Președintele CJ, Ion Prioteasa, a anunțat, într-un interviu acordat GdS, că o firmă din Germania, care produce piese de schimb pentru Audi și Ford, își va deschide o fabrică în noul parc industrial de la marginea Craiovei și că va angaja circa 600 de persoane în următoarele luni. Prioteasa a vorbit și despre modul în care se vor cheltui banii europeni, printre investițiile prioritare fiind aeroportul și infrastructura rutieră și cea de sănătate.
GdS: 2018 este un an care se anunță dificil din punct de vedere financiar. Care sunt prioritățile de finanțare ale CJ Dolj?
Ion Prioteasa: Suntem în faza în care s-a aprobat bugetul. El a plecat către ministere. Apoi este trimis finanțelor publice județene și apoi la CJ. La un județ ca Doljul, care are nevoie de bani, bugetul nu ar fi îndestulător orice sume ar primi, dar, una peste alta, nu putem spune că este un buget care nu ar rezolva problemele mari pe care le are în primul rând CJ. Pe de o parte, banii de la buget îi chivernisim foarte bine, pe de altă parte, am făcut niște lucruri deștepte în anii trecuți în sensul în care ne-am dus către mijloacele de plată moderne, adică la unele proiecte am luat credit pe termen foarte lung cu dobândă foarte mică, iar ultima dată, în octombrie, am intrat în CJ și am cerut aprobare, pentru că a fost, pentru scurt timp, o hotărâre de guvern prin care, pentru cofinanțări și lucrările neeligibile, se putea obține un credit cu dobândă zero pe 20 de ani. L-am obținut și cred că suntem una dintre puținele instituții din țară care a putut face lucrul acesta, pentru că, după aceea, s-a închis, și în felul acesta am rămas și cu banii aceia.
GdS: Bugetul pe 2018 este mai bun decât cel de anul trecut?
I.P.: Pentru noi, da. De câțiva ani s-a modificat legea și CJ repartizează pentru localități o sumă foarte mică, restul banilor sunt repartizați de către Finanțele județene, pe baza unei formule, în funcție de suprafața de teren din intravilan, numărul de locuitori și gradul de absorbție a taxelor. În plus, anul acesta este stabilită o cotă specială pentru fiecare locuitor al județului, de 25 de lei, bani care vin la CJ și care, la rândul său, îi repartizează către comune, în funcție de arierate, de programele europene sau de dezvoltare rurală pe care le au. Banii aceștia nu le rezolvă problemele în întregime, mai ales că anul acesta mai este o prevedere, în sensul în care s-a constatat că în conturile unităților administrative din întreaga țară și în mod special ale orașelor mari existau circa șapte miliarde de euro blocați, bani care erau în fondurile de rezervă. Probabil se aștepta să se facă o investiție cu ei. Când s-a făcut această fotografie a momentului s-a spus: „Domn’e, ce facem? Hai să facem în felul următor: cei care au bani și se lăfăie în ei, prin buget să primească, de data asta, eventual jumătate din ceea ce ar trebui“. Și s-a cam făcut acest lucru, și o spun cu puțină rezervă, pentru că unele localități, și în județul nostru nu sunt puține, ci 21, practic nu au mai primit nici un ban în ceea ce privește dezvoltarea, și atunci au o problemă foarte mare și cu salariile, și cu începutul de an. Suntem în legătură cu Finanțele publice și cu Ministerul de Finanțe, preluăm de la toate localitățile ce ar însemna sumele pentru dezvoltare și avem o discuție cu ministerul. Probabil că vom avea o ședință a Consiliului Uniunii CJ-urilor, unde să invităm ministrul de finanțe, probabil pe premier, să vedem ce soluții vom găsi pentru acești oameni.
GdS: Sunt primării din Dolj care au dificultăți în a plăti salariile în următoarea perioadă?
I.P.: Din cele 21 de localități, în special cele mici, dar și mai mari, cum sunt Segarcea, Filiași, da, vor avea dificultăți. Sigur, există posibilitatea să-și ia din alte surse banii de salarii, dar nu știu dacă toți reușesc să ia de la populație, să plătească populația taxele și de acolo să le vină bani. Vom o găsi o cale de soluționare.
