În lipsa unei legislații în acest domeniu, băncile trec la venituri proprii depozitele bancare din conturi inactive, adică din conturi în care nu s-au mai efectuat nici un fel de operațiuni de câțiva ani. După ce mor titularii depozitelor, iar rudele nu știu unde au avut aceștia banii și nu revendică depozitele în timp, acei bani din conturile bancare ale unor persoane decedate rămân la dispoziția băncilor. Tot în proprietatea băncii pot să treacă și depozitele persoanelor care lucrează în străinătate și care nu au mai efectuat nici o operațiune în conturile lor de șase luni, un an, cinci sau zece. Iată ce puteți face pentru a da de urma banilor rudelor decedate și pentru a evita ca banii dumneavoastră să treacă în proprietatea băncii.
Se întâmplă ca multe persoane să strângă economii în bănci toată viața, dar să nu apuce să le spună urmașilor, înainte să treacă în neființă, pe unde și-au depozitat banii. Dacă acei bani nu sunt revendicați de moștenitori legali, atunci băncile transformă respectivele conturi și depozite bancare în categoria veniturilor băncii. Se cunoaște faptul că pentru a constitui un depozit bancar, trebuie să atașezi un cont, deschis la banca respectivă. În unele cazuri, băncile consideră conturile deponenților ca fiind inactive la șase luni, la un an, la cinci ani sau la interval de zece ani de când nu s-a mai efectuat nici o operațiune prin conturi (interogări de sold, transferuri de bani, retrageri de numerar, plăți cu cardul sau retrageri de dobânzi), termenul depinzând de normele interne ale instituțiilor de credit. După ce contul este declarat inactiv, iar urmașii persoanei decedate nu vin să revendice sumele, atunci banca va trece în portofoliul său banii deponenților defuncți, în lipsa unei legislații care să reglementeze ce se întâmplă cu acei bani după ce moare titularul de cont sau ce se întâmplă cu banii din conturile inactive.
Mare atenție la „șmecheriile“ băncilor!
Băncile pot declara conturile inactive și dacă titularii sunt plecați la muncă în străinătate și nu au mai efectuat „mișcări“ în conturi, de genul celor enumerate anterior. „Situația aceasta se poate întâmpla în mult mai multe cazuri. De exemplu, sunt persoane în vârstă afectate de boli degenerative, care își pierd discernământul și nu apucă să le transmită aparținătorilor, celor care îi îngrijesc, care este situația sumelor de bani pe care le dețin în conturile bancare. Sunt situații în care anumite persoane pleacă la muncă în străinătate și își lasă în țară o anumită sumă de bani de siguranță și nu mai umblă la acei bani, în sensul că nu fac operațiuni pe conturile respective. În aceste situații, există posibilitatea ca banca, după șase luni sau după un an sau mai mult, în funcție de normele interne, să declare ea însăși și să își evidențieze în contabilitate acele conturi ca fiind inactive. Am remarcat aceste aspecte într-un raport al Curții de Conturi referitor la o anumită bancă, raport în care se spunea faptul că sute de mii de conturi au fost declarate inactive, iar sumele de bani din conturile respective au fost trecute ca venituri ale băncii, fără ca banca să fi putut face dovada că ar fi făcut eforturi pentru identificarea titularilor de cont și fără să îi întrebe ce intenții au cu sumele existente în conturile respective. Dar sunt mult mai multe situațiile în care conturile fără mișcare sunt declarate conturi inactive“, a declarat avocatul craiovean Carmen Popa, la emisiunea „Economia Sudului“, de la Alege TV.
