Persoanele fizice și juridice cu datorii către ANAF sau către direcțiile de impozite și taxe de pe lângă primării au câteva modalități generale prin care pot scăpa de poprirea conturilor bancare, dacă sunt somate să plătească rapid anumite sume de bani. Iată care sunt acestea.
Fiscul somează o singură dată datornicii, fie la domiciliu, dacă este vorba despre persoane fizice, fie la sediul social, în cazul persoanelor juridice. Dacă nu se găsesc la domiciliul fiscal, atunci Fiscul nu mai trimite a doua somație sub forma unei informări scrise, ci publică numele datornicilor pe internet, pe site-ul instituției. Cum nu stă nimeni să verifice site-ul Fiscului, iar unii poate că nici nu știu că figurează cu datorii, se pot trezi cu conturile de firmă blocate sau cu popriri pe salarii, respectiv pe conturile în care își primesc salariul, în cazul persoanelor fizice. Iată ce poți să faci dacă primești somația de plată la domiciliu, ca să eviți blocarea conturilor. Cei care se știu cu datorii ar trebui să plătească sumele restante. Aceasta este prima modalitate prin care se scapă de blocarea conturilor, cunoscut fiind faptul că de la primirea somației și până la blocarea efectivă a conturilor trebuie să treacă 15 zile (în vechiul Cod de procedură fiscală erau 30 de zile). Înainte de a opera poprirea, Fiscul local sau central trebuie să trimită un titlu executoriu, prin care să înștiințeze clar debitorul ce sumă datorează, deci trebuie să se precizeze natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării. Această obligație de a informa contribuabilii că datorează sume de bani este stipulată în Legea 207/2015, cunoscută drept Codul de procedură fiscală, la art. 229 alin. (2). Există situații când organul fiscal îi înștiințează pe debitori că ar avea sume de plată abia când se apropie termenul de prescripție de cinci ani.
O altă modalitate prin care poate fi oprită executarea silită
Cei care nu știu că aveau datorii și consideră că poate fi o greșeală pot să conteste pe cale administrativă somația și titlul executoriu. Dar, atenție! Executarea silită nu este suspendată pe perioada în care se analizează contestația, astfel că potențialul debitor poate să se trezească în continuare cu conturile poprite. Debitorul trebuie să meargă concomitet pe două direcții: contestarea somației și a titlului executoriu, dar și solicitarea în instanță a stopării executării silite. Codul de procedură civilă prevede la art. 233, litera a) că executarea silită se suspendă, printre altele „când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor, în condițiile legii“.
O altă posibilitate de a evita blocarea conturilor
Când te afli în imposibilitatea financiară de a achita o datorie integrală și nici nu poți opri în instanță executarea silită, atunci debitorii mai au o opțiune, folosită din ce în ce mai des. Cea mai la îndemână metodă prin care un debitor poate evita blocarea conturilor este aceea de a solicita creditorului (care poate fi Fiscul sau direcția primăriei prin care se încasează impozitele și taxele locale) eșalonarea datoriilor, pe o perioadă de timp prevăzută de lege. ANAF chiar încurajează eșalonarea la plată a datoriilor, pentru că nici Fiscului nu îi convine să blocheze activitatea unui debitor, întrucât riscă să nu încaseze nici alte venituri. Astfel, după ce primesc la domiciliu sau la sediul fiscal somația de plată, debitorii trebuie să meargă la Fiscul local (direcția de impozite și taxe, numită DIT) sau la Fiscul central (organele teritoriale ale ANAF) să depună o cerere de eșalonare a datoriilor. Firmele și persoanele fizice care au debite mai mici de plată nu trebuie să aducă garanții pentru plata eșalonată a impozitelor și taxelor datorate. „Pot fi eșalonate orice datorii pe care le au către Fisc persoanele fizice și persoanele juridice. Se pot eșalona, fără a fi nevoie de depunerea de garanții, datoriile persoanelor fizice până la 5.000 de lei și datoriile persoanelor juridice mai mici de 20.000 de lei. Pentru debitele mai mari decât aceste praguri trebuie să se depună garanții, dar, chiar dacă în astfel de cazuri nu există garanții care să acopere întregul debit, tot se găsesc modalități să acordăm eșalonarea la plată“, a explicat Mihai Antonescu, directorul executiv al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (DGRFP) Craiova.
Deblocarea conturilor, o adevărată aventură pentru debitor
Dacă, din diverse motive, o firmă sau o persoană a ajuns în situația de a se trezi cu conturile blocate, atunci situația se complică. În cazul firmelor, chiar după ce au plătit debitele, acestea trebuie să alerge între Fisc și bancă pentru a-și debloca conturile. Fiscul este obligat să îi deblocheze conturile în maximum două zile de la data la care s-a efectuat plata. Conform art. 234 din Codul de procedură fiscală, alin. (2): „Măsurile de executare silită aplicate în condițiile prezentului cod se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare silită“. Nerespectarea termenului atrage răspunderea patrimonială a statului și a funcționarilor publici responsabili, potrivit art. 341 alin. (2).
În cazul în care debitorii au plătit sumele restante sau dacă executarea silită a fost suspendată, potrivit legii, atunci Fiscul este obligat să ridice poprirea pe conturi „de îndată“. În realitate, de multe ori, durează chiar și cinci zile până se deblochează un cont, după ce suma datorată a fost achitată. Banca ridică poprirea doar după ce este înștiințată de Fisc că debitul a fost achitat. Reprezentanții DGRFP Craiova recunosc că sunt situații în care deblocarea conturilor poate dura mai mare de două zile. „Noi deblocăm conturile «de îndată» ce sunt plătiți banii, cum prevede Codul de procedură fiscală. Întâi așteptăm să intre banii în cont. În cazul în care Fiscul trimite înștiințarea către bancă prin Unitatea de Imprimerie Rapidă de la Râmnicu Vâlcea, atunci este posibil să ajungă mai târziu la bancă această informare, în două-trei zile. De aceea, unii contribuabili care doresc să le fie mai rapid deblocate conturile vin la noi și solicită ei direct o adresă de ridicare a popririi, cu care merg apoi la bancă, iar banca trebuie să ridice poprirea“, a mai explicat Mihai Antonescu.
Dacă persoana fizică are o singură poprire, atunci creditorul nu îi poate încasa prin poprire mai mult de o treime din venitul lunar din salariu. De asemenea, potrivit Codului Civil, nu pot fi poprite veniturile persoanelor fizice dacă acestea sunt egale cu jumătate din salariul net minim pe economie sau mai puțin de atât. În schimb, dacă o persoană fizică se trezește cu două sau mai multe popriri pe venituri, atunci creditorul îi poate reține până la jumătate din venitul salarial pe o lună
Există și cazuri speciale când se suspendă executarea silită
Tot la art. 233, Codul de procedură fiscală prevede că: „Executarea silită se suspendă și în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală pentru care s-a început executarea silită“. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii. De asemenea, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru creanţele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal competent dacă debitorul notifică organul fiscal, ulterior comunicării deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garanţie/poliţe de asigurare de garanţie.
