În cel mai recent număr (iunie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Nicolae Mareș semnează un amplu material privind originile marelui poet național, dar și manuscrisele sale dedicate istoriei și culturii poloneze, sub titlul ”Mihai Eminescu – despre Polonia și istoria acestei țări”, arătând, încă din debut, ”Pentru a-i afla originea cea adevărată a poetului național român este suficient să îl citim pe Eminescu însuși, cât și pe cel mai mare exeget al vieții și creației sale, George Călinescu: „Eminovicenii erau țărani români cu vechime în satul Călinești din județul Suceava. Îi întâlnim acolo din întâiele decenii ale veacului XVIII”. Dincolo de orice controverse sau insinuări, Eminescu rămâne un simbol al României, poate cel mai reprezentativ și peren.
Tot lui Mihai Eminescu (la 135 de ani de la trecerea în neființă, n.n.) îi dedică un articol și Mihai Caba: ”Idei cosmogonice în opera eminesciană”.
Deschizând materialul cu un citat elocvent din ”Luceafărul”, semnatarul articolului pornește de la faptul că omul, ”de-a lungul învălmășitelor milenii ale existenței și-a pus dintotdeauna numeroase întrebări asupra provenienței sale, asupra locului pe care-l ocupă în acest Univers reprezentat de imensitatea stelară a Cerului”, arâtând apoi cum s-au reflectat aceste întrebări, cu potențiale răspunsuri, în operele marilor gânditori (scriitori, astrologi, filosofi ș.a.), dintre care nu putea lipsi Mihai Eminescu, un poet metafizic prin excelență. De la ”Scrisoarea I” la ”Memento mori” și ”Luceafărul”, acesta abordează temele cosmogonice și ale transcendentului cu o mare profunzime și forță de pătrundere, iar citatele alese pentru a ilustra teza sunt extrem de relevante și edificatoare.
Sub genericul deja cunoscut ”Jocul minții”, Doina Drăguț (premiată recent cu Diplomă de Excelenţă şi Diplomă de Ambasador Cultural la Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”, ediţia a XIII-a, Craiova – n.n.) oferă cititorului tot un poem metafizic (”Între două țărmuri”), transpunând liric o viziune stranie, rod al dedublării și al meditației asupra dualității spirit/materie: ”Între două țărmuri locuiesc/și răsturnând cu umbra-n goluri forme/mă împiedic în lumină/apoi sporind/spre alte înțelesuri/strâng în brațe necuprinsul/până-l modelez în clipă”. După această introducere ce are anumite tangențe cu lirica lui Blaga, poeta ajunge spre final la ideea de integrare cosmică: ”Mă retrag apoi încet în forma/corpului ce-l locuiesc/ ca o detașare în și prin/și dincolo de mine (…) iar un punct -/deplinătatea unui cerc -/devine totul”.
Carmen Manea continuă prezentarea marelui muzician Franz Liszt, sub titlul ”Franz Liszt – repere biografice și artistice”. Comparând (în sens artistic, desigur), dorința sa de a cunoaște și explora Europa cu cea a lui Napoleon Bonaparte, autoarea prezintă multiplele destinații ale artistului, văzute ca ”un demers enciclopedic”, efectuat din ”interesul de a nu ignora pe nimeni”. De la viața personală tumultuoasă până la apogeul creațiilor și manifestărilor artistice, Liszt rămâne în istorie ca un nume de referință pentru iubitorii artelor – și nu numai.
Berlioz a scris despre Liszt că este creatorul unei „noi școli superioare în arta cântatului la pian” și îl vedea ca pe ”pianistul viitorului”.
Spicuim din maximele și aforismele lui Nicolae Mareș: ”O țară cu-adevărat liberă poate conta doar pe puterea sa” (am adăuga că libertatea e preferabilă în orice condiții, chiar dacă nu ai o putere prea mare, n.n.)
”Dumnezeu ne-a învățat și ne învață că Viața-i Speranță”. (Așa este – mai ales în vremuri ca acestea, deși foarte dificil, este esențial să-ți păstrezi speranța, n.n.).
”Reculegere = Adâncire prin lacrimă întru sine”.
”Viața morților o găsiți în amintirea celor vii”.
”De izvoarele tulburi să fugi, în ele se ascund multe năluci”.
”Guvernanți, luați seama: Doar educațiunea schimbă lumea”.
Un foarte interesant eseu despre mitul lui Don Quijote perpetuat de-a lungul secolelor până în contemporaneitate ne este oferit de Al Florin Țene, sub titlul ”Cavalerul nebuniei străbate literatura Europei”. Trecând dincolo de simpla personificare a eroului binecunoscutei scrieri a lui Miguel de Cervantes, semnatarul materialului pune accentul pe valoarea de simbol al căutării ”speranței, a visului veșnic neîmplinit”, pe atemporalitatea acestei ”cruciade a morilor de vânt” căreia s-au raliat, de-a lungul timpului, ca ideatică și concept, nume celebre precum Johann Wolfgang von Goethe, George Gordon Byron, Giuseppe Antonio Borgese. Atribuind prezentului un rol decisiv în alegerea căii juste (aceeași problemă de milenii, dar mult amplificată și acută în prezent, n.n.), autorul conchide, extrem de relevant: ”Scriitorii europeni și-au dorit și își doresc să descopere în lume și altceva decât „repetabila povară”, un fel de „elice” a „morilor de vânt”, ce se învârtește inutil și sisific, își doresc să descopere priveliștea unui om care călătorește cu gândul pentru a se cunoaște mai întâi pe sine, apoi pe ceilalți, și pentru a se iubi mai puțin pe sine și mai mult pe ceilalți”.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări ale marelui pictor suprarealist Salvador Dali, căruia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Constantin Miu, Marin I. Arcuș, Mădălina Virginia Antonescu, Alexandru Cazacu, Livia Ciupercă, Ion Haineș, Lucia Cosmina Vlad, Ion Popescu-Brădiceni, Florentin Smarandache, Ionuț Caragea, Cornel Simion Galben, George D. Piteș, Gabriela Gențiana Groza, Ioan Voicu, Passionaria Stoicescu, Predrag Bjelosevic, Sultan Catto, Cristina Botîlcă, Silviu Doinaș Popescu, Nicolae Nistor, Victor Rusu, Vlad Răzvan Baciu, Crina Bocșan.
