În partea a doua a interviului acordat în exclusivitate Gazetei de Sud, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă din Craiova, Bogdan Fănuţă, vorbeşte despre presiunea pusă de oltenii din afara judeţului Dolj pe spital, despre motivele pentru care nu există bani pentru medicamente şi despre planul de a refuza tratarea a 1.500 de pacienţi în fiecare lună, din cauza subfinanţării spitalului.
Medicamentele lipsesc în continuare din spital.
Da, dar într-o rată mai mică. Pentru că sistemul sanitar este subfinanţat. (ia un pix şi o hârtie). Vă dau un exemplu clar. În două minute vă demonstrez ce înseamnă subfinanţare. Eu am un contract cu Casa de Asigurări de 4.300 de pacienţi pe lună, dar lunar externez 5.800 de pacienţi. Diferenţa de la 4.300 la 5.800 e pe cheltuiala mea. Din ce bani? Din banii de medicamente.
De ce este această diferenţă?
Deoarece Casa îmi spune să externez doar 4.300 de pacienţi, doar atâtea servicii de sănătate cumpără de la mine. Suntem în proces la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pe acest subiect.
Ce cereţi în acest proces?
Să mi se plătească tot ceea ce tratez. Am 1.500 de pacienţi lunar pe care ar trebui să îi refuz.
Ce faceţi dacă pierdeţi procesul?
Dacă pierdem procesul, o să încep să refuz pacienţi.
Sigur?
Da.
Cum o să faceţi asta?
O să fac un calcul pe fiecare secţie, cât reprezintă urgenţele din total pacienţi. Le vom asigura un procent de urgenţe şi un procent de pacienţi cronici. După ce ai internat numărul acesta de pacienţi cronici, pe ceilalţi îi reprogramezi pentru luna următoare.
Nu sunteţi cel mai bun prieten al Casei de Asigurări.
Da. A doua şmecherie pe care ne-o face Casa este cu agresiunile fizice. Eu în fiecare lună am 500 de cazuri de agresiuni fizice, pentru care Casa îmi dă banii. După ce recuperez banii de la agresor, îi dau pe toţi înapoi casei.
Primiţi x lei de la Casa de Asigurări şi le daţi 2x înapoi? Ăsta e un fel de Caritas.
Da, aşa e legislaţia în vigoare. Dau dublul banilor înapoi. Practic, pe pacienţii respectivi îi tratez fără bani.
Pe lângă aceste probleme cu Casa de Asigurări, ce aţi mai schimba în sistemul medical?
La spitalul nostru avem un aflux foarte mare de pacienţi de la toate unitățile sanitare din Craiova şi din regiune. Ce poţi să faci, să îi trimiţi la Bucureşti? Nu îi primeşte nimeni. Bucureştiul se confruntă cu aceleaşi probleme. Atunci trebuie făcută o analiză ca să se vadă cum funcţionează sistemul la nivelul fiecărei regiuni. În mod normal, la noi trebuie să ajungă cazurile cu totul excepţionale din Vâlcea, Mehedinţi, Gorj sau Olt. Or, pusul în salvare al pacientului şi trimisul în Craiova pentru că „ăia sunt obligaţi să îl primească“ este o modalitate de exploatare a sistemului sanitar care nu ar trebui să se întâmple.
Câte cazuri de acest gen există?
Din 65.000 de pacienți internaţi în fiecare an, 15.000 sunt din afara judeţului. Nu se poate să pui totul pe un singur spital. Ca manager, dacă eu vreau să desfiinţez mâine terapia intensivă, trebuie să existe o soluţie de înlocuire a secţiei respective. Soluţia nu trebuie să fie la mine. Trebuie analizat de Direcţia de Sănătate Publică, de Minister şi să vedem: desfiinţăm secţia, dar cu pacienţii ăştia ce facem, unde se duc? Noi avem o terapie intensivă adaptată la 1.500 de paturi, care deserveşte în plus sute de paturi de la spitalul de neurologie şi de la cel de boli infecţioase. Aşa că facem terapie intensivă pentru peste 2.000 de paturi. Este normal să fie supraaglomerat. În Oltenia avem un singur spital mare. Eu merg în Cluj, unde există spitalul judeţean, cel municipal, de oncologie, de cardiologie, Institutul de Transplant Renal, Institutul Inimii, Institutul de Gastroenterologie, fiecare cu sute de paturi, şi deservesc aceeaşi populaţie cu a noastră. Există o inechitate medicală la nivel de regiuni. Tot sistemul sanitar trebuie evaluat la nivel regional şi să mergem cu hârtiile la Minister să le spunem care sunt problemele noastre de aici.
