Am ajuns de mai multe ori în Capitala Bulgariei într-o triplă ipostază: Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor” (1972-1980); adjunct al secţiei internaţionale a organizaţiei tineretului român (1980-1989); Secretar General Adjunct al “Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” (1993-1997). În aceste calităţi am avut ocazia de a vizita diverse obiective turistice; redau pe scurt în articolul de faţă câteva dintre ele.
Biserica “Sfânta Sofia” este un lăcaş bizantin ridicat în timpul Împăratului Iustinian în onoarea Sfintei protectoare a oraşului de la poalele Muntelui Vitoşa. Pe vremea celui de-al Doilea Ţarat Bulgar acest edificiu a fost centrul cultului ortodox, dar la începutul veacului al XV-lea otomanii i-au adăugat minaretele specifice Moscheilor. S-au păstrat câteva fresce pe pereţii interiori ai Bisericii.
Biserica Sfânta Sofia Foto: Matti Blume, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
Biserica “Sfântul Gheorghe”
Biserica “Sfântul Gheorghe” mai este cunoscută şi sub denumirea Rotonda datorită formei sale. Se pare că în acea zonă ar fi locuit Împăratul Constantin I cel Mare. Data construirii clădirii (în jurul secolului al III-lea) este până astăzi plină de incertitudini.
Palatul Regal. După eliberarea ţării de trupele otomane edificiul a fost remodelat în anul 1887 în stil vienez; Prinţul Alexandru Batenberg şi-a stabilit aici reşedinţa oficială. Cu câţiva ani înainte în acel loc fusese torturat eroul naţional bulgar Vasil Levski înainte de executarea sa în 1873.
*Teatrul Naţional “Ivan Vazov” a fost înfiinţat în anul 1904. Stilul neo-clasic al clădirii s-a realizat după planurile arhitecţilor austrieci Hermann Helmer şi Ferdinand Felner.
*Biserica “Boyana” are o istorie ce poate fi împărţită în trei etape: sfârşitul secolului al X-lea şi începutul secolului al XI-lea; mijlocul secolului al XIII-lea; mijlocul secolului al XIX-lea. Fiecare din aceste perioade a marcat adăugarea unor noi elemente arhitecturale şi îmbogăţirea picturii interioare prin straturi succesive de culori în tempera. Capela de la etajul al doilea păstrează anumite fragmente ale unei picturi intitulate “Adormirea Maicii Domnului”.
Biserica Boyana foto: Robot8A, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
Biserica “Alexandru Nevski”
Biserica “Alexandru Nevski” a fost construită ca un semn al recunoştinţei faţă de soldaţii români, bulgari şi ruşi căzuţi în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878. Denumirea Bisericii provine de la un războinic vestit din secolul al XIII-lea care fusese Patronul Sfânt al Ţarului Rusiei, Alexandru al II-lea. Piatra de temelie a fost pusă la 19 februarie/3 martie 1882, iar proiectul aparţine arhitectului rus Alexandr Pomeranţev, profesor la “Academia de Arte” din Sankt Petersburg.
Construirea Catedralei a început în 1904 şi s-a încheiat în 1912; costurile s-au ridicat la 5,5 milioane de leva din care 1,9 milioane de leva au fost colectate din contribuţii voluntare. Stilul Bisericii este neo-bizantin; ea are un plan în formă de cruce şi o Boltă centrală aurită cu înălţimea de 45 de metri. Pronaosul adăposteşte două Paraclise, în Naos se află două pridvoare şi mai multe galerii, iar în partea estică sunt trei Altare.
Turnul-Clopotniţă are înălţimea de 53 de metri şi cuprinde 12 clopote turnate la Moscova. Elementele decorative de interior sunt din marmură colorată din Italia, onix din Brazilia şi alabastru din India, iar candelabrele sunt lucrate în vestitele ateliere de la München. Slujba de sfinţire a fost săvârşită la 24 august 1924. În anul 1953 edificiul a fost consacrat drept “Catedrală Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare”.
*Moscheea “Banya Bashi” a fost construită la mijlocul secolului al XVI-lea de renumitul arhitect turc Sinan. Impresionează prin Minaretul zvelt care pare a săruta Cerul şi prin culoarea roşie a zidurilor sale. Moscheea este funcţională până în zilele noastre.
Monumentul Ţarului Eliberator
*Monumentul Ţarului Eliberator a fost ridicat în onoarea lui Alexandr al II-lea de către sculptorul italian Arnoldo Zocchi asistat de arhitectul bulgar Nikola Lazarov. Fundaţia monumentului a fost pusă la 23 aprilie 1901 în prezenţa Regelui Ferdinand I al Bulgariei, dar a fost inaugurat abia la 30 august 1907 de ziua onomastică a fostului Ţar al Rusiei, decedat în 1881 în urma unui atentat; în aceeaşi zi se împlineau trei decenii de la atacul comun al armatelor rusă şi română asupra Plevnei, încheiat cu cucerirea Griviţei de către dorobanţii şi vânătorii Domnitorului Carol I. Monumentul din granit şlefuit îl înfăţişează pe ţarul rus călare; pe piedestal sunt câteva basoreliefuri în stil neo-renascentist.
