În urma unui contract de împrumut dubios, jumătate din fabrica producătoare de armament NATO a ajuns în proprietatea Oxo Network Corporation, firmă implicată anul trecut în scandalul „Băsescu şi armele“. Patronatul UM Filiaşi nu-şi asumă împrumutul şi vrea să desfiinţeze actul în instanţă.
Fabrica de armament tip NATO de la Filiaşi-Dolj stă pe un butoi cu pulbere, după ce jumătate din halele de producţie au ajuns în proprietatea SC Oxo Network Corporation SRL, în urma unui contract de împrumut dubios. Pe 16 decembrie 2008, reprezentanţii Uzinei Mecanice (UM) Filiaşi au încheiat un contract de împrumut cu Oxo Network Corporation SRL Bucureşti pentru suma de 585.000 de lei, suma reprezentând „capital de lucru necesar pentru repornirea fabricaţiei şi pentru plata unor debite scadente ale societăţii împrumutate“. Conform contractului, creanţa devenea exigibilă pe 20 octombrie 2009. Banii au fost primiţi în tranşe, în funcţie de nevoile UM Filiaşi, împrumutul fiind garantat prin „orice elemente patrimoniale aparţinând societăţii“. Conducerea de la acea vreme a societăţii filieşene şi-a motivat nevoia de lichidităţi prin situaţia economică grea: firma de pază Civitas SRL Craiova îi ceruse în instanţă insolvenţa pentru datoriile neachitate; mai mult, patronatul nu avea „fonduri necesare realizării obiectivelor de investiţii impuse prin contractul de privatizare“ şi existau restanţe salariale pe şase luni către angajaţi.
UM Filiaşi a fost privatizată în 2006, după multe încercări eşuate. Pachetul majoritar de acţiuni a fost achiziţionat de Retrom SA Paşcani – producător de echipamente de măsură, reglare şi control pentru procesele industriale. Preţul unitar plătit a fost de 0,25 lei/acţiune, adică de zece ori mai puţin faţă de cât se ceruse iniţial. Preţul final al privatizării a fost de cinci milioane de lei. Investiţiile asumate la privatizare includeau capital pentru dezvoltare de 170.000 de euro pentru o perioadă de trei-cinci ani şi programe de mediu de cel puţin 155.000 de euro. Din lipsă de resurse financiare, în prezent fabrica se află în conservare. Este un mister motivul pentru care patronatul a apelat la o astfel de formulă de finanţare.
Oxo Network Corporation – afaceri cu scandal
Înfiinţată în 2008, Oxo Network Corporation are o istorie scurtă, dar controversată. Potrivit ORC, societatea este patronată de PMT Management Solutions (51%) şi Oros Intermed SRL (49%) – ambele fiind societăţi bucureştene. Prima este controlată de Mihail Teodor Purcărea (50%) şi Irina Cristina Papuc (50%) – doi tineri de 29, respectiv 27 de ani. Presa scrie că în spatele afacerii se află Cornel Purcărea – fost ofiţer de contrainformaţii. La puţin timp de la înfiinţare, firma a făcut prima afacere de anvergură: a preluat ca intermediar 1.884 de tone de arme din Taiwan, care au fost neutralizate la Uzina Mecanică (UM) Băbeni – Vâlcea. Cazul a explodat în presă, deoarece pe traseu s-a interpus şi o firmă (Ice Age SRL) la care acţionar era Raluca Băsescu – nepoata preşedintelui României. La nici trei săptămâni de la înfiinţare, Oxo avea bani de dat cu împrumut către UM Filiaşi. Interesant este că patronatul UM Filiaşi nu-şi asumă împrumutul. Cel care a semnat contractul de împrumut în numele UM Filiaşi este fostul director Gheorghe Dragoş. Ulterior, acesta a plecat din societate. Printr-un act adiţional, datat 26 noiembrie 2009, se recunoaşte valoarea de titlu executoriu a contractului de împrumut din 2008. „Jumătate din fabrică este în posesia Oxo Network Corporation, iar în prezent există un proces pe rol pentru anularea acelui act de împrumut“, a spus Matache Popescu, noul director. UM Filiaşi s-a îndreptat împotriva fostului director Gheorghe Dragoş şi a firmei Oxo – despre care susţine că nu poate acorda împrumuturi, conform regulamentelor BNR. Despre Dragoş, conducerea afirmă că nu avea acceptul patronatului pentru a contracta acel împrumut. În replică, Gheorghe Dragoş spune că împrumutul a fost contractat la sugestia preşedintelui Consiliului de Administraţie (CA) al Retrom SA, Cristian Daniel Gherasim „şi cu acceptul tacit al CA al UM Filiaşi“. Cauza se află pe rolul Tribunalului Dolj, fiind departe de a fi soluţionată.
Lovitura casei
Specialitatea UM Filiaşi este „lovitura 40×47 mm cu grenadă explozivă pentru aruncătorul adaptat la armamentul portativ cal. 5,45 mm; cal. 7,62 mm“. Fabrica a fost gândită pentru necesarul de aprovizionare cu muniţie al armatei române, fiind finalizată la sfârşitul anilor ‘80 de regimul comunist. După 1990, a intrat în declin, pentru că bugetele de aprovizionare ale MApN au fost din ce în ce mai mici.
