La Editura EIKON (București) se află în aceste zile sub tipar cartea poetului, prozatorului și eseistului Ion Munteanu ”În vecinătatea sfinților / Convorbiri cu Tudor Nedelcea”, interviuri de tip ”povestea vieții”, volumul fiind, de fapt, o adevărată și complexă monografie a eruditului Tudor Nedelcea, ajuns la vârsta de 80 de ani.
Născut la 23 martie 1945, în satul Valea Ursului, comuna Tâmna, județul Mehedinţi, Nedelcea este critic şi istoric literar, prozator, jurnalist, editor. După absolvirea cursurile Liceului „Traian” din Drobeta Turnu Severin, a făcut studii de biblioteconomie în cadrul Institutului Pedagogic Bucureşti (1964-1967), după care urmează Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Capitală (1967-1971), unde îşi susţine, în 1983, teza de doctorat: Geneza ideilor social-politice şi filosofice în literatura română veche (sub coordonarea academicianului Dan Simonescu). Cu acordul autorului, preluăm un fragment din carte (paginile 98, 99 și 100) despre marele Marin Sorescu, o informație inedită.
Sorescu și revoluția din 1989
Ion Munteanu: Cândva mi-ați povestit despre propunerea primită de Marin Sorescu să candideze la funcția supremă în stat, adică să fie președintele țării. Vă rog să nuanțați!
Tudor Nedelcea: Informația o dețin de la doamna Virginia Sorescu, pe care mi-a oferit-o după decesul soțului. Pe 22 decembrie 1989, ora 10.00, la poarta lor (din București, n.red.) a venit actorul Ion Caramitru, care i-a spus: „Mărine, hai la Televiziune! Hai să deschidem noi Televiziunea Liberă!”, la care Sorescu a răspuns în stilul său caracteristic: „Mergeți voi înainte, țineți-mi loc, că vin și eu”, dar nu s-a dus. A venit ora Z și au găsit înlocuitor. El era o variantă de președinte (au fost și altele, de pildă, Marian Munteanu, care l-a refuzat din prima pe G. Soros), pentru că era cunoscut în străinătate și-l credeau manipulabil. I s-a cerut să recunoască „Declarația de la Budapesta”, din 16 iunie 1989, semnată de redactorii și colaboratorii „Europei libere” (Monica Lovinescu, Mihnea Berindei, Arianda Combes – fiica Doinei Cornea, Paul Goma, Virgil Ierunca etc.) prin care Transilvania era declarată „spațiu de complementaritate” (deci nu teritoriu românesc), semnată inclusiv de fostul rege Mihai. Sorescu a refuzat; în Cehoslovacia, dramaturgul Havel a fost numit cu o condiție: să împartă Cehoslovacia în două. Unii poartă grija Revoluției decembriste, a fost sau doar lovitură de stat?
Revoluție sau lovitură de stat?
A fost revoluție, întrucât, prin definiție, o revoluție înseamnă schimbarea radicală a sistemului politic, social și economic. A fost și lovitură de stat, la Timișoara, printre participanți fiind infiltrați diverși indivizi, cu misiuni specifice. Se mai trezește azi câte unul să deschidă dosarul revoluției, în special lui Ion Iliescu. Dar au rămas în afara temei oameni implicați, precum László Tőkés, Silviu Brucan; pe ce se bază s-au întocmit acuzațiile de 60.000 de morți, și de subminare a economiei naționale? De ce „Declarația de la Budapesta” nu este considerată un act de trădare națională, cum a scris în septembrie 1989, reputatul om politic Ion Rațiu?
Pentru că l-am deconspirat pe „Actor” că a comandat din balconul Comitetului Central tragerile asupra Bibliotecii Centrale Universitare și a clădirii alăturate, cerând aducerea sa în fața unei instanțe juridice, m-a dat în judecată. Convenția Democratică, ajunsă la putere în decembrie 1996, începuse să scuture cătușele dreptății. D-na Sorescu, care mi-a dat acele informații, s-a preocupat să-mi găsească avocat și martori, personalități celebre. Procesul n-a mai avut loc, pentru că Fănuș Neagu, la un interviu la RAI (televiziunea lui Berlusconi) a declarat că va veni și el la proces, unde va dezvălui secretele revoluției.
Opresiune
Interesant este faptul că în urma publicării articolului Clonarea oportunismului în „Caiete critice”, unde făceam asemenea dezvăluiri, revistă condusă de Eugen Simion, care era și președintele Academiei Române, mi s-a desfăcut contractul de muncă de la editura Scrisul românesc și timp de doi ani și jumătate (1997-2000) am rămas fără salariu. Nici șomaj nu primeam, fiind nevoit să vând hârtie și borcane pentru a-mi cumpăra pâine. Mă ajuta financiar sora mea, Sanda, și chiar mitropolitul Nestor Vornicescu. Nicio instituție de cultură din Craiova nu a cutezat să mă angajeze de teama sinistrului ministru al Culturii. O experiență de viață pe care nu mi-am dorit-o, dar am trăit-o, deși credeam că în „libertate” nu mi se mai poate întâmpla nimic rău.