Coroană de bronz depusă în numele Regelui României, Carol I
La baza monumentului se află o mare coroană de bronz depusă în numele Regelui României, Carol I. Redau în continuare câteva aspecte despre această coroană din cartea generalului G.A. Dabija, “Amintirile unui ataşat român în Bulgaria.1910-1913” (publicată la Editura “Universul” din Bucureşti în 1936).
“Ţarul rus Alexandr al II-lea şi Domnitorul Carol I au fost aliaţi împotriva turcilor în războiul din 1877-1878 în urma căruia România a devenit independentă şi s-a transformat în Regat. Se cunoaşte acest fapt. De asemenea, se ştie că relaţiile dintre ei nu au fost întotdeauna cordiale. Cu toate acestea, Carol I i-a păstrat Ţarului o amintire în care se împleteau bunăvoinţa şi respectul.”. La întâlnirea cuministrul bulgar de externe partea română a transmis dorinţa Regelui de a depune acea coroană la o ceremonie care urma să cuprindă o paradă militară; ministrul a amânat răspunsul, fiind de acord doar cu depunerea coroanei, dar fără alte aspecte prezentate de partea română.
Numirea unui nou ataşat militar în Bulgaria, căpitanul G.A. Dabija
În primăvara anului 1910 Regele Carol I – aflat la momentul numirii unui nou ataşat militar în Bulgaria (căpitanul G.A. Dabija avansat la gradul de maior) – i-a spus acestuia dorinţa sa de suflet: “La Sofia, într-o piaţă principală, se află statuia ţarului eliberator Alexandr al II-lea. Monumentul trebuie să fie foarte impunător. Pe soclul lui este lăsat un anumit loc pentru coroana ce demult voiam să se depună din partea mea. Te însărcinez pe dumneata cu aceasta; vei depune coroana în numele meu, căutând să se facă o paradă militară aşa cum se cuvine când se depune o coroană din partea unui rege pe monumentul unui împărat. Acum, vă recomand să plecaţi la Sofia cât mai repede!”.
Maiorul Dabija a plecat în după-amiaza zilei de 16 mai din gara Filaret; în vagonul pentru bagaje se afla o ladă cu coroana din bronz care cântărea peste 200 de kilograme; în dimineaţa zilei următoare Dabija a ajuns la Sofia. La 25 mai, orele 11.00 a avut loc ceremonia de depunere a coroanei la baza monumentului aşa cum stabilise ambasadorul rus în înţelegere cu ministrul bulgar de externe, onorând solicitările părţii române. În aceeaşi zi Ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea a trimis Regelui Carol I o telegramă de mulţumire pentru generosul gest făcut în amintirea bunicului său.
În vizitele oficiale la Sofia am ajuns de două ori la statuia ecvestră din centrul Capitalei Bulgariei, privind coroana de bronz cu gândul la Suveranul României, Carol I.
Sinagoga Centrală
Sinagoga Centrală a fost construită după planurile arhitectului austriac Friedrich Grunander, semănând foarte mult cu Templul “Leopoldstadter” din Viena. Inaugurarea ei a avut loc la 9 septembrie 1909 în prezenţa Ţarului Ferdinand I al Bulgariei. Candelabrul Sinagogii cântăreşte 1,7 tone, fiind cel mai mare din ţară.
Biserica celor Şapte Sfinţi a fost ridicată în cinstea Sfinţilor Metodius şi Chiril şi a celor cinci discipoli ai acestora. Centrul Domului este decorat cu “Sfânta Treime”, iar Iconostasul are multe icoane realizate de pictorii bulgari Ştefan Ivanov şi Anton Mitov.
În unele vizite oficiale efectuate în perioada 1972-1989 am mai văzut următoarele obiective din Sofia: *“Mausoleul lui Giorgi Dimitrov (fostlider comunist în anii 1946-1949),monument inaugurat în 1953, darînchis ulterior fără a fi demolat; *Palatul Culturii “Ludmila Jivkova” (fiica fostului lider comunist Todor Jivkov),redenumit după 1989 “Palatul Naţional de Cultură” care are o suprafaţă totală de 123.000 de metripătraţi, 8 etaje şi câteva niveluri la subsol; *sediul ex-Partidului Comunist Bulgar,construit în stil stalinist asemănător celui al multor edificii moscovite, unde actualmente se află Adunarea Naţională/Narodno Sobranie; accesul publicului este interzis, aşa că vizitatorii se mulţumesc doar cu fotografii exterioare.