E foarte simplu ca dumneavoastră să spuneţi „eu vreau de mâine ca spitalul de infecţioase să îşi redeschidă secţia de terapie intensivă“. Dar cine confirmă că aşa e corect?
Direcţiile de Sănătate Publică, ele sunt trimisul Ministerului Sănătăţii în teritoriu şi trebuie să verifice ce spun eu. Poate părerea mea nu e bună, dar ştiu că un pacient cu boli infecţioase trebuie izolat. Nu cred că este în regulă să aducem în spital pacienţi cu tuberculoză. Altă problemă a sistemului este libertatea tratamentelor. Mama a fost asistent medical şi cei cu tuberculoză primeau ce se numea TSS – tratament strict supravegheat. Ai tuberculoză, iei tratamentul în faţa mea şase luni de zile, în fiecare zi. Nu veneai, dădea telefon la poliţie să te aducă. Credeţi că la ora asta mai verifică cineva pacienţii cu TBC dacă îşi iau medicaţia?
Nu. Şi din acest motiv România este pe primul loc în Europa ca număr de cazuri de TBC, iar Doljul este pe locul doi în România.
Cineva trebuie să aibă grijă de acei oameni. Tratamentul nu e o chestie opţională, trebuie să devină obligatoriu. Vorbeam mai devreme (în interviul publicat ieri – n.r.) de vaccinarea antipolio. Vaccinurile trebuie făcute, chiar dacă părintele are altă părere. Să fii obligat să îţi vaccinezi copilul, altfel să nu intre în colectivitate, în şcoală, nicăieri. Ţi-l iei, te duci cu el în pădure, îl creşti unde vrei tu, dar dacă vrei să intri în societate ai anumite obligaţii. Cine verifică acum dacă părinţii îşi vaccinează copiii? Această libertate din sistemul sanitar este o problemă majoră. Dacă devii o problemă de sănătate publică, nu ar trebui să mai ai libertate.
Vorbind despre libertate, sunt angajaţi în spitale care par liberi să facă orice, deşi există plângeri din toate părţile cu privire la comportamentul lor. Nu vin la program, nu îşi fac treaba, sunt agresivi cu pacienţii şi cu doctorii. Într-o companie privată, acest gen de oameni ar fi daţi afară în cinci minute. Dar în sistemul medical de stat, nu păţesc nimic. Sunt asemenea exemple şi la Spitalul Judeţean?
Nenumărate.
De ce nu îi sancţionaţi şi trimiteţi acasă?
Pentru că modalitatea de concediere este extrem de greoaie. Vă spun un caz. În urmă cu mai mulţi ani, o firmă câştigă o licitaţie cu spitalul, dar o persoană din spital încheie contractul cu altă firmă, care nici nu participase la licitaţie. În secunda doi, acea persoană este chemată şi dată afară. Vi se pare o măsură abuzivă? Acea persoană lucrează acum din nou la noi. A fost reintegrată pentru că nu i-am aplicat măsura avertismentului verbal. Trebuie să urmăreşti în permanenţă fiecare greşeală pe care o face un angajat.
Totuşi puteţi concedia oameni dacă respectaţi paşii legali. De ce nu se urmează aceşti paşi când există nenumărate cazuri de angajaţi care nu îşi fac treaba? De ce nu urmăreşte cineva ca angajaţii să fie penalizaţi, să li se dea avertismente?
Am început să facem asta de aproximativ şase luni şi vom continua. Vom vedea la ce se va ajunge. Din păcate, şi aceste măsuri sunt contestate şi din varii motive sunt anulate. Inclusiv aceste avertismente sau reduceri de salariu sunt considerate abuzive şi o luăm de la capăt.
Care sunt principalele trei vulnerabilităţi ale spitalului?