GdS: Și dacă nu reușesc să colecteze? Ce altă soluție de rezervă mai există?
I.P.: Vom vedea ce se întâmplă, pentru că legiuitorul a stabilit niște lucruri foarte clare, adică chiar atunci când bugetul nu este aprobat și nu există bani pentru anul în curs, există o formulă de 1/12 din bugetul anului trecut prin care se pot plăti banii. Nu îmi fac probleme foarte mari că o lună nu și-ar plăti salariile. Se va găsi o formulă. Nu e vorba numai de Dolj, ci de multe localități din țară, și se va vedea că s-a creat o problemă care trebuie rezolvată. Cum? Nu știu. Dacă nu va exista nici un fel de altă formulă, atunci ne vom gândi pe plan local cum rezolvăm, poate mai închidem un robinet în altă parte.
GdS: Acest lucru afectează și investițiile?
I.P.: Da și nu. Pentru cele în curs și le rezolvă, pentru cele noi, da.
GdS: Aveți informații dacă primăriile din Dolj au mărit taxele și impozitele locale?
I.P.: Nu avem asemenea informații și am bâjbâit puțin pentru că mă gândeam că și la noi am avut la un moment dat unele mesaje, pe care ni le-au dat din centrele medico-sociale, unde se plătește foarte puțin, dacă am putea să luăm mai mult de la cei care sunt cazați acolo pe perioadă îndelungată, dar am zis NU pentru că nu ne îmbogățim noi din asta.
GdS: Fondurile europene au fost o sursă de finanțare anii trecuți. La ce să ne așteptăm în 2018?
I.P.: Ani de-a rândul, pentru noi a fost salvarea acestui județ. Zeci, sute de milioane de euro de la UE. Banii care rămân pentru investiții de la bugetul de stat sunt patru-cinci milioane de euro anual, adică foarte puțin, în condițiile în care în 2017 am avut proiecte de 110 milioane de euro. În acest moment putem spune că avem nouă proiecte în implementare, opt în evaluare, deci foarte avansate, și încă nouă cu care stăm să le depunem. Va fi anul în care vom începe drumul Craiova-Cetate, de 47 de milioane de euro, care va fi autostrada noastră până la Dunăre. Este în faza de proiectare, apoi scotem execuția la licitație. Sigur, suntem într-o fază în care s-au întâmplat lucruri de neînchipuit, ca pe toate drumurile județene: au fost puși în posesie cetățeni până în mijlocul drumului, uneori. Suntem gata cu un alt drum pe un program al UE, respectiv SUERD, care pornește de la Urzicuța, Afumați, Băilești, ajunge la Moțăței, Unirea, Plenița și la limita cu județul Mehedinți. Drumul l-am împărțit în două și am pus două tronsoane în ideea că, dacă nu vor fi bani de ajuns, măcar unul dintre ele să îl facem.
Au fost foarte mulți bani alocați pentru Delta Dunării și sperăm să luăm de acolo. Mai bine depunem proiectele, pentru că le vine rândul mai târziu. Pe cooperare transfrontalieră cu bulgarii avem două tronsoane de drum de la Valea Stanciului spre Segarcea, proiecte de opt milioane de euro – patru noi, patru ei. Lucrăm la proiectul pentru drumul de Cârcea, pe care am dori să facem o altă miniocolitoare a orașului. Am avut o întâlnire cu primarul Craiovei și specialiștii, să găsim o formulă ca tronsonul de la Hanul Doctorului până la podul de la Pielești să fie rezolvat în altă manieră, pentru că avem o problemă cu intrarea la aeroport, unde au fost foarte multe accidente, și trebuie făcut un sens giratoriu foarte mare. În al doilea rând, va trebui rezolvată și problema de la Hanul Doctorului, unde sunt acum semafoarele. Vom ceda din terenurile pe care le avem lângă aeroport, circa 1.500 mp, unde să vină ocolitoarea, să nu rămână sensul în pantă, și se va face un sens giratoriu. Acesta se va face anul acesta. Pentru cel de la aeroport trebuie făcute exproprieri. De la Borcanul Milițianului se va merge pe patru benzi până la podul de la Pielești. Este o investiție mare, pe care o vor face Drumurile Naționale.
