Parodontita, denumită popular „parodontoză“, este inflamația țesuturilor de susținere a dinților. Mai exact, este o boală cauzată de bacteriile din placa dentară care distruge osul ce susţine dinţii. Diagnosticul se pune de către medicul stomatolog în urma examenului clinic al parodonțiului, a examenului subiectiv și radiografiilor prezentate de pacient. Boala afectează atât tinerii, cât și persoanele vârstnice. Parodontita este des întâlnită şi poate fi, în mare măsură, prevenită. Prof. dr. Petra Șurlin este medic primar parodontologie și formează noile generații de specialiști în parodontologie la UMF Craiova. Într-un interviu acordat GdS vorbește despre cât de importantă este igiena orală, dar și despre cum poate fi prevenită și tratată parodontita.
Gazeta de Sud: Parodontita este o afecțiune despre care nu se vorbește prea mult. Cum ajung oamenii la specialist?
Petra Șurlin: Pacienții ajung la noi, în general, îndrumați de un alt medic stomatolog care a depistat modificări apărute la nivelul gingiei, de obicei. Alți pacienți vin după ce au citit informații pe internet care le-au atras atenția. Este important de știut că informațiile pe care le culeg în felul acesta nu sunt cele mai corecte. De aceea, cele mai utile și detaliate informații se primesc de la medicul stomatolog și medicul specialist.
GdS: Cum se manifestă parodontita?
P.Ș.: Trebuie spus de la început că vorbim despre o boală inflamatorie. Pacienții care se adresează specialistului ce tratează boala parodontală vin, în general, pentru că au sângerări gingivale. După stabilirea diagnosticului, urmează un tratament lung, cu multe etape. Boala este una cronică, de aceea tratamentul este de lungă durată. El poate fi inițiat de către orice medic dentist, dar este bine să fie continuat de un specialist în parodontologie.
GdS: Cât de important este ca pacientul să solicite la timp ajutorul medicului stomatolog atunci când vorbim de paradontită?
P.Ș.: Din păcate, pacienții ajung destul de târziu pentru că boala nu doare. Ceea ce atrage atenția este sângerarea, iar destul de târziu atrage atenția mobilitatea dinților. Apariția bolii ar putea fi întârziată printr-o igienă foarte bună, prin controale la medicul dentist și printr-o informare corectă. Pacientul trebuie să știe că dacă face controale din timp, boala poate să fie depistată și tratată mult mai ușor și eficient. Cu cât se întâmplă mai devreme, cu atât pierderea osoasă este mai mică.
GdS: Cum se face stabilirea diagnosticului?
P.Ș.: Pentru a stabili diagnosticul este nevoie de o anamneză amănunțită. Este nevoie de un examen local foarte minuțios, care se face printr-o manoperă ce se numește sondaj paradontal. În același timp, este nevoie și de o radiografie pentru a vedea cât de afectat este osul.
GdS: Ne spuneați că tratamentul este de lungă durată. În ce constă mai exact?
P.Ș.: În prima etapă a tratamentului încercăm să reducem factorul etiologic al bolii, factorul care determină afecțiunea, și anume cel bacterian. Apoi urmează etapa chirurgicală. După aceea, se trece la o etapă de întreținere a rezultatului obținut, care durează ani de zile. Pacientul trebuie să știe că nu există un tratament minune pentru această boală. Tratamentul este unul clasic și presupune înlăturarea factorului bacterian determinant și a factorilor favorizanți.
GdS: La ce vârstă este mai frecvent întâlnită această afecțiune? Se întâlnește și la tineri?
P.Ș.: Sunt două tipuri de boală. Una se numește parodontită agresivă și apare până în 35-40 de ani. Forma este agresivă și duce destul de ușor la pierderea dinților, de aceea, chiar dacă pacientul este tânăr, este important să facă unele controale de prevenție la timp. A doua formă este parodontita cronică. Ea apare la vârste peste 40 de ani, evoluția este mai lentă. Printre factorii care favorizează apariția bolii se pot enumera tartrul, anomaliile dento-maxilare, pentru care este nevoie de purtarea unui aparat ortodontic, sau lucrările protetice mai vechi pe care pacientul nu le-a înlocuit cu unele mai noi care să nu rețină încărcătura bacteriană.
GdS: Sunteți cadru universitar și pregătiți viitoarele generații de medici stomatologi în această specializare. Cât de greu se formează un specialist care să trateze o asemenea afecțiune dentară?
P.Ș.: Noi la UMF Craiova pregătim astfel de specialiști în parodontologie. Avem cadre didactice dedicate și o dotare foarte bună. Specializarea durează trei ani. Având și parte churirgicală, este o specializare care îi interesează pe cei care iau rezidențiatul la medicină dentară. Este o ramură a medicinei dentare care lansează provocări. Este însă nevoie de multă implicare atât din partea rezidenților, cât și din partea cadrului didactic. Specialistul are nevoie și de alte stagii de pregătire pentru că boala parodontală are legătură și cu alte boli sistemice: diabet, boli hepatice, boli cardiovasculare, unele boli reumatice, fumatul. Din păcate, nu avem foarte mulți specialiști în zonă, pentru că numărul de locuri de la rezidențiat este destul de mic. La UMF Craiova am organizat în ultimii ani manifestări științifice și cursuri postuniversitare pentru ca tinerii specialiști, dar și medicii dentiști care sunt interesați de aceasta boală să poată să își mențină informațiile la un nivel ridicat în mod continuu. Deoarece a existat interes în această direcție, vom continua cursurile și conferințele cu tematică de parodontologie și în 2019.
GdS: Este important să existe o colaborare între pacient și medic. Ce ar trebui să știe pacientul din acest punct de vedere?
P.Ș.: Colaborarea este importantă tocmai pentru că prin pierderea precoce a dinților există acest risc al afectării imaginii pacientului. În general, pacientul trebuie să știe că paradontita este o boală cu un tratament de lungă durată, o boală cronică. Este o boală în cazul căreia tratamentele, chiar și cele de început, au mai multe etape. De aceea, colaborarea cu medicul specialist trebuie să fie una cât mai bună.
