Livrează la export și pe piața internă peste 115.000 de perechi de pantofi și fețe de încălțăminte pe an. Se gândește să își lanseze o marcă proprie de pantofi de lux și să intre pe piața magazinelor cash&carry. Are 120 de salariați și este cel mai mare angajator din Segarcea. Totuși, producătorul de încălțăminte are o problemă uriașă: nu găsește forță de muncă într-un orășel în care sunt mii de oameni fără serviciu.
Liviu Alexandru Budică are 40 de ani și este absolvent al Facultății de Agronomie din Craiova, dar s-a specializat ca întreprinzător într-un cu totul alt domeniu: are o fabrică de încălțăminte în orașul Segarcea.
A început o afacere ca producător de încălțăminte în 1999, în Craiova, alăturându-se la acea dată altor doi asociați, care existau deja în firma Unicon – o fostă societate de construcții. În 2008, Liviu Budică a decis să meargă pe cont propriu. În ziua în care s-a despărțit de foștii asociați, el și-a cooptat în noua societate, Fibalco, oamenii în care avea cea mai mare încredere: șefa de producție și șefa de la contabilitate, cărora le-a cedat câte 10% din părțile sociale ale Fibalco. „Se numește fidelizare!“, spune zâmbind tânărul întreprinzător când își aduce aminte de începuturi, arătând un mare respect pentru cele două doamne alături de care a devenit partener de afaceri în urmă cu șase ani.
Tot atunci, din cauza cheltuielilor mari pe care le necesita o fabrică de pantofi în Craiova (chirii) și din cauza faptului că, fiind în zonă centrală, devenise aproape imposibil să ajungă acolo tirurile cu materie primă și să iasă cele cu produse finite pentru export (mai exact în sistem lohn), antreprenorul a decis să relocheze afacerea. „Împreună cu asociatele mele am luat harta în mână și ne-am gândit unde să mergem cu fabrica. După lungi drumuri făcute în tot județul am găsit că Segarcea este locul ideal și vă și spun de ce: este la 25 de kilometri de Craiova, are 7.000 – 8.000 de locuitori, iar nouă ne trebuiau doar în jur de 100 de oameni. Ne-am gândit că ar fi imposibil să nu găsim 0,1% dintre oameni care să aibă chef de muncă, într-un oraș cu circa 8.000 de locuitori“, povestește antreprenorul.
„Mi-a trebuit un an să-i învăț că la pauza de masă se mănâncă“
Dar nu a fost chiar așa cum spera tânărul întreprinzător. În februarie-martie 2009, au început angajările în Segarcea, pe firma Fibalco. Mai dificil decât calificarea oamenilor la locul de muncă a fost faptul că ei trebuia să fie instruiți să respecte rigorile unui flux de producție și să nu iasă la țigară în timp ce linia de producție era în funcțiune. „Am angajat 50 de oameni, în primul an, oameni care nu știau să facă nimic, care nu mai lucraseră în viața lor. Cel mai greu a fost să îi civilizăm. Mi-a trebuit un an să îi învăț că la pauza de masă se mănâncă, se bea cafea și se fumează, și nu în timpul lucrului. Se ridicau de la mașină în timpul programului și ieșeau afară. Le explicam că avem și noi un flux tehnologic și nu puteau pleca oricând. Dar, încet, încet, i-am civilizat“, povestește Liviu Budică. Întreprinzătorul își apreciază angajații serioși, cărora le place să muncească.
Fabrica se află în sala în care regele își plimba caii
Fabrica de pantofi a început să prindă contur la Segarcea. Sediul este închiriat de la primăria din localitate, iar pe vremuri, clădirea a aparținut familiei regale. Se numea „Sala Manesh“, iar în acel loc își plimba regele caii, spune legenda transmisă din generație în generație și preluată și de tânărul întreprnizător.
