Lars von Trier face parte din clubul select al regizorilor care, chiar dacă stârnesc polemici și controverse, și-au creat o aură de cineaști aparte, care se exprimă liber, spărgând tiparele, și nu lasă niciun spectator indiferent. Regizorul danez a intrat în lumea bună a filmului cu creații de excepție precum Dogville, Breaking The Waves, Melancholia, Antichrist. Multe dintre filmele sale au statutul de film cult, având o bază de fani proprie, chiar dacă mai restrânsă.
Pentru cititorii curioși să ia contact cu operele sale de început, din anii ’80, vom prezenta, în serial, trilogia Europa: Element of Crime (O: Forbrydelsens Element) (1984), Epidemic (1987), Europa (1991).
Forbrydelsens Element (1984)
Un film care depășește granițele simplului policier, ridicând mai multe tipuri de probleme și având un final impredictibil.
Foto: Cinemagia
Un fost polițist (M. Fisher) ajunge la psihiatru, după ce fusese rechemat pentru preluarea unui caz. Aflăm din spusele medicului că acesta părăsise Cairo și pe nevasta sa, pentru a veni în Europa și a se ocupa de caz.
”Știu că Europa a devenit pentru tine o obsesie”, îi mai spune acesta.
Convin să apeleze la hipnoză – și se întorc cu două luni înapoi în timp.
De aici începe nararea faptelor recent petrecute. Fischer se întâlnește cu Osborne, autorul unei cărți, ”Elementul crimei”, pe care polițistul o tradusese în egipteană după ce lucrase la asta timp de doi ani.
Cei doi își fac reciproc confidențe, Osborne îi povestește despre soția sa, îi spune că între timp aceasta trecuse în neființă, iar detectivul despre nevasta sa din Cairo pe care o părăsise când plecase din oraș.
”De ce să nu cauți elementele crimei în natura umană?”, spune Osborne, deschizând astfel o temă complicată. În anumite condiții, omul devine un prădător, un vânător, până la urmă un fel de animal mai evoluat.
Chiar atunci Fisher este sunat de superiorul său (Kramer, un individ voluntar, extravertit și bizar) pentru a-i comunica faptul că a fost găsită o fetiță ucisă și mutilată.
”Atâtea lucruri s-au petrecut în Europa”
”Atâtea lucruri s-au petrecut în Europa”, ”Europa doarme” sunt doar două replici care ilustrează apartenența filmului la o trilogie pe care von Trier a numit-o chiar ”Europa”.
Deși subiectul este dramatic, alunecând chiar în thriller, regizorul danez imprimă personajelor tușe caricaturale, acestea fiind creionate ușor neverosimil, cu trăsături exagerate. Abordare voită pentru a satiriza societatea în ansamblu.
Cadrele sunt amețitoare, tehnica de filmare parcă urmărește să hipnotizeze spectatorul, să-i inducă un fel de transă.
Von Trier amestecă elementele de groază cu unele comune, condimentează dramatismul cu mici doze de erotism, creează suspans în ceea ce ar putea fi întrucâtva numită ”o satiră neagră deghizată în policier”.
Putem pretinde că trăim într-o lume/societate normală?
Cel puțin aparent, Fisher și Osborne se află pe urmele unui criminal în serie dezaxat, meticulos și periculos. Dar, deși se mizează pe curiozitatea firească de a i se dezvălui identitatea, parcă Forbrydelsens Element are în vedere mai mult decât atât: ridică, în subsidiar, întrebarea: de ce se petrec astfel de lucruri? Și, mai ales: putem pretinde că trăim într-o lume/societate normală?
Trama este ușor confuză, impredictibilă, dar scopul peliculei nu este de a crea policier-ul perfect, ci de a oferi cinefilului un melanj care să-l pună pe gânduri și – într-o anumită măsură – să-l șocheze. Un melanj în care, pe lângă subiectul principal, se pot găsi și probleme sociale, etnice, morale.
Finalul este unul halucinant, bulversant – deși poate că astfel este întreaga peliculă.
”Aici nu este libertate, este anarhie” – sună una dintre replicile servite în acest sfârșit, care relevă unul dintre mesajele filmului, dincolo de intriga polițistă. (Să amintim că scenariul este semnat chiar de Lars von Trier, alături de Niels Vorsel).
Un film foarte original, spărgând tiparele, un von Trier mai vechi care anunță marile realizări de mai târziu.
Autor: Mihai Gîndu