Cum și-a văzut Sorescu propria-i viață?
Ion Munteanu: Cum și-a văzut Sorescu propria-i viață?
Tudor Nedelcea: Într-o scrisoare din studenție scria, cu amară ironie, spunea că-i bucuros, fiind internat în spital, că are ocazia să mănânce pentru prima oară o portocală. Semnificativ este însă poemul Maratonist. După „patruzeci de ani de dictatură”, scriitorul este învins de „pușlamalele care jucau țintar / Aproape de linia de sosire / Ascunși după cotitură, într-un boschet, / Cu șprițache în nas, pușlamalele, care (vai) / Sunt purtați pe sus de mulțimea în delir, / Aplaudați, decorați, recompensați – făcuți ambasadori!”. „O parabolă tristă, comentează Eugen Simion, și o ieșire admirabilă prin creație, din farsa istoriei. Sorescu a trăit-o și tot el a scris-o. O victorie postumă a creatorului maratonist în fața pușlamalelor care i-au luat-o mereu înainte”. Apoi, propria-i viață se regăsește în romanul Japița și-n cele șase cărți de La Lilieci.
„Zilele Sorescu” la Craiova
Ion Munteanu: Știu că ați organizat „Zilele Sorescu” la Craiova. De ce nu se mai organizează în prezent?
Tudor Nedelcea: La împlinirea a 75 de ani de la înființarea Editurii Scrisul românesc și aproape a unui an de la plecarea lui Sorescu să „moară puțin”, am organizat manifestări ample, în care personalitatea scriitorului și directorului editurii a fost în centrul atenției.
Am organizat un simpozion incitant: Cartea, a câta putere în stat?, la care au participat: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Mihai Ungheanu, Grigore Vieru, D.R. Popescu, Nestor Vornicescu, Virginia Sorescu, Radu P. Voinea, ulterior răspunzând la această întrebare: Mihnea Gheorghiu, Șt. Ștefănescu, Al. Balaci, Th. Codreanu, C. Cubleșan, I. Buzași, I. Stoica, C. Preda, Hristu Cândroveanu, Ovidiu Ghidirmic, Gabriela Păsărin etc.
A fost și un pelerinaj la Bulzești. Inițial, manifestarea s-a desfășurat la Teatrul Național din Craiova. După pensionarea lui Emil Boroghină, „Zilele Sorescu” au rămas în aer. I-am propus noului primar al Craiovei, Antonie Solomon, să preia acest festival.
Marin Sorescu a fost onorat la justa sa valoare
Sub egida Academiei Române (președinte și moderator: Eugen Simion) și a Primăriei (primar: Antonie Solomon, care l-a iubit sincer pe autorul Liliecilor), Marin Sorescu a fost onorat la justa sa valoare prin participarea unor personalități române și europene:
- Grigore Vieru,
- Mihai Cimpoi,
- N. Dabija,
- V. Tărâțeanu,
- Adrian Păunescu,
- Fănuș Neagu,
- D.R. Popescu,
- Mircea Micu,
- M. Ungheanu,
- Mircea Dinescu,
- Victor Crăciun,
- Răzvan Voncu,
- Gr. Tr. Pop,
- Ilie Purcaru,
- Dan Hăulică,
- Varujan Vosganian,
- Dan Zamfirescu,
- N. Georgescu,
- Doina Rizea,
- Maya Simionescu,
- Lucian Chișu,
- Marius Sala,
- J. Fairleigh,
- Adam Puslojici,
- I. Miloș,
- I. Flora,
- W.J. de Deker,
- Serge Fauchereau,
- M. Metzeltin,
- Tudor Gheorghe,
- Ilie Gheorghe,
- Mircea Albulescu,
- Dorel Vișan,
- Virgil Ogășanu,
- I. Caramitru,
- H. Mălăele,
- G. Mihăiță etc.
Întâmplare hazlie
O întâmplare simpatică. Am propus și au fost invitați cei doi președinți, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, ambii participând și la funeraliile scriitorului. Seara, înainte de Festival, Emil Constantinescu, cu modestie, mi-a spus că el nu-i literat, să facă exegeze. I-am sugerat să vorbească doar despre întâlnirile cu cel omagiat. Când i s-a dat cuvântul, intimidat de prezența chiar în fața microfonului, a lui Adrian Păunescu, fostul președinte Emil Constantinescu l-a încurcat pe Marin Sorescu cu Adrian Păunescu. Bardul de la Bârca l-a descurcat imediat, confundând intenționat numele celor doi președinți: „V-ați întâlnit cu Marin Sorescu, nu cu Adrian Păunescu, domnule Iliescu!”.
Zilele „Marin Sorescu” de la Craiova au constituit o sărbătoare culturală națională cu rezonanțe internaționale. Dar, vremurile au evoluat, și acum nu-l mai omagiem la Craiova pe celebrul scriitor Sorescu…