La Parcul Industrial 2 constatăm că i s-a dat peste cap ritmul. Craiova și această zonă au început să fie căutate. Vine și vremea noastră, pentru că este forță de muncă și încă există capacități. Fără falsă modestie, există și o deschidere a autorităților. În parcul industrial de 24 ha, la care am mai adăugat 5,7, sunt 15 firme care au venit, dar nu se vede că vreuna s-a ridicat. Fiecare are ritmul ei. Între timp, ne-am luat angajamentul că ducem utilitățile la ușa fabricii. Socoteala a fost că facem incubator pe fonduri europene, dar asta dura trei-patru ani. La sfârșitul anului, am avut o întâlnire cu o firmă nemțească de familie foarte mare, care nu mai ieșise din Germania, și a avut de ales între Oradea, Târgu Mureș și Craiova. Craiova a fost aleasă, este o firmă care lucrează componente pentru Audi și pentru Ford, care în septembrie trebuie să funcționeze. Vor fi câteva sute de locuri de muncă, circa 600, în special femei, dar acest lucru ne-a grăbit cu utilitățile. Așa că vom da din banii noștri pentru că trebuie să ne ținem de promisune. Investiția este de circa 20 de milioane de euro. Ne-au spus un lucru foarte hotărât: că au venit să rămână, că e posibil să mai vină lângă ei și alte firme și că vor să dea și salarii prin care să nu-și bată joc de români. Practic, regândim tot ce avem în această zonă. Dacă exista vreo reținere că vor exista firme, în acest moment nu mai am nici un fel de reținere că parcul va fi plin.
GdS: Ce investiții se fac la aeroport? În Master Planul de Transport sunt prevăzute zeci de milioane de euro.
I.P.: Infrastructura va fi una dintre cele mai importante de abordat. Vorbim de infrastructura aeroportului, care înseamnă lumina pentru această zonă și poate cea mai frumoasă investiție. Am avut patru firme care au zis ca au ales Craiova datorită destinației directe de la aeroport. Aeroportul este peste orice așteptare a noastră: 447.000 de pasageri anul acesta. Aeroportul este însă și un lux, pentru că nu-și poate câștiga singur banii din care să trăiască. Cu cât se dezvoltă, cu atât ai nevoie de mai multe lucruri. Cu cât îi crește gradul, cu atât îți trebuie alte investiții și, în felul acesta, CJ este foarte atent la toate cererile pe care le au ei și, sigur, așteptăm un lucru extraordinar: să vedem Master Planul Ministerului de Transport, în care noi suntem prinși cu 80 de milioane de euro și cu un nou terminal pe care să-l facem în interiorul acestor terenuri pe care le avem. Vom demola toate cazărmile și plantăm și o unitate de pompieri cu 6-7 milioane de euro. În felul acesta nu mai investim noi în mașini de pompieri. Am constatat că din momentul în care s-au înmulțit cursele, sunt 2-300 de oameni cu valize care se calcă pe picioare. Nu am crezut că vom ajunge așa de repede aici și atunci am decis să mărim cele două terminale. Practic, terminalul de sosiri va fi unul nou, pentru că cel de acum este din vechea clădire, care are anumite dificultăți. De obicei se intră în aeroport, prezinți pașaportul și te duci după bagaj. Aici este invers, îți iei bagajele și apoi te duci cu pașaportul. Deci, facem un terminal nou la sosiri și îl mărim pe acesta. Vorbim de circa opt milioane de euro din fondurile noastre, nu e o simplă joacă. Vom veni în partea unde este terminalul de plecări și unde este o parcare pe care o vom ocupa, iar alături vom face o parcare nouă și vom crea o parcare pentru autobuze. Acolo trebuie găsită o formulă pentru a introduce și curse către gară, pentru că este foarte multă lume nevoiașă. Cei care zboară nu sunt ștabi, sunt oameni amărâți care lucrează în străinătate.
