Alex Bujoreanu este unul dintre craiovenii care a decis să-și ia soarta în propriile mâini. Are 34 de ani, iar la 19 ani a plecat din România, cu un singur gând în minte: să devină bucătar. După o călătorie culinară în Grecia, Italia, Franța și Spania, Alex a ajuns acum, după 15 ani, în Statele Unite ale Americii. Este de doi ani asociat și Executive Chef la un restaurant cu specific spaniol din New York, scrie articole într-o revistă culinară și s-a încris în competiția culinară „Chopped“, unde se va întrece cu alți bucătari pricepuți din America. Cum a ajuns aici, citiți în cele ce urmează.
Gazeta de Sud: Alex, pentru început aș vrea să ne povestești cum ai ajuns să pleci din România și, implicit, din Craiova.
Alex Bujoreanu: Povestea a început în felul următor: am plecat de la vârsta de 19 ani la Barcelona. Pur și simplu, am vrut să realizez ceva singur, fără ajutorul părinților, într-un loc unde să pot învăța și unde să apreciez munca. A fost un drum foarte lung. Îmi aduc aminte că, pe atunci, ca să ieșim din țară, aveam nevoie de viză. Luasem o viză de turist pentru Grecia. Așa că a trebuit să merg în Grecia, apoi în Italia, Franța și, până la urma, am ajuns în Spania. La început, a fost foarte greu, fiind singur printre străini, necunoscând limba, tradițiile, obiceiurile. La doi ani după ce am ajuns în Spania, m-am înscris la Escuela de Hotelería y Turismo de Lleida, unde am studiat doi ani.
GdS: Când ai descoperit că ai o pasiune pentru gătit?
A.B.: Asta s-a întâmplat de când eram foarte mic. Aveam vârsta de șapte ani când am început pentru prima dată să fac ceva în bucătărie împreună cu mama mea. Pe atunci, în comunism, era foarte greu să găsim produsele curățate ca acum, gata de preparat. Printre primele lucruri pe care le-am făcut în bucătărie a fost curățarea usturoiului, a fasolei și a cartofilor. Câțiva ani mai târziu, am început să gătesc primele mele mâncăruri. Cred că aveam pe atunci 12 ani. Oricum, de mic mi-a plăcut să creez ceva nou și să mă joc cu toate alimentele, astfel încât să creez gusturi noi, texturi diferite și prezentări noi.
Ascensiunea în New York
GdS: Cum ai ajuns să fii Executive Chef la un restaurant din SUA?
A.B.: Totul s-a petrecut acum trei ani în Spania, când un prieten din SUA a venit să mă viziteze. Pe atunci, eram executive chef la un hotel din Munții Pirinei. A fost plăcut surprins de gastronomia spaniolă, așa că mi-a oferit o șansă de a găti la New York. Nu prea am fost entuziasmat la început, fiind foarte departe de Europa și, implicit, de familia mea. După ce am ajuns în New York, mi-am găsit primul loc de muncă la unul dintre cele mai bune restaurante spaniole din NYC, Boqueria. Acolo am început ca bucătar de linie. A fost destul de greu, exact la fel cum v-am spus un pic mai sus despre plecarea mea în Spania: nu știam limba, nu cunoșteam pe nimeni. A trebuit să mă înscriu la o școală să învăț limba (Escuela „Don Quijote“ NYC). După șase luni, am primit o ofertă de a fi Sous-Chef la alt restaurant, am acceptat oferta, iar după doar două luni am ajuns Executive Chef la Restaurantul Plan B Tapas.
GdS: E de înțeles de ce îți place bucătăria spaniolă, locuind atâta vreme în Spania. Însă, ce îți place să gătești cel mai mult din bucătăria românească?
A.B.: Sunt o persoană foarte gurmandă, așa că îmi place totul. Avem o bucătărie cu foarte mult contrast și variată, începând cu vânatul din Munții Carpați și terminând cu Delta Dunării. Preferatele mele sunt carnea de urs, melcii românești, somonul și știuca. Îmi plac și mâncărurile tipic tradiționale, cum ar fi saramura de pui, piftiile, fasolea cu ciolan afumat sau sarmalele. Ceea ce îmi place cel mai mult din bucătaria românească e să iau o mâncare tradițională și să o transform radical. Mă referer aici la prezentare. Este foarte important de știut că prima dată un client mănâncă o mâncare cu ochii, iar de abia apoi își folosește mirosul, dar și gustul pentru a simți textura.
Concursul „Chopped“, o nouă provocare pentru Alex
GdS: Știu că ai legătură și cu o publicație culinară în Statele Unite. Ce informații le oferi cititorilor?
