Este o sarcină foarte dificilă aceea de a scrie despre vinuri în loc de a le încredinţa papilelor gustative ori privirilor. Mi-am asumat-o, totuşi, în speranţa că voi putea oferi cititorilor câteva clipe de desfătare non-bahică, alegând pentru început versurile primei părţi a poemului “Vinul eliberator” de Omar Khayyam (1048-1131) dintr-o preţioasă “amforă a cuvintelor”:
“O, vinul mă inundă în marea lui lumină!/Se risipeşte ceaţa ce-a fost sau ce-o să vină./Cad lanţurile grele de rob întemniţat/Şi într-un nimb de aur renasc eliberat./Acest vin în esenţa-i sub zeci de forme-apare:/Când pasăre, când plantă, când stea, când nenufar./Să nu crezi că prin asta înseamnă că el moare./Esenţa sa-i eternă. Doar formele dispar./Să dăm pe vin avutul ce n-a fost cheltuit/’Nainte ca-n ţărână şi-n noapte să intrăm./Căci ţărnă în ţărână, prieteni, o să stăm,/Fără de vin şi vise şi fără de sfârşit./Ni-i vinul şi prieten, şi aur, şi noroc./De cer nu ne e frică, nu-i cerem îndurare,/Căci suflete şi inimi şi cupe şi ulcioare/N-au teamă de ţărână, de apă şi de foc./Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios/În flăcări să mă ardă, căci, iată, vine ceaţa./Vin! Nu importă care. Nu sunt pretenţios/Pe cel mai bun găsi-l-voi la fel de-amar ca viaţa./Acum din fericire doar numele persistă,/Iar cel mai vechi prieten tot vinul nou rămâne./Mângâie cupa plină! E singurul tău bine/În ora asta goală, în ora asta tristă./De ai alăturea de tine două măsuri de vin şi-o cupă,/Să bei în orice adunare şi când eşti singur, iarăşi bea!/Căci Cel ce face şi reface tot ce-i în lume nu se-ocupă/Nici de mustăţi ca ale tale şi nici de bărbi cum e a mea./De-i dăm să bea, şi-un munte o să danseze-n soare./Dispreţuirea cupei e cea mai grea smintire./Tu-ai vrea să schimbi paharul pe viaţa viitoare?/Dar vinul e un suflet ce dă desăvârşire./În vin cel înţelept găseşte extazul celora Aleşi./El ne redă şi tinereţea şi ce-am pierdut şi ce ni-i dor./În flăcări aurii ne arde într-un ameţitor vârtej,/Dar şi tristetea ne-o preschimbă într-un izvor răcoritor./Imperiile toate pentru o cupă plină!/Toată ştiinţa noastră pe parfumatul vin!/Cântările iubirii pe glasu-i cristalin/Şi slava lumii pentru curata lui lumină!/Îneacă-n vin şi teama şi umbrele tristeţii!/N-ai să mai şovăi între nenumărate secte,/Căci vinu-i filtrul magic al liniştii perfecte,/E-un alchimist ce schimbă în aur plumbul vieţii./Cei mărginiţi la minte şi cei trufaşi susţin/Că între trup şi suflet ar fi deosebire./Eu ştiu un singur lucru: tu vei afla în vin/Uitarea care-mpacă nemărginita fire./Turnaţi-mi vin!Să curgă prin vine-n val, de-a-notul!/Fără răgaz să fiarbă în creieru-obosit!/Umpleţi-mi altă cupă! Ah! O minciună-i totul!/Mai toarnă-mi, hai, mai iute! Am şi îmbătrânit!/Nu mă certaţi! Lăsaţi-mi pe masă vinul bun!/Căci ascultaţi: atuncea când beau aud ce spun/Narcişii, trandafirii şi-aprinsele lalele./Aud chiar şi cuvântul nespus al dragei mele./O, vin fără credinţă! De mult m-ai dezbrăcat/De haina pietăţii. Şi, totuşi, vrei să-mi spui:/Cum poate podgoreanul să-şi vândă vinul lui?/Ce poţi să cumperi oare mai bun şi mai curat?/Mâhnire, câtă vrem vei da cu cenuşiu/Pe trandafiri, pe buze, pe cerul de safir?/Umpleţi-mi iarăşi cupa, prieteni, căci nu ştiu/De-am să expir parfumul pe care îl inspir./Aud zicând că vinul e singurul balsam./Atunci tot vinul lumii aduceţi-mi! Căci am/Atâtea răni! Tot vinul din toate vrănile (dopurile butoaielor – n.n.)!/Iar inima păstreze-şi deschise rănile!/Secretul fericirii doar cupa ne învaţă…”.
Foto: Freepik
“In vino veritas./În vin este adevărul”
Continui cu prezentarea unor celebre vorbe de spirit: “In vino veritas./În vin este adevărul.” (proverb latin); “Repede aduceţi-mi o cupă cu vin ca să-mi ud mintea şi să spun ceva inteligent!” (Aristofan); “Dumnezeu a creat apa, însă omul a creat vinul.” (Victor Hugo); “Vinul bucură inima omului şi bucuria este mama tuturor virtuţilor.” (Goethe); “Vinul reprezintă poezia îmbuteliată.” (Robert Louis Stevenson).