Aeroportul a avut o dezvoltare și pe zona bulgărească. Vidin, Montana, Vratsa zboară de la Craiova, de la 100 km, nu se duc la Sofia, iar biletele sunt foarte ieftine. Despre banii din Master Plan pentru aeroport, sperăm să nu fie vreo minte îmbârligată pe la Ministerul Transporturilor care să zică că nu mai dezvoltă Craiova pentru că s-a dezvoltat destul.
GdS: Master Planul este deja aprobat.
I.P.: Așa este, dar știți cum e, suntem obișnuiți să vorbim când semnăm. Dacă vom avea acești bani, vom rezolva problemele cu drumul perimetral de la aeroport, vom avea o noua bretea paralelă cu pista, vom vedea cu camere video peste tot și vom face un nou terminal, de data aceasta în interior, cu sistemul de ventuze, ca să nu mai treacă oamenii prin ploaie. Așteptăm până vedem definitiv, iar până atunci dăm noi banii către aeroport pentru că dezvoltarea lui este primordială, așa cum este și sănătatea. De doi-trei ani, sănătatea a fost boom-ul, adică au existat medici sceptici, poate or exista și acum, că vom avea o asemenea implicare în spitalul județean. Viața este în așa fel făcută că la un moment dat un membru al unei familii tot ajunge la spital. Sunt 165.000 de oameni primiți aici și 135.000 de oameni trecuți prin Urgență în patru camere. Atunci am decis ce este de făcut în primul rând. Cele mai grave au fost problemele cardiologice. Ministerul Sănătății nu a dat aprobare acestui spital, deși avem aici Universitate, facultate. Și atunci cei care au ajuns în situație gravă au fost urcați în elicopter, adică 8-10.000 de euro dus-întors, iar cu ambulanțele cazurile grave ajung până la Balș și se întorc, pentru că așa este viața, mai vedem și noi prin filme măcar. La început nu ne-a luat nimeni în seamă când am spus că vrem să facem clinică de cardiologie, iar la mijlocul acestei luni o terminăm. Am investit circa 7,5-8 milioane de euro, dar am realizat un lucru care va fi comparabil cu aeroportul din Craiova, în timp, pentru că mi-au mai zis și doctorii din spital: „Domn’e, ați făcut aeroport, dar veți vedea că se vor salva vieți omenești pe bandă“. Conducerea Universității a deschis porțile poate mai mult decât altădată. Avem oameni care vin de la Târgu Mureș, de la Spitalul Militar din București, de la Fundeni. Se va crea aici o echipă care va rezolva cazurile mai ușoare, apoi va trece la operații pe cord deschis. Nu mai există nici o clinică în România realizată de o autoritate publică locală. De la Timișoara la București și la Sofia nu mai există altă clinică de felul acesta. Mai avem extinderea UPU, nu știu dacă terminăm anul acesta, am intrat pe fiecare etaj la spital, mergem pe casa scării și pe cele două scări secundare. Suntem în fază avansată cu Ambulatoriul de Specialitate în acest an, am avut o înțelegere cu Banca Mondială, dacă dă încă un accelerator, Consiliul se obligă să facă buncărul, așteptăm să ne trimită oficial cererea, avem toate semnalele că se merge către acest lucru. Dorim asta și pentru că unul dintre proiectele pe care le depunem acum este către o altă boală care macină această zonă, ne ducem către clinica de oncologie, să o reabilităm, să punem lifturi exterioare, iar asta costă circa 4,5-5 milioane de euro.
GdS: Nu ar fi necesar și un spital de pediatrie?
I.P.: Spital de copii ar fi o idee, știu că este nevoie. Iată cam ce văd eu: se va face spitalul regional, adică trei-patru ani de acum înainte. Practic, 1.000 de paturi din spital și 2.000-3.000 de specialiști se vor duce acolo. Va rămâne acest spital, care are 1.600 de locuri. Spațiile libere vor rămâne tot pentru sănătate.
GdS: În ce stadiu este Spitalul Regional?
