei Elisabeta în anul 1744, proiectul fiind făcut de arhitectul italian Bartolomeo Rastrelli.
Totuşi, Elisabeta nu a apucat să îl mai vadă, prima personalitate încoronată care a locuit în acel Palat fiind Ecaterina a II-a aflată în vizită la Kiev în 1787. La începutul secolului al XIX-lea, clădirea a fost distrusă de mai multe incendii şi părăsită până în anul 1870 când, la ordinul Ţarului Alexandru al II-lea, a fost reconstruită pe baza proiectului arhitectului Konstantin Maievski, bazându-se pe acuarele şi desene create în acea epocă. A primit numele soţiei lui Alexandru al II-lea, Maria Alexandrovna la dorinţa căreia s-a amenajat un frumos parc în zona de nord a Palatului. A fost folosit ca reşedinţă pentru membrii familiei imperiale până în anul 1917.
Monumentul Independenţei
Monumentul Independenţei a fost ridicat în anul 2001 cu prilejul celei de-a X-a aniversări a Independenţei Ucrainei. Este o combinaţie între stilul baroc ucrainean şi stilul Empire, reprezentând figura unei femei/Berehynia care ţine, în mâinile sale sub forma unor aripi uriaşe, o cunună mare de trandafiri aurii. Sculptura realizată de artistul Anatoliy Kushch se află în vârful unei coloane, din marmură albă italiană, susţinute de un piedestal sub forma unui templu creştin. Înălţimea totală a impunătorului monument este de 62 de metri. Pe locul respectiv existase anterior monumentul lui Lenin, care a fost demontat în septembrie 1991, imediat după adoptarea Declaraţiei de Independenţă a Ucrainei la 24 august în acelaşi an.
Casa cu Himere/Casa Horodecki
Casa cu Himere/Casa Horodecki este un edificiu în stil Art Nouveau, construit de arhitectul polonez Władysław Horodecki ca un ansamblu de apartamente în anii 1901-1902. Denumirea acestuia este generată de faptul că este dotată cu numeroase ornamente ce reprezintă animale exotice şi scene de vânătoare, sculptate de artistul italian Emilio Sala. Experţii în domeniu au făcut precizarea că este vorba de un stil arhitectonic original cunoscut ca “ornamentaţie cu himere” în care diverse figuri de animale (cerbi, rinoceri, elefanţi, antilope, broaşte, amfibieni) sunt aplicate pe zidurile unor clădiri ca elemente decorative. În consecinţă, patronul edificiului a fost numit de localnici ca “Antoni Gaudí din Kiev”.
Casa cu Zei Greci
Casa cu Zei Greci – astfel se numeşte Muntele Olimp din Kiev care este împodobit cu o serie de sculpturi ale Zeilor din Grecia Antică: Zeiţa Fertilităţii, Demetra cu o legătură de spice de grâu; Zeul Focului, Hefaistos cu ciocanul său; Zeiţa Înţelepciunii, Atena cu un coif, o sabie şi un scut; Zeul Comerţului, Hermes cu o plasă si un cocoş.
Universitatea Naţională “Taras Şevcenko” a fost înfiinţată în anul 1834, având dreptmotto: “Utilitas, Honor et Gloria”/Utilitate, Onoare şi Glorie. Renumita instituţie poartă numele poetului naţional ucrainean Taras Şevcenko (1814-1861).
Opera Naţională
Opera Naţională îşi desfăşoară activitatea într-o clădire nouă, construită la finele secolului al XIX-lea în locul celei distruse de un puternic incendiu. Concursul de proiecte a fost câştigat de arhitectul Victor Schröter; exteriorul edificiului este neo-renascentist, iar interiorul este în stil clasic, numit “vienez modern”. De-a lungul anilor, acest edificiu a fost înnobilat de mari nume ale artei muzicale şi coregrafice ucrainene.
Acum, când norii negri ai războiului acoperă tot mai mult cerul Ucrainei, lumea se gândeşte la toate aceste valori din Capitala ţării, care s-ar putea să sufere iremediabil şi să se transforme în amintiri. Singura variantă rezonabilă este pacea, iar comunitatea internaţională trebuie să acţioneze energic şi categoric pentru înfăptuirea ei cât mai grabnică.
Autor Dan Mihai Bârliba
