Cine are datorii mai vechi de 90 de zile și nu mai poate face față plății ratelor poate să ceară intrarea în insolvență. Există trei forme ale procedurii insolvenței personale care pot fi aplicate oamenilor aflați în dificultăți financiare. Atâta timp cât persoanele aflate în insolvență personală se țin de planul de rambursare a datoriilor, creditorii nu îi pot executa silit. Iată cum poate o persoană să intre în insolvență personală.
Legea nr. 151/2015 privind falimentul persoanelor fizice a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2018, după ce a fost amânată mai mulți ani la rând. Înainte să se declare falimentul unei persoane fizice se poate adopta insolvența personală. Detaliem, în cele ce urmează, ce este insolvența personală și cine poate intra în această procedură. Potrivit legii, insolvenţa este „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente“. De asemenea, insolvența debitorului poate apărea atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenței, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Deși aparent este mai simplu ca o persoană fizică să se protejeze de creditori decât o firmă, în cazul persoanelor procedura este greoaie și de durată, aproape mai greoaie decât intrarea în insolvență a unei persoane juridice.
Actul normativ reglementează trei proceduri de insolvență personală, după cum urmează: procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor; procedura judiciară de insolvență prin lichidare (vânzare) de active; procedura simplificată de insolvență. Le vom explica mai jos.
Cum intră o persoană în insolvență
Persoana care are datorii și se află în starea de insolvență explicată mai sus poate depune o cerere de intrare în insolvență la comisia de insolvență care se înființează la nivel teritorial, o cerere de deschidere a procedurii insolvenței personale, pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
În cazul în care persoana cu datorii consideră că nu mai are nici o șansă să ramburseze debitele printr-un plan de redresare, atunci depune cererea de insolvență direct la instanță (la tribunal), dar se poate doar varianta cu vânzare de active, adică să îi fie vândute bunurile pe care le are pe numele lui, pentru a achita datoriile persoanei către creditori.
Insolvența pe baza planului de rambursare a datoriilor
Debitorul depune cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor la comisia de insolvență competentă. Cererea poate fi depusă de ambii soți, potrivit legii, și să beneficieze amândoi de același plan de rambursare a datoriilor, procedura insolvenței fiind comună. Prevederile legii se aplică și logodnicului sau logodnicei, respectiv persoanei cu care conviețuiește debitorul, dacă are bunuri cumpărate în comun cu acesta. Documentele necesare care însoțesc cererea de intrare în insolvență sunt enumerate la art. 13 din lege, dintre care amintim: dovada de la locul de muncă sau dovada de venituri, cazier fiscal și judiciar la zi, document de la Biroul de credit eliberat cu o zi înainte de a depune cererea tipizată de insolvență către comisia specializată etc. Pe perioada insolvenței, dacă persoana în cauză se ține de plata ratelor convenite, atunci creditorii nu mai pot interveni asupra debitorilor prin alte constrângeri.
Durează câteva luni până când debitorul ajunge în insolvență
Îndată după preluarea dosarului, administratorul procedurii notifică creditorii cu privire la numirea sa, solicitându-le o informare cu privire la cuantumul și tipul creanței împotriva debitorului. Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenței, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Cererea de insolvență trebuie publicată în Buletinul insolvenței, astfel încât creditorii să poată afla că o persoană fizică intră în insolvență. În termen de 60 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvență, administratorul procedurii elaborează tabelul preliminar de creanțe.
Ce se întâmplă dacă nu plătiți ratele la timp
Creditorii pot cere deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active dacă, din motive neimputabile debitorului, nu au fost efectuate plățile prevăzute în planul de rambursare cel puțin șase luni de la scadență.
De asemenea, potrivit articolului 43 din Legea nr. 151/2015, în cazul în care debitorul nu se poate ține de plata ratelor lunare stabilite prin insolvență din motive ce nu țin de persoana aflată în insolvență, atunci i se vând bunurile debitorului. Constatând neîndeplinirea planului din motive neimputabile debitorului, „instanța închide procedura insolvenței pe bază de plan de rambursare și dispune deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active“, se arată la alin. (4) al art. 43 din lege.
Dacă plata ratelor nu se realizează din vina debitorului, atunci se ajunge la falimentul personal, în adevăratul sens al cuvântului: „(5) În cazul în care, din motive imputabile debitorului, măsurile prevăzute în plan nu sunt executate sau sunt executate cu întârziere sau incomplet, orice creditor, administratorul procedurii sau comisia poate cere, de îndată, instanței închiderea procedurii de insolvență. Prin aceeași cerere, creditorul poate solicita și deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active“. Aceasta este a doua formă de insolvență personală, care presupune ca debitorului să îi fie vândute bunurile aflate pe numele lui, ca să scape de datorii.
Când se aplică procedura simplificată
Dacă o persoană se află în imposibilitatea de a avea un plan de rambursare, iar situația sa financiară este dezastruoasă, atunci se poate aplica a treia variantă stabilită de Legea falimentului personal, respectiv procedura insolvenței simplificate doar dacă sunt îndeplinite mai multe condiții. O persoană poate alege insolvența simplificată dacă cuantumul total al datoriilor sale este de cel mult zece salarii minime pe economie; dacă nu are bunuri sau venituri urmăribile; are peste vârsta standard de pensionare sau și-a pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.
Pe lângă comisia de insolvență, de insolvența unei persoane se ocupă administratorul procedurii, dar se poate ajunge și la instanțele judecătorești și la un lichidator.
Pot fi administratori ai procedurii de insolvență sau lichidatori persoanele care au una din următoarele profesii: practician în insolvență, executor judecătoresc, avocat, notar. Administratorii și lichidatorii pot primi un onorariu fix, ce poate fi cuprins între minimum 100 de lei și maximum 500 de lei pe lună, stabilit de comisia de insolvență.
Cum se formează comisia de insolvență
Legea nr. 151/2015 prevede să se înființeze o comisie de insolvență la nivel național, care să se întrunească cel puțin trimestrial și una la nivel teritorial. Comisia de insolvență la nivel teritorial este alcătuită din reprezentanți ai structurilor deconcentrate în teritoriu ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, precum și un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit legii, comisia de insolvență la nivel teritorial se întrunește ori de câte ori este nevoie, dar nu mai puțin de o dată pe lună. Lucrările comisiei teritoriale „sunt pregătite de un aparat tehnic ce funcționează în cadrul structurilor teritoriale ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și care este format din experți specializați în insolvența persoanelor fizice“.
Cheltuielile de organizare și funcționare ale comisiei de insolvență, la nivel central și teritorial, și ale aparatului tehnic se asigură de la bugetul de stat.
