Originar din Caransebeș, Ștefan Popa Popa’S s-a stabilit cu părinții în Turnu Severin, oraș în care viitorul mare artist plastic a absolvit liceul, apoi a lucrat ca inginer stagiar până la mutarea în Timișoara, unde este și în prezent. Într-un amplu interviu acordat GdS, acesta a făcut dezvăluiri despre două episoade incredibile întâmplate părinților în perioada petrecută la Turnu Severin.
Ion Jianu: Aş vrea să ştiu, fireşte, cum şi când s-a petrecut apropierea de artă. Primele semne ale talentului dumneavoastră la desenat s-au manifestat precoce, în anii de grădiniţă: o educatoare din Caransebeş (Luci Văduva), acum profesoară pensionară, mi-a spus că la vârsta de aproape cinci ani mâzgăleaţi feţele de masă şi cearşafurile de la grădiniţă şi că nu vă culcaţi până când nu vi se dădea un creion ca să desenaţi! Vă amintiţi?
Ştefan Popa Popa’S: Ştiţi cum e, omul mai are de multe ori şi amnezii. Îmi aduc aminte însă de aceste episoade. Deseori am fost întrebat: cine v-a descoperit? Păi, m-a descoperit mama! Cred că aveam vreo trei ani şi într-o dimineaţă a venit mama la patul meu şi când a dat cearşaful şi pătura de pe mine a observat că toate erau pictate! Aşa mi-a descoperit talentul meu de desenator.
I.J.: Aţi moştenit o genă de la vreunul din părinţi?
Ş.P.P.: Da… Gena masculină de la tata! Eu mă trag dintr-o familie de artişti. Sora şi mătuşa tatălui au fost actriţe la Teatrul Naţional din Iaşi. Mătuşa se numea Carmen Stănescu, dar nu era rudă cu celebra actriţă din Capitală.
I.J.: Stăruind asupra preocupărilor artistice de la vârsta copilăriei, adolescenţei: cine v-a îndrumat primii paşi? Aţi avut un mentor, ca să zic aşa?
Ş.P.P.: Nu am avut un anume mentor. Ştiţi cum e cu primii paşi… Poate că i-am făcut în… cârje! De ce zic asta? Nu a venit nimeni în jurul meu să-mi arate ceva. Nu cred că ştiau că această artă se va numi, peste câţiva ani, desenul satiric. Pe care, în definitiv, eu l-am inventat. E normal ca alte popoare să spună că ele au fost primele în domeniul ăsta, dar datările de pe desene arată altceva. Primii paşi i-am făcut, cum ziceam, în Caransebeş, unde am stat cu părinţii până am absolvit clasa a II-a.
Absolvent de liceu la Turnu Severin
I.J.: După câţiva ani petrecuţi la Caransebeş, v-aţi mutat în Drobeta Turnu Severin, unde aţi urmat cursurile unui liceu de artă, dar apoi aţi urmat, la un alt liceu, clasa specială de matematică. Cum au fost anii de liceu în frumosul municipiu de la Dunăre?
Ş.P.P.: Ştiţi cum era cu mine pe atunci? Eram la Liceul de Arte Plastice, dar luam locul I, pe judeţ, la matematică. Când, în ultimii ani de liceu, eram la clasa specială de matematică, am luat locul I, pe ţară, la pictură! Aşa a fost să fie, ce să facem… Ideea este că a fi un iubitor de matematică şi, în acelaşi timp, iubitor şi de artă, cum am fost eu spre deosebire de alţii cărora mai rar le-a plăcut matematica sau ştiinţa fixă, e un caz mai rar. Mie însă mi-a ordonat viaţa de artist.
I.J.: În anii de liceu de pe malul Dunării aţi practicat şi sport de performanţă.
Ş.P.P.: Mi-a plăcut foarte mult atletismul şi handbalul şi, într-adevăr, am făcut performanţă şi în sport. A trebuit însă să renunţ la sport. Nu poţi să le faci pe toate deodată şi trebuie să renunţi la tot ca să faci ceva ca lumea. Şi acel ceva a fost desenul.
I.J.: Când aţi avut prima confirmare a talentului dumneavoastră?
Ş.P.P.: La vârsta de 12 ani am publicat, în ziarul local din Turnu Severin, prima caricatură. Şi cred că asta ar putea fi prima confirmare a talentului meu.
„Tatăl trimitea aproape zilnic scrisori la Europa Liberă“
I.J.: Despre anii petrecuţi la Turnu Severin (ca elev şi, după absolvirea facultăţii, ca inginer stagiar) aţi afirmat, ulterior, că aţi „crescut într-un oraş anticultural“?! Aşa aţi declarat? Explicaţi-vă!
