Cu toții am crescut cu poveștile clasice ale copilăriei. Seara, la culcare, mulți prichindei adorm și acum cu Cenușăreasa, Albă ca Zăpada sau Cei trei purceluși. Dar lumea se schimbă, iar odată cu ea se schimbă și poveștile. Cele clasice nu pleacă nicăieri, însă lor li se alătură unele noi, special create pentru copilul de astăzi, copilul care știe mai multe decât au știut alții dinaintea lui. Avid de cunoaștere. Asaltat de informații din toate părțile. Parte dintr-o lume diferită. Iar într-o astfel de lume, povestea începe să fie spusă și altfel. Lăsând mai mult loc imaginației lui.
Așa se întâmplă, în ultimul timp, și la Teatrul pentru Copii și Tineret Colibri din Craiova, unde noile premiere vin cu o propunere diferită către micul și marele public. Să încerce și altceva. Povești spuse diferit, povești care ne învață despre emoție, despre pierdere, despre descoperire și ne provoacă să gândim mai mult, mai departe. Cum sunt, de exemplu, cele mai recente două premiere, Pic, în regia Deliei Gavițchi, și Crăiasa Zăpezii, în regia lui Laurențiu Tudor.
De aproape un an, Geo Dinescu a preluat coordonarea Teatrului Colibri și, alături de echipă, încearcă să demonstreze publicului că nu doar „brandul” contează, că strălucirea unei povești nu stă în spatele unui titlu cunoscut de toată lumea, ci în felul în care ea ajunge la oameni și la ceea ce reușește să le transmită. Aflăm mai multe chiar de la managerul instituției.
GdS: Ați avut două premiere la Colibri recent, una spre final de 2022 și una la început de 2023. Ce ne aduc Pic și Crăiasa Zăpezii?
Geo Dinescu: În ianuarie a fost premiera la Crăiasa Zăpezii, unde îi avem ca protagoniști pe Cosmin Dolea și Alis Ianoș, care ne spun o poveste frumoasă din perspectiva a doi copii și aduc multă candoare pe scenă. Este un spectacol ușor atipic pentru noi, pentru că este primul spectacol în care nu avem păpuși, nu avem măști… Sunt ei și povestea lor. A prins foarte bine la public. Este un spectacol foarte emoționant, care ne aduce aminte că trebuie să ne mai scoatem cioburile din ochi și să vedem cum este lumea. Și să ne bucurăm de ea. Iar ceea ce reușește Laurențiu Tudor, împreună cu echipa artistică, în 40 de minute este să ne arate că putem să gândim și să vedem și altfel.
GdS: Crăiasa Zăpezii este ușor atipic, spuneai, pentru repertoriul Colibri. La fel și Pic, nu-i așa?
Geo Dinescu: Spectacolul PIC este o feerie. Este un spectacol de inițiere a celor mici în lumea teatrului și un spectacol care să ne amintească nouă, celor mari, să mai fim copii, să ne bucurăm de lucrurile esențiale și de ceea ce ne înconjoară, căci toate cele din jur ne ajută să ne construim o lume frumoasă, iar fără ele nu putem merge mai departe…
GdS: Poveștile se schimbă odată cu lumea și, pe lângă poveștile clasice, copiii de astăzi au acces și la alte tipuri de povești. Să înțelegem că schimbați puțin registrul?
Geo Dinescu: Cred că este timpul ca repertoriul Teatrului Colibri să aibă și anumite genuri de spectacole. Pe lângă cele clasice, poveștile arhicunoscute pe care le auzim seara înainte de culcare, la grădi sau la școală, e nevoie și de altceva. Copiii din ziua de astăzi sunt mult mai inteligenți, mai activi, mai dornici de nou și de lucruri care să îi lase pe ei să gândească. Au nevoie de mai multă imaginație. De aceea, ne-am gândit să schimbăm oarecum viziunea asupra repertoriului. Asta nu înseamnă că renunțăm la poveștile clasice, nicidecum, dar e timpul să mai aducem și alte genuri de povești pe care, până la aceste premiere, noi nu le aveam.
Urmează și alte premiere, într-o nouă zonă, pentru copiii cu dizabilități. Vom crea niște spectacole special gândite pentru aceștia, care au la bază și niște discuții cu niște psihologi. Personal, mi-am dat doctoratul pe tema terapiei alternative prin intermediul artelor la copiii tipici și atipici și acest lucru mi-e de folos legat de ce ar trebui să fie pe scenă. Eu cred că teatrul este pentru toți, indiferent de ce probleme am avea. Și cred că vom putea dezvolta în timp un repertoriu special, care va fi dedicat și acestor copii, fără să însemne că un copil tipic nu poate veni la spectacol. Va fi un spectacol pentru toate vârstele și pentru toți copiii, atât tipici cât și atipici.
Urmează să facem și un spectacol itinerant, pentru luna aprilie, dar vom veni cu mai multe detalii la momentul respectiv. Și, bineînțeles, ne pregătim de festivalul Puppets Occupy Streets, unde suntem pe ultima sută de metri cu aplicațiile. Avem foarte multe, anul acesta cred că depășim 150 de aplicații, ceea ce este enorm pentru că fiecare aplicație vine cu 2-3-4 spectacole depuse.
GdS: Ai venit din București și, iată-te, de 7 ani te-ai mutat la Craiova. Cum ai găsit orașul și publicul de aici?
Geo Dinescu: Prima dată când am venit în Craiova a fost, cred, prin 2013, cu un teatru din București.
Jucam Albă ca Zăpada. Sincer, când am văzut ce era în oraș la acea vreme, ne-am cam speriat. Era un haos, se lucra pe Calea București, se intra cu mașinile în centru… Am întrebat la hotel unde putem bea o cafea la o terasă și, pe atunci, ne-au trimis pe Calea București. Evoluția pe care a avut-o acest oraș din punct de vedere cultural în acești ani este remarcabilă.
Am venit apoi la inaugurarea sediului Colibri și m-am mutat în Craiova acum 7 ani. Cât despre public… Pot să vă spun că am jucat peste tot în țară și public mai călduros și entuziasmat decât la Craiova nu am întâlnit. Iar atâta vreme cât publicul ne permite și este deschis, putem face lucruri minunate.
Sunt multe lucruri frumoase pe care le avem și nu ne dăm seama că le avem. De aceea ne-am și dorit să introducem câteva spectacole care să le reamintească oamenilor și, în special, adulților, pentru că de la ei pleacă educația și percepțiile, că nu tot ce este brand este wow, iar aici mă refer și la titlurile de spectacole pentru că… cine a auzit de Pic? În schimb, de Albă ca Zăpada știe toată lumea. Dar lucrurile pot funcționa. Și Adriana Teodorescu a încercat cu Zâna Tăiețeilor, și plecând de la ea, am încercat să schimbăm mentalitatea… Să le arătăm oamenilor că nu există numai poveștile clasice. Să le dăm și altceva copiilor, să își creeze o lume a lor. Oricum trăim într-o lume atît de agitată. Dar fiecare își poate crea propria lume, așa cum și-o dorește, atunci când întâlnește poveștile.