La început, făcea fețe de încălțăminte în sistem lohn. Aducea materia primă de la italieni, iar produsul finit îl livra tot acolo. Inițial, producea și la Craiova, și la Segacrea, pe ambele firme. Din martie 2013, inclusiv producția din Craiova a fost relocată la Segarcea, astfel că în fosta sală a regelui se află acum, cu chirie, două firme care produc încălțăminte. Fabrica are 120 de angajați la ora actuală la Segarcea, toți cu contracte de muncă și cu salariile plătite la zi. Salariile pornesc de la minimul pe economie pentru muncitori și ajung la 1.600 de lei pe lună, pentru șefi. La ora actuală, Budică este cel mai mare angajator privat din micul orășel aflat la 25 de kilometri de Craiova.
Câțiva muncitori fac naveta de la Craiova la Segarcea
Dar relocarea fabricii într-un oraș cu 8.000 de locuitori și cu un șomaj ridicat s-a dovedit un miraj în ceea ce privește forța de muncă dornică să se angajeze. Mulți nu vor să muncească, spune Liviu Budică. În fabrica de încălțăminte nu este o muncă ușoară, dar este un loc de muncă. Paradoxal, într-un oraș cu șomaj ridicat, cel mai dificil lucru i-a fost omului de afaceri să găsească angajați dornici de muncă, iar dintre cei pe care îi angaja, mulți dădeau bir cu fugiții chiar din prima lună. Printre cei 120 de oameni care lucrează la Fibalco, mulți sunt din comunele învecinate cu Segarcea, iar 12 angajați, dintre care nouă muncitori, fac naveta zilnic de la Craiova la noua fabrică, cu un microbuz pus la dispoziție de companie, pentru a câștiga o pâine cinstit.
Cea mai mare problemă a fabricii este, în acest moment, găsirea forței de muncă specializate în Segarcea, dar și faptul că ajutoarele sociale îi încurajează pe oameni să stea acasă. „Atunci când un guvern a sistat ajutoarele sociale, aveam 15-20 de persoane la ușă pe câte un post. După ce alt guvern a reintrodus ajutoarele sociale nu mai vine nici unul la angajare“, se plânge administratorul firmelor.
Investiții cu fonduri europene
Budică nu a stat degeaba după ce a început să producă la Segarcea, ci și-a finanțat businessul apelând la fonduri europene. Pe cele două firme, Unicon și Fibalco, a accesat fonduri pe trei proiecte (două din fonduri europene și un ajutor de minimis de la stat) în valoare totală de 592.499 de euro. Cu banii respectivi a achiziționat utilaje care sunt folosite în procesul de producție. Toate proiectele au fost deja implementate cu succes, dar perioada acelor ani, când au fost accesate fondurile europene și guvernamentale, și-a pus amprenta puternic asupra omului de afaceri, călindu-l.
Chinul provocat de guvern
Nopțile de nesomn ale investitorului de la Segarcea nu au venit din cauza proiectelor europene, ci din cauza statului, care a întârziat enorm plata tranșelor asumate. „Cel mai dificil a fost la proiectul de 310.000 de euro. Prin proiect se finanța 60% din investiție, iar diferența de 40% trebuia suportată de către noi. Pentru acea contribuție a noastră ne-am împrumutat în bănci, am făcut rate și am făcut tot posibilul să facem rost de cofinanțare. Prima tranșă de 210.000 de euro era suportată de noi integral, iar după aceea urma să ne restituie guvernul banii. Am primit pe fax o hârtie că ni se vor plăti banii în viitorul apropiat, dar i-am primit după șase luni“, povestește Budică. Statul trebuia, potrivit legislației, să achite antreprenorului banii în 45 de zile, dar i-a plătit în șase luni.
O rată bancară de 127.000 de euro pe lună
Cum statul nu i-a virat rata promisă de 210.000 de euro, iar omul se împrumutase la bancă pentru a suporta fondurile necesare derulării proiectului european, a intervenit blocajul. Așteptând tranșa pe proiect, Budică avea de achitat la bancă o rată scadentă uriașă: de 127.000 de euro. În cele din urmă, cu eforturi mari și cu „30 de nopți de nesomn“, el a plătit rata bancară de 127.000 de euro într-o singură lună. „(…) Și, cu toate acestea, am rezistat…“, povestește investitorul, adăugând că și-a plătit imensa rată „cu brio“.
