Mulți scriitori și-au imortalizat impresiile și gândurile prilejuite de călătorii în jurnale, oferind astfel cititorilor viziuni proprii asupra unor locuri cunoscute. Henry Miller reușește cu brio să facă același lucru în ”Colosul din Maroussi”, o lucrare ce depășește, prin profunzime, granițele unui simplu jurnal.
Statistic vorbind, toţi trecem, în viaţă, prin aceleaşi etape: ne naştem, creştem şi învăţăm, ne maturizăm, ne găsim un ideal în viaţă, întemeiem o familie, îmbătrânim, murim. Fiecare, desigur, după specificul şi personalitatea sa, dar în linii mari urmează acelaşi traseu.
Când vine însă vorba despre cum se reflectă viaţa în mintea şi în sufletul fiecăruia, despre viziunea proprie asupra lumii şi existenţei, putem avea miliarde de impresii, idei şi formulări, fiindcă fiecare om este un univers.
De aceea jurnalele sau impresiile marilor scriitori au o valoare şi un şarm aparte, lăsând posterităţii ceva din magica interacţiune cu lumea a unor spirite înzestrate, a unor gânditori de excepţie.
Am descoperit cu o mare bucurie, în jurnalul de călătorie „Colosul din Maroussi”, al marelui scriitor american Henry Miller, nu numai impresii unice asupra călătoriei în miticul tărâm al Greciei, dar şi (poate ceva predestinat, având în vedere afinităţile cu filosofia ale ţinutului Eladei) însemnări de o rară valoare asupra condiţiei umane, făcând din această operă doar aparent minoră un jurnal cvasifilosofic.
Iată ce scrie Miller undeva în prima parte a jurnalului: „Grecul antic era un ucigaş: el trăia între limpezimi brutale care chinuiau şi înnebuneau spiritul. Era în război cu toată lumea, inclusiv cu sine însuşi. Din această anarhie arzătoare se trag lucidele, tămăduitoarele speculaţii metafizice care, până în ziua de azi, fascinează o lume întreagă”.
Pentru ca mai târziu să adauge: „Niciun om nu poate spune că ştie ce este bucuria până nu a cunoscut pacea. Şi fără bucurie nu există viaţă, chiar dacă ai zece maşini, şase majordomi, un castel, o capelă particulară şi un buncăr”. Şi: „Lumea trebuie să fie condusă de inimă, nu de creier. Peste tot, cuceririle noastre aduc doar moartea. Am întors spatele acelui tărâm unde se află libertatea” (foarte actual și astăzi, n.n.).
Valorile universale, puse în contrapondere cu țelurile mercantile
Permanent, cititorul este invitat să mediteze atât asupra rostului existenţei, cât şi al valorilor universale, puse în contrapondere cu superficialitatea şi mercantilismul. Și aici, ca şi în „Ochiul cosmologic”, Miller nu se sfieşte să se ridice împotriva spiritului consumist care începuse să domine societatea americană încă de atunci (anii ’30-’40), împotriva unor aşa-numite valori, chiar dacă asta înseamnă aproape un război cu toată lumea. Pentru el, contează omul, spiritul, şi nu funcţia sau banul. Însă vorbeşte despre toate acestea într-un mod elevat, lucid, superior, nu la nivel de simplă bârfă sau cancan.
Iată o altă mostră: „Pământul este creaţia noastră şi trebuie să acceptăm roadele acesteia. Atâta vreme cât refuzăm să gândim în termeni ca binele lumii şi bunurile lumii, ordinea mondială, pacea mondială, vom continua să ne ucidem şi să ne trădăm unii pe alţii. Poate continua aşa până în ziua de apoi, dacă dorim”.
Nu lipsesc descrierile pitorești și pasiunile interzise
Desigur, nu lipsesc filele de aventură, descrierile pitoreşti, portretele pline de inspiraţie, dar şi de umor ale unor personaje precum Katsimbalis, văzut ca un prototip al grecului modern, plin de viaţă, de energie, de spirit ludic, dar şi de tristeţe şi frământări, îmbinarea pasajelor „grele” cu cele mai apropiate de sensul iniţial, de jurnal de călătorie, făcând lectura deopotrivă interesantă şi plăcută.
Miller îşi cucereşte cititorul fără a-şi propune neapărat acest lucru, descrierile sale sunt spontane şi originale. Se dovedeşte a fi un fin observator al tipologiei omeneşti („Grecul este viu până-n vârful degetelor, emană vitalitate, e efervescent, are un spirit ubicuu. Englezul este limfatic, făcut să şadă în fotoliu, lângă şemineu, în taverne dubioase, e făcut pentru rutina didactică”) şi, de asemenea, pasional, fascinat de interzis, descriind în cuvinte superbe atracţia sa faţă de o adolescentă grecoaică, pe care o compară cu cea evocată de Thomas Mann în „Moarte la Veneţia”.
Îndrăznesc să spun că după lectura jurnalului lui Miller îţi vei dori să vezi Grecia fie şi numai pentru a te convinge dacă vei reuşi să simţi aceleaşi lucruri.
Autor Mihai Gîndu