Cum pot urmașii să intre în posesia banilor persoanei defuncte
În cazul în care o persoană a fost împuternicită de o rudă să facă operațiuni pe contul său, atunci când titularul acelui depozit bancar trece în neființă, persoana împuternicită nu mai poate face nici un fel de operațiuni pe contul celui decedat. Urmașii persoanei decedate trebuie să facă succesiunea după ruda decedată, să obțină mai întâi un certificat de moștenitor, iar numai pe baza acelui certificat de moștenitor să meargă la fiecare bancă și să se intereseze unde a avut ruda decedată conturile și depozitele, respectiv să intre în posesia banilor. Înainte de efectuarea succesiunii, urmașii defunctului nu vor primi nici o informație de la bănci despre banii rudei decedate din cauză că în lipsa unui certificat de moștenitor, băncile nu vor da date despre depozite și conturi ale decedatului, invocând secretul bancar. „Urmașii se vor afla într-un cerc vicios. Fără un certificat de moștenitor, ei nu vor putea cere la bănci informații despre conturile persoanei decedate, iar dacă au acel certificat de moștenitor, probabil că ar trebui să meargă de la o bancă la alta și să întrebe în scris dacă există conturi pe numele decedatului. Sau mai există posibilitatea să se deschidă o succesiune și pe baza calității de moștenitor, cel care a solicitat deschiderea succesiunii să meargă din bancă în bancă și să întrebe de situația conturilor decedatului. Chiar dacă are certificat de moștenitor, în Codul Civil există o dispoziție că moștenitorii nu pot face operațiuni pe cont până la data la care se împarte succesiunea la toți moștenitorii, ca să se știe cui i se atribuie suma de bani existentă în conturi. Abia după ce se face împărțeala moștenirii, cel care primește suma de bani se poate duce la bancă să schimbe titularul de cont. Adică poate să închidă contul decedatului și să deschidă alt cont pe numele lui“, a precizat avocata Carmen Popa, la „Economia Sudului“.
Nu există legi privind situația conturilor inactive
Problema cea mai mare este că, la nivel național, nu există un act normativ care să reglementeze situația conturilor inactive declarate de bănci. În cazul în care banca are de dat bani către diverse persoane (acele persoane au conturi și depozite la termen constituite la acele bănci), atunci nu face eforturi să găsească titularii conturilor inactive sau să afle dacă mai sunt în viață, în schimb, dacă are de recuperat bani de la o persoană, atunci banca face demersuri și după decesul titularului creditului, obligând urmașii acestuia care au rămas cu bunul sau care au preluat masa succesorală a decedatului să plătească în continuare ratele la creditul defunctului.
Așadar, apar mai multe întrebări legate de conturile declarate de bănci ca fiind inactive. Ce se întâmplă cu banii din acele conturi? De ce trec în patrimoniul băncilor? De ce nu există o procedură unitară prin care acele conturi inactive să fie depozitate de către o singură instituție, la nivel național? „După mai mulți ani de inactivitate a unui cont – iar această inactivitate, repet, se declară în funcție de normele interne ale băncii și nu în funcție de o legislație generală aplicabilă – băncile trec soldul creditor al conturilor respective pe veniturile proprii. Depinde foarte mult de loialitatea băncii. Dacă este vorba de sume foarte mari în acele conturi inactive, banca ar trebui să facă demersuri să îl caute pe titularul contului la domiciliul real, să îl chestioneze de ce nu a mai făcut operațiuni pe el de mai mulți ani și nu să își treacă acele sume la «venituri ale băncii», iar acestea sunt reguli de conduită, nu sunt reglementări speciale, dar la nivel legislativ nu există o obligație legală ca băncile să afle dacă titularul contului mai este în viață sau nu. Nu au obligația de a interoga Serviciul de Evidență a persoanelor pentru a vedea care este domiciliul real al acelei persoane, în cazul în care se întoarce corespondența către acel titular de cont, ca fiind neridicată“, a explicat Carmen Popa.