Vrea să intre în supermarketuri cu pantofi „made in Segarcea“
Dar timpul a trecut, iar firma s-a dezvoltat și mai mult. Face pantofi pentru Japonia, Germania, Cehia și chiar pentru Elveția. Nu le exportă direct, ci produsele ajung peste graniță prin intermediul firmelor pentru care lucrează Fibalco și Unicon.
În prezent, se produc în sistem lohn fețe de pantofi, sandale, cizme care ajung în Italia, iar încălțăminte finită se produce pentru piața internă, respectiv pentru Alpina Reghin și de acolo ajunge în țară și peste hotare, în toată Europa și chiar și în Asia. Peste 80% din producție ajunge, astfel, peste graniță. Cifrele sunt impresionante. Prin mâinile celor 120 de oameni care lucrează în fabrica de încălțăminte trec 250 de perechi de pantofi pe zi, respectiv între 300 și 500 de perechi de fețe de pantofi, în funcție de comenzi. Anul acesta, timp de șase luni s-au produs pantofi, ca produse finite, în număr de 30.000 de perechi, iar volumul de fețe de încălțăminte a fost de 95.000 de perechi de sandale, de ghete și cizme, în condiții de control riguros al calității produselor. Încălțămintea se fabrică preponderent din piele naturală, dar și din înlocuitori, în funcție de comenzile firmelor care dețin mărcile respective.
Cea mai mare concurență pentru producătorul de pantofi amintit vine „din China, pentru că de acolo se aduc produse multe, ieftine și de foarte proastă calitate“, susține antreprenorul.
Fibalco își lansează marca proprie de pantofi de lux
Producătorul se mândrește cu o pereche de pantofi bărbătești din piele, cu o talpă colorată, specifică mărcilor de lux. El intenționează să lanseze marca proprie în România în viitorul apropiat. Budică spune că este în curs de înregistrare la OSIM a mărcii sale NB Shoes pentru pantofii bărbătești din gama de lux pe care dorește să îi producă la Segarcea. „Intenționăm să realizăm, pe lună, 500 de perechi de pantofi pe care să îi vindem sub marca noastră, în România, în magazine de tip Cash&Carry“, a declarat Liviu Budică, zilele trecute, apreciind că o astfel de pereche se va vinde cu 50 de euro către clienții finali.
„Criza m-a făcut pe mine adevărat om de afaceri!“
Din experiența ultimilor ani, administratorul firmei care fabrică pantofi la Segarcea spune că investițiile cele mai mari se fac în criză, iar perioada aceasta l-a întărit ca om de afaceri. În ciuda investițiilor cu fonduri europene, au fost și momente în care și-a trimis oamenii acasă, din lipsă de comenzi. „Criza m-a făcut pe mine adevărat om de afaceri! În acești ultimi ani am învățat ce este capitalismul cu adevărat. Eram nevoit să trimit acasă oamenii pe care eu i-am învățat meserie și îmi era teamă să nu cumva să îi ia alt investitor. Dar mă gândeam că, dacă nu am eu comenzi, atunci nu au nici alții. În prezent, avem destule contracte, dar nu pot spune că Europa a ieșit definitiv din criză“, a spus Liviu Alexandru Budică.
Fabrica din Segarcea lucrează și pentru branduri de lux
Producția de fețe de încălțăminte este livrată în Italia, în sistem lohn. Dar producătorul din Segarcea a fabricat încălțăminte în ediții limitate și pentru branduri de lux. Unele perechi realizate în Dolj ajung pe piața europeană și la prețuri 600 de euro perechea. Dar firmele care dețin brandul câștigă cel mai mult din vânzarea unui astfel de produs. Manopera care se plătește firmei locale este infimă. În unele cazuri, munca doljenilor din fabrică și a administratorului este plătită cu doar 1% din cât câștigă marile firme care vând în străinătate brandurile de lux.
În fabrica respectivă se fac și teste pentru un brand internațional, Max Mara. În viitorul apropiat, muncitorii din micul orășel doljean ar putea lucra și alte mărci de lux, cunoscute la nivelul Europei.
