Autoare a multor cărți, profesoara Adriana Răducan, originară din Bulzești, a publicat un roman inspirat dintr-un caz real din Craiova, subiectul plecând de la o oră de curs la o școală din Bănie. Despre tinerii de astăzi, unii eroi ai cărților sale, profesoara-scriitor afirmă că trăiesc cu patimă viaţa, îşi asumă uşor riscuri, atât în plan sentimental, cât şi al acţiunii, protestează repede.
Ion Jianu: Sunteţi absolventă de Filologie şi, conform CV-ului dumneavoastră, aţi publicat până în prezent 53 de titluri de cărţi, la care se adaugă două traduceri în limba franceză. Cum toate au fost publicate din 2002 încoace, reiese că au apărut şapte cărţi pe an! Ce cuprind aceste 53 de cărţi, cui se adresează ele?
Adriana Răducan: Am început să public din 1998, în calitate de coautor sau coordonator, apoi am ales să port singură răspunderea cărţilor pe care le scriu. După etapa cărţilor ştiinţifice, auxiliare sau de cultură, am abordat pe rând diferite genuri literare, dând prioritate creaţiei. Am publicat cinci volume de poezii, două romane, teatru, cărţi pentru copii şi tineret, două traduceri din limba română în limba franceză, e vorba de două cărţi de aforisme ale profesorului universitar româno-american Florentin Smarandache (originar din Bălcești, județul Vâlcea – n.r.). Prima carte publicată sub semnătura mea şi aprobată de Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a apărut în 2002 și s-a intitulat „Fonetică şi Vocabular“, fiind reeditată în 2003. Şirul cărţilor ştiinţifice şi auxiliare a continuat, culminând cu „Limba Română Fără Profesor“, prezentată la un salon de carte din Toronto, Canada, unde s-a bucurat de succes. În 2014 am publicat o carte de epigrame şi satire. Cărţile mele se adresează celor interesaţi de cultivarea permanentă a limbii române, iubitorilor de literatură, actualilor şi foştilor elevi.
„Literatura înseamnă o împlinire…“
I.J.: De unde atâta forţă creatoare şi cum aţi reuşit această performanţă?
A.R.: Forţă creatoare, ziceţi? Subscriu acestei idei… Pe măsură ce viaţa mi-a oferit tot felul de surprize, am simţit nevoia unei regenerări sufleteşti… Această curgere a existenţei este bine ilustrată în paginile cărţilor mele. Vă mărturisesc că literatura înseamnă o împlinire, completează valenţele multiple ale fiinţei umane, creaţia îl disciplinează pe om, sporind dimensiunile cunoaşterii, ne cultivăm armonios propria personalitate. Am scris şi scriu în timpul vacanţelor, atunci capacitez întreaga energie şi imaginaţie. Cum bine aţi dedus, toate aceste cărți publicate au în spate multe renunţări, înseamnă timp şi bani.
I.J.: Fiind cadru didactic, 11 dintre creaţiile dumneavoastră sunt dedicate copiilor. Aţi sondat opinia lor despre ceea ce aţi publicat pentru vârsta lor?
A.R.: În bună măsură, cred că, la un moment dat, am însemnat pentru mulţi dintre ei atât un formator, cât mai ales un model. Copiii citesc cu interes şi aşteaptă cu mare plăcere ora de lectură.
I.J.: Mi-aţi mărturisit că romanul „Apelul de Urgenţă“ este inspirat dintr-un caz real, petrecut în Craiova. Puteţi să oferiţi câteva amănunte legate de acest caz? Respectiva eroină din roman a citit cartea, care i-a fost reacţia?
A.R.: Așa cum v-am mai spus, totul a plecat de la o oră de curs la o școală din Craiova. E vorba de refuzul unei eleve de a citi compunerea. Familia respectivă traversa un moment de criză sufletească, lucru răsfrânt în atitudinea elevei. I-am urmărit comportamentul timp de o săptămână, am constatat destule şi atunci am hotărât să scriu o carte inspirată din psihologia elevului. Aşa am scris acest volum. Eroina nu a citit romanul… La vremea respectivă scriam, nu ar fi fost delicat din partea mea să-i spun, i-am urmărit doar psihologia. Tinerii acestui timp trăiesc cu patimă viaţa, inadaptabilitatea socială, îşi asumă uşor riscuri atât în plan sentimental, cât şi al acţiunii, protestează repede. Romanul a fost lecturat de o parte din elevii mei care, la rândul lor, mi-au adresat diferite întrebări în legătură cu Daria, personajul principal al cărții „Apelul de urgență“.
„Muzica sondează regiunile abisale ale fiinţei noastre“
I.J.: În afară de scris, mai aveţi timp şi de alte pasiuni?
A.R.: Am îmbinat din copilărie două pasiuni, lectura şi muzica. În ciuda faptului că programul unei zile este destul de încărcat, rezerv ceva timp pentru amândouă, lectura mă transpune într-un climat generos de idei, muzica sondează regiunile abisale ale fiinţei noastre, o simt ca o descătuşare a firii. Îmi place să călătoresc… În vara aceasta am fost într-un circuit prin Budapesta, Viena, Salzburg, München, Strasbourg, Paris, Reims, Luxemburg, Nurnberg, două croaziere, pe Sena și pe Dunăre, la Budapesta.
I.J.: Şi la câte… şapte cărţi lucraţi acum?!
A.R.: Lucrez la un roman social, în care urmăresc lupta necontenită cu sine, dublată de evenimente, menite să tot pună nervii la încercare.
