Băncile triază dur clienţii care vor un credit ipotecar. Unele unităţi îi dezavantajează pe cei care lucrează în domenii „riscante“: imobiliare şi auto. La un grad de îndatorare de 55%, o familie cu venituri de 3.000 de lei pe lună nu poate să-şi cumpere nici măcar o garsonieră.
O familie tânără ale cărei venituri din salarii ajung la 3.000 de lei lunar, plus bonuri de masă câştigate de ambii soţi, vrea să-şi cumpere un apartament cu două camere în Craiova. Dacă familia noastră ipotetică are banii de avans, nu mai are credite şi nici copii în întreţinere şi vrea să împrumute circa 200.000 de lei, atunci nu ar trebui să aibă probleme la bancă. În realitate, în faţa funcţionarului bancar lucrurile stau altfel. Am presupus că avem nevoie de acel credit şi am mers în calitate de potenţial client la mai multe bănci. Două unităţi ne-au exclus instantaneu. Volksbank şi Banca Transilvania au blocat acordarea de credite ipotecare încă din octombrie anul trecut. Consilierii de credite de la cele două bănci au spus să mai încercăm prin februarie, când ei speră să se aprobe noile norme „relaxate de creditare ale BNR“, iar gradul de îndatorare ar putea creşte la 60-65%. BCR a verificat mai degrabă bonitatea firmelor la care lucrăm, decât condiţiile generale ale clientului, iar BRD ne-a dat de înţeles că am fi depunctaţi dacă am lucra în domenii de activitate afectate de criză. La UniCredit Ţiriac Bank, familia ar putea lua o sumă satisfăcătoare doar în euro, nu şi în lei, la un grad de îndatorare de 55%, iar la Banca Românească – suficient pentru o garsonieră, nicidecum pentru un apartament şi tot în euro.
Discriminaţi la BCR şi BRD
Înainte de încheierea unui contract de credit ipotecar, unele bănci se interesează de mărimea firmei la care lucrează viitorul client, precum şi de domeniul de activitate al acesteia. Am aflat de la un funcţionar BRD că, dacă lucrăm în domenii „vulnerabile“ în această perioadă de criză, cum ar fi imobiliarele sau zona de vânzări auto, atunci am prezenta un grad de risc mai mare şi vom fi punctaţi (mai degrabă, depunctaţi) ca atare de aplicaţia software a băncii. Funcţionara de la BCR ne-a spus că nu poate face simularea costurilor cu creditul, până nu îi furnizăm anumite date: codul numeric personal, capitalul firmei la care lucrăm, numărul de angajaţi. Am întrebat de ce contează numărul de angajaţi şi CNP-ul pentru o banală aplicaţie. „Pentru că firmele cu angajaţi mai mulţi sunt mai durabile pe piaţă. Se acordă un punctaj în funcţie de calitatea firmei la care lucraţi, iar fără CNP-ul dumneavoastră sau al soţului nu se poate efectua simularea“, a fost răspunsul angajatei băncii. Am întrebat din nou de ce interesează capitalul firmei, că poate fi o firmă mică, dar stabilă pe piaţă, iar funcţionara a precizat: „Vrem doar să ştim dacă este cu capital de stat sau privat. Acest lucru contează la evaluarea dumneavoastră“. Deci, nu conta cât de bun platnic sunt eu, ci mai degrabă dacă lucrez la stat sau la privat şi dacă firma mea are capacitate financiară sau nu. Dar de ce toate acestea, dacă eu garantam împrumutul cu ipotecă asupra imobilului?
La BRD se poate calcula ce credit am lua la venituri de 3.000 de lei, dar şi aici am avut parte de întrebări discriminatorii. Din start, consilierul de credite a întrebat în ce domenii de activitate lucrăm şi a explicat de ce se interesează banca de aceasta: „Pentru că unele domenii mai vulnerabile pe criză au un grad de risc mai mare. Este vorba despre imobiliare, auto“. Totuşi, BRD i-ar fi acordat familiei noastre doar 80.000 de lei, la o dobândă de 16,5% (ROBOR de 15% şi marja fixă de 1,5%) şi cu o rată de 1.270 de lei pe lună, creditul fiind pe 20 de ani. În euro, suma împrumutată ar fi puţin mai mare, de 25.000 de euro, cu o rată lunară de 228 de euro (980 de lei) şi cu o dobândă de doar 6,62% (EURIBOR de 2,37%, plus marja băncii de 4,25%), dar angajata băncii ne-a avertizat că riscul valutar este mai puternic în cazul în care am opta pentru lei. Deci, familia craioveană nici vorbă să-şi cumpere apartament.
O singură bancă dă bani de… garsonieră
La veniturile declarate – printre cele mai obişnuite din Craiova – de la UniCredit Ţiriac Bank familia luată ca exemplu ar putea împrumuta 22.000 de euro, cu o rată lunară de 253 de euro. Familia nu se încadrează la creditul în lei pentru un apartament, pentru că ar ridica abia 90.000 de lei, la un grad de îndatorare de 55%. Într-o unitate de la Banca Românească, potenţialii clienţi ar primi o sumă mult mai mare decât la celelalte: 32.500 de euro, cu o rată lunară de 312 euro, dar pe o perioadă de 35 de ani. În moneda naţională ei ar putea să primească un credit de 116.000 de lei, cu o rată de 1.628 de lei pe lună. Banca mai cere o fişă fiscală depusă la Finanţe, iar dacă nu există un astfel de document, clientul poate completa doar un formular cu veniturile totale pe anul anterior.
Familia rămâne cu… chirie
Tinerii luaţi exemplu de GdS, puşi în faţa ofertelor bancare existente acum pe piaţă au doar două posibilităţi. Fie pot să locuiască în continuare cu părinţii sau cu chirie, fie au posibilitatea să opteze pentru o singură bancă (aceea care a oferit suma cea mai mare), să ia un credit în euro şi să plătească aproape toată viaţa (35 de ani) o rată în euro care nu se ştie cât va creşte sau cât va scădea. Se merită?