I.P.: Acolo se vor produce niște mutații, pentru că este și punctul zero al drumului expres. Vom vedea 3.500 de salariați, încă 1.000 care stau în pat, plus cei care vin pe drumul expres. S-a stabilit locul, și cred că până în luna martie se prezintă proiectul. Când se va săpa prima cupă, atunci vorbim de spitalul județean, ce facem cu el. Eu mă aștept să rămână spații destinate medicinei în acest spital.
GdS: Când se vor monta containerele îngropate din Craiova?
I.P.: Master Planul este un proiect major, de peste 50 de milioane de euro, aprobat și urmărit direct de Comisia Europeană. Am avut 11 licitații pe acest proiect. Cea mai grea a fost pentru aceste containere. Este vorba de peste 700 de containere și peste 400 de platforme. Au fost două firme care s-au duelat doi ani și ceva, a câștigat una dintre ele, cu prețul cel mai mic, poate prea mic. Acum încep proiectarea și apoi execuția. În paralel, am avut o licitație cu operatorul pe tot județul. A trebuit să stabilim câștigătorul și să ne întâlnim cu el. Discuția cu el a fost în felul următor: „După carte, ar trebui să-ți punem la dispoziție containerele îngropate, dar ele nu sunt. Ce vrei să faci? Faci curățenie, așa cum este Craiova acum, sau iei doar județul?“. Ne va spune după ce vom avea acordul tuturor primăriilor legat de acceptarea câștigătorului, iar prin luna iulie-august ar putea să înceapă. Eu cred că va începe cu orașele. Oricât ar fi de grav sau de greu, vom rezolva acest proiect în acest an.
GdS: Dar funcțional 100% când va fi acest Master Plan?
I.P.: Depinde când se va termina în Craiova. Eu mă aștept la niște lucruri mai așa, românește. Când vor săpa, vor da de tot felul de lucruri. Personal, eu sunt mulțumit de cum lucrează Salubritate Craiova. Cred că vom avea o nouă extindere de Master Plan, de circa 30 de milioane de euro. Trebuie să facem ceva cu gunoaiele, să le ardem, să producem energie electrică. Noi am prefera să nu ne mai ducem către groapa de gunoi. Poate ne ducem către termocentrală, unde sunt haldele de cenușă. Nu mai vorbesc de Master Planul de Apă. Așteptăm să vedem ce se poate obține de la Compania de Apă, vorbim de peste 400 de milioane de euro, dar în primul rând ar trebui să lăsăm totul la o parte pentru a doua aducțiune de apă. Problema pentru Craiova va fi atunci când vor fi odată trei spărturi. Prioritară este această a doua conductă și încercăm să capacităm și județul Gorj. Vrem să reparăm și actuala conductă, pentru a o folosi și în nordul județului, acolo unde pânza freatică a fost infestată, de nici animalele nu pot bea apă.
GdS: Ce se întâmplă la Oul lui Brâncuși?
I.P.: Am fost foarte nemulțumiți, în primul rând de niște întâmplări ale vieții. Nici nu au săpat bine, că au dat de o conductă a Termoficării, care, în loc să fie ca în planșe, cotea, și nu am avut ce face, s-a făcut o nouă proiectare. S-a pierdut timp, au săpat din nou, au dat de o conductă mare de apă, conducta a fost iar mutată, alte calcule, alt proiect. Apoi au dat de un cablu electric mare. Nu există o hartă a tot ce este sub pământ. Nu am fost mulțumiți de firmă. S-a întâmplat cu această firmă ce se întâmplă cu multe firme. Vin doi italieni cu calculatoarele și pentru restul angajează pe nu știu cine. Apoi, dacă mai rămâne unul din ei pe aici, bine, dacă nu, lasă pe alții. Nu am mai suportat și i-am dat afară. Am făcut o nouă licitație și, nenorocirea acestei țări, prețul cel mai mic, l-a dat iar o firmă de italieni, cărora le-am spus că nici nu știu în ce se bagă și că, dacă aș fi în locul lor, atunci m-aș lăsa, pentru că vom fi atât de întărâtați, atât de atenți la tot ceea ce fac. Eu sunt ferm convins că acest proiect se termină.