În primul rând, Oncologia, unde sunt probleme care vor fi rezolvate în doi-trei ani. La Oncologie, lipsesc medicii şi s-a redus numărul de paturi, deşi adresabilitatea este aceeaşi. Pacienţii merg în privat şi îşi fac cure, dar când ajung într-un anumit stadiu tot în spital se întorc, pentru că privatul nu oferă spitalizare continuă. Iar problema cade pe doi medici.
În al doilea rând, Radioterapia va trebui mărită. Suntem singurul centru din zonă care face radioterapie cu accelerator liniar cu surse radioactive şi brahiterapie. Iar la Chirurgia Cardiovasculară va apărea o problemă cu dotarea şi aducerea de specialişti în chirurgie cardiologică şi cardiologie intervenţională. Nu poţi face asta cu tineri fără experienţă, indiferent de avântul lor.
Care este relaţia spitalului cu Ministerul Sănătăţii?
Relaţia noastră cu ministerul a început să funcţioneze, ne-au sprijinit cu dotările. Au fost achiziţionate două aparate computer tomograf (CT). Pe primul îl vom monta în Unitatea de Primiri Urgenţe, pentru a reduce timpul de aşteptare, iar altul va fi alocat exclusiv secţiei Oncologie. Al treilea CT va rămâne în spital. Tot ministerul a achiziţionat mai multe ecografe, la Urologie, la Neurologie şi la Terapie Intensivă. Acum vom lua un nou RMN cu aparat de anestezie. Vom fi unul dintre puţinele spitale din ţară care pot face anestezie la rezonanţă magnetică. Într-un RMN poţi să stai o oră şi jumătate şi nu poţi pune copiii să stea fără să se mişte atât timp. Toate aceste cazuri erau externate şi copiii erau puşi în braţele părinţilor şi trimişi la Bucureşti. În o lună şi jumătate se va rezolva asta.
Ce frustrări aveţi în relaţia cu ministerul?
Avem nevoie să evalueze importanţa acestui spital la nivel regional şi să fie tras un semnal de alarmă, să se găsească o soluţie pentru consolidarea spitalului. Trebuie luată în calcul evaluarea făcută de consiliul judeţean, de 40-50 de milioane de euro, pentru consolidarea şi aducerea lui într-o stare de spital nou.
S-au găsit fonduri pentru asta? Consiliul judeţean a transmis semnale mixte în acest sens.
Nu există fonduri în momentul de faţă, dar nici nu ştiu dacă o persoană din guvern a făcut analiza importanţei acestui spital. Este clar, Consiliul Judeţean Dolj nu poate să aloce 50 de milioane de euro pentru consolidarea acestui spital. Trebuie luate măsuri de sus. Am o problemă nu doar ca manager, ci şi ca medic. Nu pot concepe funcţionarea unui spital cu o gaură în el, la etajul opt. Nu pot să sparg pereţii, nu pot să înlocuiesc ţevile pentru că spitalul trebuie întâi consolidat. Indiferent ce vom face, avem o problemă care se găseşte în pereţii acestui spital: ţevile, care au 40 de ani.
Nici cu sistemul de ventilaţie nu stau lucrurile mai bine
Sistemul de ventilaţie este desfiinţat. Spitalul a fost făcut pentru 1.000 de paturi, acum suntem la 1.650. Prin extinderea spaţiilor anexe care aveau un rol, a fost desfiinţat sistemul de ventilaţie. Spitalul are o structură făcută în 1969, după anumite norme. Ne aflăm în 2016 şi nu suntem nici la nivelul anului 1969.
Aş vrea să vorbim despre formularele de evaluare care sunt completate de pacienţii spitalului. Dacă vă uitaţi la rezultate, peste 95% din pacienţi sunt mulţumiţi sau foarte mulţumiţi, vreo 5% plătesc pentru medicamente, nimeni nu dă şpagă, totul este roz. Este clar că acele formulare nu sunt reale.
O să schimbăm modalitatea de colectare a lor. Acele formulare trebuie date în mod normal pacienţilor când se internează. Sunt pacienţi cărora le este frică să scrie adevărul pentru că se tem că se va răsfrânge asupra îngrijirii lor medicale. Colectarea se face la nivelul secţiei, m-am gândit să se facă în cutii la nivel de palier, într-o zonă în care să nu se vadă când pacienţii depun formularele completate. Noi am mai avut cutii puse în altă zonă fără supraveghere şi li s-a dat foc.
