Ministerul Agriculturii spune că deţinătorii de stocuri de grâu umflă artificial preţul grâului, astfel că şi pâinea este mai scumpă. Statul nu poate interveni în piaţă, astfel că marii comercianţi creează presiune asupra sectorului de panificaţie. La rândul lor, marii depozitari acuză statul de politici dezastruoase în agricultură, fapt ce ar fi dus la scăderea suprafeţelor cultivate cu grâu. Muritorii de rând trebuie să suporte o pâine tot mai scumpă.
Zilele trecute, producătorii din domeniul panificaţiei explicau de ce au fost nevoiţi să crească preţul pâinii, chiar şi cu 50% la unele sortimente (pâinea integrală). Ei susţineau că după ce marii cumpărători de pe piaţă au dus la export grâul românesc, pe piaţa internă s-a creat o adevărată criză a grâului. Preţul acestei materii prime pentru panificaţie a crescut spectaculos de peste două ori în numai câteva luni. Cei din industria de panificaţie mai spuneau că, în prezent, comercianţii de grâu au profitat de lipsa grâului şi au urcat preţul de la 0,4 lei până la 0,9 lei pe kilogram, fără TVA.
Ministerul Agriculturii dă vina pe depozitari
La cererea GdS, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale informează că pe piaţa grâului se manifestă două fenomene: „O cerere crescută din partea comercianţilor care achiziţionează cantităţi semnificative de pe piaţă şi le direcţionează către zonele portuare, în vederea exportului; preţul de vânzare (al grâului – n.r.) în creştere: există oferte de 800-850 de lei pe tonă plus TVA, care pot asigura un anumit grad de profitabilitate pentru deţinătorii de stocuri de grâu, dar creează presiune asupra sectorului de procesare (morărit-panificaţie)“.
Daniela Giurcă, director general în cadrul Ministerului Agriculturii, spune că depozitarii încearcă să vândă la preţuri ridicate: „În prezent, pe piaţa internă există cantităţi suficiente de grâu. Problema este că deţinătorii de stocuri importante de grâu sunt rezervaţi în a vinde, aşteptând evoluţii favorabile ale preţului în piaţă sau fac oferte de vânzare la preţuri ridicate (peste 210 euro pe tonă)“. Ministerul de resort mai spune că preţurile se stabilesc liber pe piaţă, în funcţie de cerere şi ofertă şi că statul nu poate interveni.
„O să vină vremea când 210 euro pe tonă li se va părea ieftin!“
Marii deţinători de depozite de cereale spun şi ei că preţul grâului este reglat de piaţă, ca raport între cerere şi ofertă şi că preţul grâului va mai creşte în perioada următoare.
„Dacă un produs este cerut pe piaţă, atunci el se scumpeşte. Cererea şi oferta reglează preţul. Ce spune Ministerul Agriculturii este treaba lui. Noi nu opunem presiune pe procesatorii din panificaţie. Dar când aceşti procesatori cumpărau grâul la preţ de nimic de la ţărani, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni. De ce nu cumpără din altă parte mai ieftin? Este adevărat că grâul se vinde cu 210 euro pe tonă, dar în viitor unora li se va părea ieftin 210 euro pe tonă. Mai târziu vor regreta acest preţ, pentru că tendinţa este de creştere pe plan mondial. Au fost ani când grâul s-a vândut la noi şi cu 275 de euro pe tonă“, a spus, pentru GdS, Mihai Anghel, unul dintre marii depozitari de cereale din regiune. El este de părere că producătorii (fermierii) şi ţăranii şi-au vândut cantităţile care au fost de vânzare, iar ceea ce mai este pe piaţă îl ţin în depozite sau hambare pentru la anul, când se anunţă o producţie mai mică de grâu, fiind însămânţate suprafeţe mai mici
„Nu este vina nici a producătorilor de grâu, nici a comercianţilor, ci a guvernelor care s-au perindat în 20 de ani pe la conducerea ţării, că au făcut dezastru în agricultură. Dacă se creau fermieri adevăraţi în aceşti 20 de ani, acum dădeam de mâncare întregii Europe. Dar la noi cresc bălării pe câmp, iar la ăia media este de 5.000 de kilograme de grâu la hectar. De ce credeţi că nu vor cei din Europa să producem noi? Ca să aducă ei mizeriile lor la noi în ţară, să ni le vândă nouă“, a mai spus Mihai Anghel, patronul Cerealcom.
În concluzie, pâinea va fi mai scumpă
Din toată această bătălie a grâului câştigă fermierii care mai au grâu de vânzare şi depozitarii care pot dicta în mod liber preţul, dar pierd procesatorii din domeniul panificaţiei, care se aprovizionează cu materie primă la preţuri mai mari. Cel mai mult pierde omul de rând care s-a trezit deja cu pâinea scumpită. Şi se va mai scumpi, după cum spun cei mai importanţi producători din piaţă.