GdS: De ce nu schimbați criteriul de atribuire?
I.P.: Am dorit, dar nu se poate. Când facem aceste criterii le trimitem la București, la cei care supervizează, și ne spun că este prea restrictiv, că ne îndreptăm către o anumită firmă. Am mai făcut odată o greșeală și am scris că firma care va construi un drum trebuie să aibă o stație de asfalt nu mai departe de 50 de kilometri sau să aibă o stație a ei sau închiriată, mobilă. Și toată lumea mă luase, și pe la televiziunile centrale, că de ce am pus această restricție?! Păi am pus-o pentru că specialiștii mi-au spus „o mașină cu asfalt, încărcată la Craiova, care trebuie să ajungă la Cârna, ajunge cu asfaltul întărit!“.
GdS: Legislația privind achizițiile publice a fost modificată de-a lungul timpului. E o legislație nouă acum…
I.P.: Nu e, nu e… Eu zic că este racila României la fondurile europene. Aici s-a petrecut un lucru. Spania a trecut și ea prin momentele noastre, în anii aceia în care te duceai în străinătate și găseai spanioli la recepții de hoteluri, ospătari, așa cum sunt ai noștri acum. După care au dat de fondurile europene, pe care le-au luat pe două hârtii semnate pe un colț de masă. Și acum au ajuns într-un stadiu în care, ne spuneau la Bruxelles, atât s-au săturat să dea bani pe infrastructură la spanioli, încât una dintre autostrăzile pe care le-au făcut de curând a fost monitorizată, și într-o oră nu au trecut mai mult de zece mașini. În felul acesta și-au și bătut joc de ei. Și au venit apoi grecii, care, și ei, au luat pe două foi de hârtie și au făcut tot felul de cămine de bătrâni, au luat utilaje pentru drumuri, dintre care unele zac pe la marginea orașelor și le vând acum la second-hand. Și atunci când am venit noi, Uniunea Europeană era speriată, și cât a fost ea de speriată, cum fac românii câteodată, mai catolici noi decât ei, ne-am impus niște reguli și am zis că așa este bine. Și acum constatăm că sunt așa de restrictive! Și mai este și problema asta care se petrece acum. La fondurile europene, când trebuie să semnez un proiect european, până ajunge la mine este semnat de 17 oameni. Ei nu semnează cu toată inima deschisă din cauza a ceea ce mai văd seara la televizor și cu tot ce se mai întâmplă pe aici. Norocul nostru este că e un grup de specialiști, și ne-am strâns la un moment dat și am zis: „Măi, fraților, indiferent ce se va întâmpla, județul ăsta trebuie să meargă mai departe. Deci, trece pe lângă noi un râu de bani. Dacă nu aruncăm noi undița să luăm bani acum, ei se duc mai departe, nu ne așteaptă nimeni pe noi. Așa că, orice ni s-o întâmpla, cu o moarte toți suntem datori!“.
GdS: Ce ar putea să se întâmple?
I.P.: Nu știu ce s-ar putea întâmpla… Deci, noi facem proiectele astea să putem să luăm banii. La proiectele mai mari de 7-8 milioane de euro, trebuie chiar peste 10.000 de semnături și 10.000 de ștampile. Puteți să credeți?! De cele mai multe ori, proiectele pleacă la București cu o dubiță.
GdS: Cum vi se pare situația de la București?
I.P.: Eu văd jumătatea plină a paharului, adică sunt foarte multe lucruri rezolvate. Practic, guvernul, că sunt aceste disensiuni acolo care nu îmi fac nici o plăcere, dar pe de altă parte, din ce văd, se ține de programul de guvernare, totuși. Ce să-i spui unui guvern care are creștere de 6,4% decât să de Dumnezeu ca în România toate guvernele care vor veni să aibă această creștere, că atunci, cu siguranță, România câștigă niște etape pe care, altfel, le-ar fi câștigat în zeci de ani! Sigur, nu sunt toate lucrurile în ordine, și unul dintre ele sunt aceste dispute, dar există și partea cealaltă, în care, uneori, chestiunile astea le umbresc pe alea care sunt bune.
