Muzeul Cărții și Exilului Românesc îl omagiază pe Paul Barbăneagră, regizor de film documentar, scenarist, cineast, eseist, un nume de referință în domeniul cinematografiei mondiale.
Paul Barbăneagră s-a născut la data de 11 februarie 1929, în localitatea Isaccea, județul Tulcea, fiul comerciantului Costachi Barbăneagră. A urmat studiile gimnaziale la Tulcea, iar liceul la Galați. În anul 1957 a absolvit secția de regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.
În perioada 1957–1964 a colaborat cu Studioului cinematografic „Alexandru Sahia”, unde a semnat regia a cinci filme documentare, pelicula „Nicolae Tonitza” fiind premiată în 1964. Acesta a fost și anul care i-a adus lui Paul Barbăneagră împlinirea unui vis pe care îl nutrea de 20 de ani, de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, să plece în Franţa. Participând la un festival internațional de film, a cerut azil politic și s-a stabilit la Paris.
Dorința de a ajunge în Franța
Într-un interviu acordat lui Cristian Bădiliță, regizorul se confesa: „Am trăit adolescența și prima mea tinerețe înrobit de ideea de a ajunge într-o zi în Franța. Pentru mine, Franța nu era o țară, era o promisiune, o promisiune mitică. Adevărata capitală a României (pe care mi-o închipuiam eu, o Românie profund culturală și cu deschidere spre universalitate) nu era Bucureștiul, ci Parisul. M-am înșelat. Dar atunci, după ce sovieticii ne-au împins într-un fel de preistorie, pentru mine tot ceea ce constituia element pozitiv, dătător de speranță, de energie, era francez și își avea izvorul la Paris”.
Activitate
Între anii 1967–1971 a colaborat cu Institutul de Filosofie și Estetică al CNRS (Paris), iar în perioada 1970–1971 a lucrat la Centrul de Cercetări al Televiziunii Franceze. Colaborator al canalelor de televiziune „France 2” și „France 3”, dar și al postului „Radio Europa Liberă”, Paul Barbăneagră a realizat numeroase filme documentare și filme de scurt și mediu metraj.
Seria de filme documentare intitulată „Architecture et Géographie sacrée”, coproducție a televiziunii „Fance 3” şi Cluny Te’le’ – Film, a fost elogiată la nivel internațional, cu precădere datorită filmului „Versailles Palais – Temple du Roi Soleil”, pentru scenariul căruia Paul Barbăneagră primește marele premiu la Festivalul internațional al filmului de artă, ediția din 1976. În cadrul „Noii Antropologii” a realizat 12 filme, în perioada 1976 – 1984, pentru Canalul 3 al Televiziunii Franceze. Filmele au fost difuzate în peste 20 de țări, printre care și România, după 1990.
Filme documentare
Dintre filmele documentare amintim: „Mircea Eliade și redescoperirea sacrului”, „Chateaubriand, deslușitor al istoriei”, „Zamfir sau rugăciunea sunetului”, „Reîntoarcerea în România”. La zece ani de la căderea comunismului în România, a realizat, împreună cu Dumitru Budrala, filmul „Sibiu-Hermannstadt”. Paul Barbăneagră s-a considerat un discipol al ideilor lui Mircea Eliade, căruia i-a dedicat volumul „Arhitectură și geografie sacră. Mircea Eliade și redescoperirea sacrului”, apărut și în limba română, în anul 2000. Alături de Cristian Bădiliță a realizat volumul de interviuri „Întâlnirea cu sacrul” (în care sunt cuprinse șapte interviuri cu și despre Mircea Eliade).
Premii și distincții
Marele talent de cineast i-a fost recunoscut la nivel mondial, nu doar în Franța. A primit numeroase distincții și premii: „Marele Premiu pentru imagine” la Festivalul Internațional al Filmului de Artă (1980), „Marea Medalie a Analizei Arhitecturale”, decernată de Academia de Arhitectură Franceză (1989), „Marele Premiu al Audiovizualului Francez pentru întreaga activitate” (1990).
Donație făcută de soție
Donație făcută de soțo=Prin intermediul academicianului Basarab Nicolescu, Rosie Barbăneagră, soția regizorului de film documentar și scenaristului Paul Barbăneagră, a donat Muzeului Cărții și Exilului Românesc o colecție valoroasă ce întregește secțiunea dedicată artei teatrale și cinematografice.
Colecția Paul Barbăneagră conține o serie de fotografii inedite ce surprind ipostaze din viața personală și profesională a cineastului, dar și momente ilustrative ale întâlnirilor sale cu diverși oameni de cultură reprezentativi pentru exilul românesc, cum sunt: Emil Cioran, Mircea Eliade, Ștefan Lupașcu, Monica Lovinescu, Gheorghe Zamfir, Eugen Ionesco, Leonid Mămăligă, Nae Ionesco, Ioan Cușa.
Acestora li se alătură dosare ce conțin documente variate, un material audio-video și extrase de presă, revelatoare în ceea ce privește parcursul filmografic al lui Paul Barbăneagră, care se constituie în veritabile mărturii ale vieții sale culturale din exil. Articolul „Cet exilé retrouve pour nous les chemins du Ciel” semnat de Patrice De Plunkett în revista „Le Figaro”, nr. 12555, din 12 Janvier 1985 ne dezvăluie detalii importante despre parcursul cineastului Paul Barbăneagră.
Interviul realizat de Cristian Bădiliță cu Paul Barbăneagră, Franța exilului, exilul Franței – văzute de Paul Barbăneagră, Saint-Augustin, 1996 în suplimentul săptămânal al ziarului „România Liberă – Aldine”, Anul III, nr. 150, 13. 02. 1999, pp. II, III, evidențiază imaginea Franței prin intermediul cercetătorului Paul Barbăneagră.
Citește și: (VIDEO) Dolj: 38 de șoferi au rămas pietoni în weekend
