Mărturisesc că îmi este groază de discursurile și interviurile cu oameni politici și de premiile Nobel în literatură.
De primele, deoarece conțin atâtea minciuni frumos ambalate încât nu mai rămâne decât foarte puțin loc pentru adevăr.
De cele menționate în al doilea rând fiindcă au existat atâția scriitori care ar fi meritat acest premiu, dar nu l-au luat (Huxley, Blaga, Kafka, Cortazar, Borges, Nabokov, Pessoa, Ibsen, Joyce, Orwell, A. Miller, H. Miller, V. Woolf ș.a.), în schimb el a fost acordat, mai ales în ultimele decenii, după criterii ce par discutabile (indiferent de motivația juriului, firește că a existat una) încât aproape că n-am mai vrut să știu de ele, asemeni Oscarurilor în cinematografie.
Han Kang este prima scriitoare din Coreea de Sud laureată cu Nobel
Am avut extrem de plăcuta surpriză să constat că laureata premiului Nobel de anul acesta, sud-coreeanca Han Kang, este o scriitoare înnăscută, de real talent și, după părerea mea, își merită distincția. Alături de Olga Tokarczuk, reprezintă, pentru perioada ultimilor ani, o probă indubitabilă că premiile răsplătesc și valoarea.
Fiind prima persoană din Coreea de Sud care a câștigat acest premiu, a fost considerată o surpriză. Scriitoarea asiatică provine însă dintr-o familie cu afinități literare, tatăl său fiind un romancier apreciat. Mai fusese distinsă cu premiul ”Man Booker” în 2016, pentru romanul ”Vegetariana”.
Trei dintre cele mai importante lucrări ale sale sunt ”Cartea albă”, ”Disecție” și ”Vegetariana”.
Oferim cititorului impresiile legate de primele două cărți, urmând ca celei de-a treia să-i facem o prezentare separată.
Scriitoarea sud-coreeană are un stil hipnotic, amețitor, care creează dependență
Scriitoarea sud-coreeană are un stil hipnotic, amețitor, care creează dependență. Alăturările de cuvinte pe care le face mi-au amintit de unele pasaje din Clarice Lispector și din Franz Kafka.
Opera sa este o literatură a durerii, a sfâșierii interioare, redată într-o scriitură remarcabilă, care stârnește cititorului emoții vii: ”Dacă aș atinge mărgelele timpului cu vârfurile degetelor, sângele ar țâșni. făcându-mă să simt fizic că încă trăiesc, cu fiecare clipă în care trag adânc aer în piept (”Cartea albă”). Sau: ”Fiecare fărâmă de timp ascuțit și sfredelitor e un pas pe care-l facem încercând să mergem înainte, călcând dincolo de granițele unui pisc înalt, fragil și transparent, granițe ce renasc la nesfârșit, în fiecare clipă” (idem).
”Cartea albă” – o mostră de literatură originală, alcătuită dintr-o suită de instantanee răvășitoare, al cărei laitmotiv este culoarea albă
”Cartea albă” este o lucrare literară în care se amestecă sensibilitatea exacerbată a autoarei, traumele care au marcat-o pe viață, disperarea de a ajunge (din nou) la lumină. Toate, impregnate cu un sentiment confuz, voalat de vinovăție (”Am realizat că venisem pe lume și crescusem în locul în care ea murise”). (Este vorba despre moartea prematură a surorii sale, n.n.).
”Cartea albă” este alcătuită dintr-o suită de instantanee răvășitoare, de fragmente rememorate și întâmplări de viață reflectate, filtrate prin sensibilitatea deosebită a autoarei, care le conferă o dimensiune aparte, le readuce în atenție situându-le la un nivel (artistic) superior.
Pe alocuri, scriitura lui Han Kang alunecă în filosofie: ”Rămânem încremeniți la granița unde apa și țărmul se întâlnesc, iar fărâma de timp în care privim unduirile eterne ale valurilor (o eternitate iluzorie – cândva, și pământul, și întregul sistem solar vor dispărea) ne face să simțim tot mai puternic că viețile noastre nu sunt decât niște clipe efemere”.
Laitmotivul scrierii este culoarea albă – a purității, a unei lumi mai bune -, însă este văzută în multiple fațete și ceea ce frapează este că întruchipează și viața, și moartea (de altfel, un capitol se intitulează ”în albul vieții și al morții”).
O literatură atipică, originală, care nu seamănă cu scrierile obișnuite, dar fascinează.
”Disecție” este un roman de un realism crud, cutremurător, care face referire la una dintre cele mai dramatice pagini din istoria modernă a Coreei de Sud
De o cu totul altă factură este romanul ”Disecție”, publicat în anul 2014 în Coreea cu titlul Sonyeoni onda, care ”face referire la una dintre cele mai dramatice pagini din istoria modernă a Coreei de Sud, scrisă cu sângele locuitorilor din Gwangju între 18 și 27 mai 1980” (cf. prefeței).
De un realism crud, cutremurător, romanul descrie fără menajamente, dar cu îndemânare stilistică, acest epsiod al înăbușirii în sânge a unei mișcări populare.
”Rănile deschise au fost primele care au început să se infecteze și să intre în putrefacție, urmate de semnele loviturilor ce acopereau jumătatea de sus a corpului”.
”Înainte să ieși pe ușa sălii de sport, întorci capul și arunci o privire peste umăr: nu e niciun suflet, sunt doar cadavre tăcute, învăluite în mirosul otrăvitor și înțepător al putrefacției”.
Scrisă deliberat într-un stil rece, aproape impersonal, ”Disecție” este o poveste despre frică și despre teroare, despre oprimare și violență, dar și despre libertatea spiritului care nu poate fi încătușat.
Fragmente de amintiri și crâmpeie de conversații se întrepătrund cu prezentul morbid, în care moartea este omniprezentă, iar sufletele celor uciși strigă după dreptate. Scriitura este măiastră, dar efectul asupra cititorului este bulversant: pe alocuri, ai impresia că citești un roman de groază.
Un talent literar incontestabil
Desigur, se vor auzi voci care vor susține că și acest premiu a fost acordat pe criterii politice, având în vedere că scriitoarea sud-coreeană are lucrări care tratează direct, chiar brutal de direct, istoria violențelor autorităților și a masacrului din Gwangju.
Aici ar fi de spus două lucruri: Han Kang este o nativă din Gwangju, deci ar fi fost aproape imposibil să nu scrie (și) despre acele evenimente – e ca și cum ai fi scriitor, ai locui la poalele Branului, dar nu ai scrie despre castel.
Apoi, scriitura sa este una realmente izvorâtă din talent, neconfecționată.
Chiar dacă este posibil să fi atras atenția juraților Nobel prin romane precum ”Disecție”, consider că talentul literar al lui Han Kang este incontestabil și merita recompensat cu prisosință.
Semnele de întrebare le am, cum am arătat în debut, asupra altor laureați (și, mai ales, a unor scriitori ”ignorați” pe nedrept).
Autor Mihai Gîndu
Citește și: Olt: Două persoane rănite într-o coliziune în lanț pe DN 65 – E 574