Ofer cititorilor o serie de epigrame spumoase ale lui Păstorel Teodoreanu: *“Cântat-am vinul şi-l băui pe el./Şi-aşa precum din flori slăvitul Soare,/Cules-am toată roua din pahare,/Voios ca cel din urmă menestrel./Am păstorit în viaţă vinuri rare/(De-aceea îmi şi zice Păstorel)/Şi de la Grasă pân-la Ottonel/Le-am preţuit pe rând pe fiecare.”; *“Două lucruri mai alină/Al meu chin şi a mea boală:/Damigeana când e plină/Şi femeia când e goală.”; *“I se dă, cum se zvoneşte,/Pământ celui ce-l munceşte!/De ce oare nu s-ar da/Via celui care-o bea?”; *“Unul bea că-i băutor,/Altul bea că-i bestie,/Numai eu, că am umor,/Beau aşa, de chestie.”; *“Nu contrazice voia sorţii/Şi nu sfida stihiile!/Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,/Iară cei vii cu viile!”; *“Când înjoseşti şi sucul ei şi via/Şi cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei,/Nu te gândeşti tu oare, mişel între mişei,/Că pângăreşti natura şi compromiţi beţia?”; *“Când mă duc la şef,/Îl găsesc cu chef;/Când mă duc la chef,/Îl găsesc pe şef.”; *“Oare nu-ţi mai aminteşti/Vorba din bătrâni lăsată?/Din beţie te trezeşti,/Din prostie niciodată.”; *“Aroma vinului trecut/Încet la cap se suie./Era pe când nu s-a băut,/Azi l-am băut şi nu e.”; *“M-a ajuns amarul,/Apa şi veninul./Să vă fie anul/Cum v-o fi şi vinul!”; *“Invitat fiind la cramă,/Am răspuns, ca bun creştin,/Printr-o scurtă telegramă:/«Vin!».”; *“A trăit sugându-şi via/Tata Noe; după zvon/Şi-a atins aproape mia,/Că n-a fost în România/Şi-a băut fără sifon.”; *“Tu, care te pricepi la sucul viţei,/Te-ncrunţi când intri-n crâşma lui Ţugui,/Te-mbată ochii dulci ai crâşmăriţei,/Dar te trezeşte acrul, vinul lui!”; *“Pământul s-ar fi dus, hainul/De-a berbeleacul, vorba ceea,/De n-ar fi fost pe lume vinul,/Tutunul, dracul şi femeia!; *“Şi astăzi, ca-n atâtea seri/Când pivniţa-i adâncă,/Tăria vinului de ieri/Ne urmăreşte încă.”;*“Spuneţi şi copiilor/Culmea ironiilor:/Am pus cap beţiilor/În Şoseaua Viilor!”; *“Pentru subtilul amator/Care-şi respectă al său gât/E bună apa de izvor,/Dar ca uzaj extern. Atât!”; *“Fă-mă, Doamne, morcov, ceapă,/Fă-mă, Doamne, tot ce vrei,/Praz, dovleac, spanac, ardei,/Dar păzeşte-mă de apă!”; *“Sfrijită ca o Sfântă Vineri,/Mi-a spus o babă: la români/«Băbeasca» place mult la tineri,/Pe când «Feteasca» la bătrâni.”; *“Când îmi spui: «Deschide gura!»/Şi te uiţi în ea cu farul,/Vrei să dregi cu picătura/Ce n-am dres eu cu paharul!”; *“Să cred nu ştiu în care Dumnezeu/Şi cui să mă închin nu am habar,/Dar am crezut şi crede-voi mereu/În Artă, în Moldova şi-n Cotnar.”; *“O să intru în păcat,/Sfinte Doamne, ţine-mă!/Pentru vin nu am ficat,/Pentru apă…inimă!”.
“Gânduri printre cuvinte”
Închei acest articol cu câteva “gânduri printre cuvinte” din volumul meu publicat în 2016: “Cunosc o entitate feminină căreia vârsta înaintată îi convine de minune: viţa veche; amantul ei de-o viaţă, vinul pare a fi întrutotul de acord.”; “Vinul este alcătuit din lacrimile unor boabe de struguri care – închise în întunecimea butoaielor – nu mai sunt mângâiate de Soare.”; “Desigur, vinul bun trebuie băut, dar la fel de bine acesta poate fi povestit şi alintat cu vorbele.”; “Vinul este ca arma; când nu te aştepţi el te poate doborî.”; “În butoaiele de stejar vinul tace; pe mesele de stejar el râde şi cântă neîncetat.”; “Statuile antice îl reprezintă pe Bachus cu capul său cu tot, ceea ce înseamnă că Zeul Vinului «nu şi-a băut niciodată minţile».”; “La început vinul dezleagă limbile, iar mai târziu el le leagă ceasuri la rând.”; “Vinul este acea apă vie adusă direct din vie.”; “Vinul din potire de argint nu este mai gustos decât cel din căni de lut.”; “Vinul este ca prietenia: cu cât mai vechi, cu atât mai bun.”; “Vinurile se simt cel mai bine în compania «cântecelor de pahar».”; “Se spune că vinul băut peste măsură urcă la cap; de fapt, el coboară în picioare.”; “Ce vină are vinul de stă mereu «la răcoare»?”; “Oare scriitorul francez Nicolas Boileau – spre deosebire de confraţii săi literari – nu îndrăgea deloc vinul?”; “Unii preferă «vinul de masă» deoarece ei ştiu că există trei mese pe zi.”; “Un butoi cam îngâmfat se lăuda tuturor că el a fost cel care a inventat vinul.”; “Sunt anumite situaţii în viaţă când vinul îşi schimbă «Genul gramatical» transformându-se în vină.”; “Vinul – un alchimist care ştie să transforme boabele solide în picături lichide.”; “La serviciu orele trec greu, iar la cârciumă acestea trec repede, de vină fiind numai vinul.”; “Unii oameni ajung să fie renumiţi odată cu înaintarea în vârstă la fel ca vinurile.”; “Vinul ar trebui băut cu măsură, dar niciodată cu o măsură prea mare.”