A.B.: Sunt colaborator la o revistă de specialitate în care scriu articole despre istoria gastronomică, rețete, evenimente, tot ce are legătură cu organizarea unui restaurant, servicii și așa mai departe. Nu este publicația mea, ci am doar șansa să scriu din când în când. Sincer să fiu, nu am nici timp prea mult la dispoziție, lucrând aproape zilnic câte 12 ore.
GdS: Te-ai înscris la un concurs culinar în America. Povestește-ne mai multe despre el și spune-ne cu ce farfurie o să te prezinți la preselecții.
A.B.: Este un proiect pe care doar ce l-am început. Concursul se numește „Chopped“ și sunt foarte fericit că am posibilitatea de a demonstra cunoștințele mele gastronomice. Juriul este format, printre alții, din Ted Allen, Aaron Sanchez și Amanda Freitag. Este un concurs pentru noile talente din NYC și se poate înscrie oricare persoană care este Chef și are acte în regulă. La concurs o să mă prezint cu niște creații din gastronomia spaniolă pe care le-am modificat un pic. De exemplu, coadă de bou în sos de vin de Rioja și raci de mare, cocă de pâine cu urzici de mare și ureche de porc crocantă, acompaniată de amaranth, cârnați din carne de șarpe (piton) și rață, scoici de mare în sos Romesco cu cârnați Morcilla (cârnați sângerei) și smochine. Este o experiența unică, un concurs pe care mi-aș dori să-l câștig. Concurenții sunt foarte bine pregătiți, cu un nivel culinar ridicat și variat, și sunt convins că pot învăța ceva nou.
„Avem o bucătărie cu mult contrast, dar foarte puțin valorificată“
GdS: Ce diferență vezi între evoluția bucătăriei din România și a celei din SUA?
A.B.: Diferența este uriașă. USA nu au o bucătărie proprie, așa că totul este câte un pic din tot: italiană, franceză, asiatică și altele. Noi, în schimb, avem o bucătărie destul de variată, cu mult contrast, dar, din păcate, este foarte puțin valorificată. Folosim cam aceleași produse de fiecare dată: pui, vită, porc, orez, cartofi. Pe de altă parte, am fost plăcut surprins de unii dintre prietenii mei Chefi din Craiova că au început să introducă încet-încet produse românești mai rar întâlnite în meniurile restaurantelor.
GdS: Când ai venit ultima dată în țară și cu ce ocazie?
A.B.: Cu ceva timp în urmă, exact înainte de a pleca în USA, voiam să îmi deschid un restaurant în Craiova. Din păcate, asta nu s-a întâmplat, dar proiectul nu este închis de tot. Pe atunci, eram în tratative cu unul dintre cele mai bune restaurante ale Craiovei, 5 Continents. Din păcate, am auzit că s-a închis. Sper ca în curând să pot găsi o locație și să deschid restaurantul dorit împreună cu sora mea. Chiar săptămâna trecută am avut o întâlnire cu cineva care are un mic local și sperăm că de data asta să ajungem cu toții la o înțelegere. Piața românească este destul de fragilă și, de aceea, nu oferă multe garanții.
„Când tu lucrezi, toți ceilalți au liber și viceversa“
GdS: Care sunt cele mai mari sacrificii pe care a trebuit să le faci pe parcursul carierei?
A.B.: Cel mai mare sacrificiu este legat de familie. Din păcate, nu prea am mult timp liber de petrecut cu ea. Am o fetiță de aproape 11 ani, Andreea, care locuiește cu mama ei în Spania, restul familiei mele locuind la Londra. Orice muncă, mai ales cea de Chef, implică niște sacrificii mari, mai ales că în industria aceasta lucrezi exact invers față de toată lumea. Când tu lucrezi, toți ceilalți au liber și viceversa.
GdS: Cum se vede România din afară?
A.B.: A început să se vadă din ce în ce mai bine și mă bucur foarte mult. Suntem un popor foarte harnic și ambițios, dar încă mai avem multe de învățat. Mai trebuie să lucrăm la unele capitole, cum ar fi răbdarea. Vrem să obținem totul foarte repede. Spre exemplu, să luăm bucătăria. Este un domeniu în care trebuie să înveți, să te dezvolți și apoi să oferi. Sunt convins că, în puțin timp, România va fi pe un loc binemeritat în Europa.
GdS: Ce sfat le-ai da bucătarilor care sunt în România?
A.B.: Să lucreze din pasiune și nu pentru bani. Cred că asta este cel mai important. Mai mult, îi sfătuiesc să promoveze cât mai mult arta culinară românească, de altfel una foarte interesantă, să se dedice 100%, ca și cum ar găti pentru famiiile lor, iar, dacă au posibilitatea, să urmeze cursuri și scoli de specialitate. Și să nu uite că ei au puterea de a crea ceva nou și deosebit!