Ş.P.P.: Da, aşa am spus, aşa este! Mă refer însă la o perioadă din urmă cu mulţi ani, în perioada de până la 1990. Americanii au vrut să vadă casa în care am copilărit în Drobeta Turnu Severin. Şi oficialităţile locale au decis dărâmarea acestei case. Ce să vă spun mai mult despre Turnu Severin? Mi-au arestat mama, au provocat decesul tatălui!… Când am fost la un summit NATO la Praga, am deschis o expoziţie şi la Ambasada României din capitala Cehiei. Acolo, un domn, aflat în apropierea mea, se uita insistent la mine. M-am dus direct la el şi aşa l-am cunoscut pe respectivul: era Nestor Rateş, fostul director al Europei Libere în anii comunismului. Şi Nestor Rateş mi-a mărturisit că îi place expoziţia mea, că mă admiră. „Nu îmi vine să cred că un român a ajuns la un asemenea nivel mare“, a adăugat domnul Rateş. El m-a întrebat cine sunt… Şi eu i-am răspuns: „Sunt copilul lu’ Popa Ştefan, ăla care vă trimitea aproape zilnic scrisori la Europa Liberă pentru emisiunea «Actualitatea Românească». Asta a făcut tatăl meu…“.
I.J.: Păi, cum reuşea tatăl dumneavoastră în acei ani de comunism să trimită scrisori „aproape zilnic“, cum ziceţi, în Germania Federală, acolo unde emitea postul Europa Liberă?!
Ş.P.P.: Tata, în Turnu Severin, lucra în port şi avea posibilitatea să trimită scrisorile prin vaporeni.
„Mamei i s-a înscenat un flagrant“
I.J.: Aţi vorbit despre două episoade neplăcute, surprinzătoare din viaţa părinţilor dumneavoastră. De ce a fost arestată mama, ce învinuire i s-a adus de către comunişti?
Ş.P.P.: Mama era profesoară de chimie în Drobeta Turnu Severin şi avea trei copii. Doi erau studenţi, iar eu eram la liceu, trecusem de la arte plastice la clasa specială de matematică. Era o foarte mare invidie asupra mamei noastre. Fata secretarului de partid nu reuşise să intre la facultate, deşi susţinuse examene de admitere câţiva ani la rând. Noi, fraţii Popa, foarte conştiincioşi şi serioşi în privinţa învăţăturii, intraserăm la facultate printre primii. Şi, cum spuneam, era un fel de invidie pe mama mea. Şi i-au înscenat un flagrant de luare de mită în care banii despre care era vorba în „flagrant“ s-au găsit undeva într-un gard?! Că a fost înscenare mi s-a confirmat şi după evenimentele din decembrie 1989. Un procuror din Turnu Severin m-a contactat şi mi-a spus că doreşte s-o reabiliteze pe mama deoarece el cunoştea cazul. Ştia totodată şi persoana care i-a înscenat mamei flagrantul deoarece respectivul ar fi primit dispoziţie de „sus“, de la partid. I-am spus că sunt de acord cu reabilitarea mamei, dar cu o condiţie: să-i redea mamei tinereţea pierdută în acea perioadă. Mama a făcut închisoare aproape trei ani! Tata a fost în acea perioadă internat într-un spital de psihiatrie, iar eu m-am întreţinut singur. Iarna, deoarece nu aveam posibilitate să-mi cumpăr lemne, învăţam la Biblioteca Judeţeană „I.G. Bibicescu“. Cum m-am întreţinut? Din banii de meditaţii şi din cei primiţi din ce publicam. Când urma să plec să dau admitere la facultate, n-am avut bani de tren până la Timişoara. Am plecat cu mărfarul din Severin, am mai coborât prin gări, am schimbat un mărfar cu altul, iar în Timişoara am dormit într-un parc. Meniul mea zilnic era… cornul, multe cornuri. Eram foarte slab pe atunci! Eram însă foarte mândru de mine că toate le făceam pe puterile mele. Am avut satisfacţia să intru la facultate printre primii. Am efectuat stagiul militar şi apoi am urmat şi absolvit Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia“ Timişoara.
I.J.: Aţi dat de înţeles că tatăl dumneavoastră ar fi fost omorât în Turnu Severin?!
Ş.P.P.: Tatăl meu a fost găsit spânzurat, dar era în genunchi?! Cum se poate spânzura cineva stând în genunchi?! Toată viaţa mea am fost abordat de elementele securităţii să devin colaboratorul securităţii… Le-am spus că oricând pot face asta dacă mi se spune cine l-a omorât pe tatăl meu. Este exclusă varianta sinuciderii. Repet, tata a fost găsit „spânzurat“ în genunchi! Asta s-a întâmplat pe 24 aprilie 1980. Tatăl meu era disident în Turnu Severin şi, când venea Ceauşescu în vizită, avea domiciliul forţat, iar vreo şapte inşi îl ţineau blocat în casă ca să nu iasă în timpul vizitei lui Ceauşescu. După decesul tatălui, mama a rămas în Turnu Severin. I s-a demolat însă casa şi au mutat-o într-o altă locaţie… Şi am zis că este mai bine să vină la Timişoara, unde eram toţi cei trei copii stabiliţi…
(fragment din cartea aflată în pregătire „Popa’S, printre papii lumii”)