În cinci ani de la inactivitatea contului vă puteți recupera banii de la bancă
Avocata citată a mai spus că, după noul Cod Civil, „unde prescripția acțiunii în revendicare a sumelor din cont este de cinci ani, situația pare favorabilă băncilor. După cinci ani, băncile ar putea să treacă pe veniturile proprii sumele de bani din conturile declarate și contabilizate ca inactive“. Aceasta este situația conturilor. În cazul depozitelor bancare, acestea ar trebui să se reînnoiască automat și să nu devină inactive, dar „nu știm cum aplică băncile normele lor interne. Noi putem să constatăm astăzi că este un vid legislativ în privința conturilor inactive“, a mai spus Carmen Popa, menționând că ar fi obligația Băncii Naționale a României (BNR) să reglementeze aceste aspecte legate de conturile inactive, pentru a fi o chestiune unitară pe țară.
Reprezentanții băncilor refuză să dea relații despre conturile inactive și despre depozitele persoanelor decedate. Totuși, anul trecut, un director de bancă din Craiova a precizat pentru GdS, sub protecția anonimatului, care este situația din banca respectivă: „Dacă se observă că în contul de depozit al deponentului nu s-a făcut nici o mișcare în ultimii zece ani, atunci acel depozit trece în proprietatea băncii. Se constituie venit al băncii. Moștenitorii activelor unei persoane care a decedat trebuie să facă succesiunea în interval de șase luni de la decesul rudei și să vină să solicite restituirea depozitelor acelei persoane. Dacă nu vine nimeni să revendice banii pentru o perioadă, atunci acel depozit se constituie venit al băncii. Se consideră că banii sunt abandonați. Nu este treaba băncii să caute urmașii, moștenitorii (…)“.
Zeci de milioane de lei, la cheremul băncilor?
Potrivit unor estimări mai vechi efectuate de un ziar central, totalul sumelor care rămân la dispoziția băncilor după decesul titularilor de cont ar fi de câteva procente din totalul depozitelor anumitor bănci, în timp ce la alte bănci suma care se constituie venit al băncii după decesul deținătorilor este de 1% din portofoliul băncii. GdS a efectuat un calcul pe baza datelor recente publicate de BNR. Totalul depozitelor persoanelor fizice din Dolj (în lei și valută) era de 2,770 miliarde de lei, la nivelul lunii martie 2017.
Conform estimării amintite, 1% ar însemna 27,7 milioane de lei, bani care ar trece în proprietatea băncilor din conturi inactive și depozite nerevendicate de urmași. Conform aceleiași estimări, de exemplu, 3% din totalul depozitelor doljenilor ar însemna 83 de milioane de lei, care ar trece ca venituri ale băncilor, la ceva timp după decesul titularilor, dacă nu revendică nimeni acei bani. Un calcul exact al sumelor care se fac venit al băncilor nu are nici o instituție a statului, în acest moment, ci doar fiecare bancă are aceste date, în contabilitatea internă.
În alte țări, economiile persoanelor decedate trec în proprietatea statului
În Franța, băncile sunt obligate anual să contabilizeze conturile inactive, iar în situația în care titularul de cont nu a revendicat sumele timp de zece ani de la declararea inactivă a contului, atunci banii se transferă unei case de economii a statului francez. Sumele de bani rămân în conturile respectivei case de economii încă zece ani, după care se operează o prescripție a sumelor (după 20 de ani, în total), după care acei bani rămân ai statului, a precizat avocata Carmen Popa. În Belgia, după cinci ani de la declararea conturilor bancare ca inactive, acele bănci transferă toate conturile inactive cu tot cu sumele aferente, cu tot istoricul titularilor și cu datele lor de identificare (codul de asigurare socială) către o casă de economii și consemnațiuni care este proprietatea statului. În Marea Britanie, după cinci ani de la declararea conturilor ca inactive, soldurile acelor conturi, împreună cu evidențele lor, se transmit Băncii Centrale. Încă un exemplu este reglementarea din Japonia, unde banii din conturile inactive, cu toată situația titularilor, se transferă statului după zece ani de la data la care au devenit inactive, iar după încă zece ani, dacă banii nu sunt revendicați, statul japonez îi transferă unui fond pentru situații de calamitate, a mai menționat avocatul craiovean Carmen Popa.
