Industria confecţiilor în sistem lohn este în continuă schimbare. Anunţul făcut în urmă cu câteva zile de către o mare companie din industria uşoară a născut semne de întrebare privind evoluţia producţiei în sistem lohn. După 30 de ani de existenţă, Modexim îşi închide porţile. Toţi cei aproximativ 300 de angajaţi vor fi disponibilizaţi.
Acţionarii au luat decizia să închidă activitatea de producere de confecţii la Craiova. Cunoscută de la începuturi sub denumirea de „fabrica de confecţii“, Modexim a fost emblema Craiovei în acest domeniu de activitate. În trecut, fabrica a avut mult mai mulţi angajaţi.
Directorul general al Modexim, Iuliana Dănişor, enumera pentru GdS, zilele trecute, motivele pentru care nu a mai reuşit fabrica să se menţină pe linia de plutire. Şi anume, creşterea costurilor de producţie. În primul rând, creşterea repetată a salariilor. În al doilea rând, creşterea costurilor cu utilităţile. Fabrica a acumulat datorii.
Declinul din industria confecţiilor în sistem lohn
Anunţul privind iminenţa închiderii acestei fabrici de confecţii ne duce cu gândul la evoluţia producţiei în sistem lohn în Dolj, în special, şi în România, în general. GdS a efectuat o analiză cu tot ceea ce se întâmplă la ora actuală cu industria bazată pe sistem lohn. Pornind de la exemplele a trei mari „jucători“ de pe piaţa locală de profil, analizăm şi ceea ce se întâmplă în ţară, precum şi în ţările din jur în care se relochează industria de textile şi încălţăminte.
Sistemul lohn înseamnă că firmele private din România primesc materia primă, modelele şi, uneori, şi tehnologia de fabricaţie (respectiv know-how-ul). Iar fabrica românească produce şi livrează clientului extern produsul finit comandat, la standardele impuse.
Iniţial, lohn-ul a câştigat teren în România datorită forţei de muncă ieftine. Salariile mici de pe atunci din România permiteau costuri de fabricaţie mici. Clienţii externi plăteau bani puţini pe produsele româneşti. După anul 2000, industria în sistem lohn s-a dezvoltat. Odată cu creşterea salariilor şi a preţului la utilităţi, au început să crească şi costurile de producţie.
În urmă cu un an, un întreprinzător din Dolj, Liviu Budică, antreprenor ce deţine Fibalco Segarcea (produce încălţăminte pentru Max Mara) a precizat că după o majorare a salariului minim impusă de statul român a încercat să negocieze cu clientul din Italia creşterea preţului oferit pentru producţia de încălţăminte de la Segarcea. Clientul a refuzat să suporte creşterea de salariu a firmei din România. În cele din urmă, clientul a acceptat doar o parte din costurile suplimentare, iar firma producătoare a suportat restul. Rezultatul: profitul firmei din România s-a diminuat considerabil, mai ales că în acest domeniu nu sunt adaosuri comerciale mari.
Firme din domeniul confecțiilor se mută din România în Ucraina și Serbia?
Nu doar creşterea costurilor de producţie reprezintă motivele relocărilor de fabrici care lucrează în sistem lohn. Criza forţei de muncă genera, încă din 2018, tendinţe ale investitorilor să relocheze fabricile de confecţii.
GdS a scris în 2018 care era tendinţa în industria confecţiilor în lohn încă de pe atunci. Reprezentantul unei organizații patronale din care fac parte mulți investitori italieni – Confindustria -, Rocco Ferri, a atras atenția, în urmă cu doi ani, că lipsa forței de muncă din România îi determină pe investitorii italieni să își mute operațiunile de producție din România în alte țări. El a precizat atunci că două firme importante din domeniul industriei textile care au fabrici mari în România intenţionau să îşi relocheze activitatea în Ucraina, respectiv în Serbia.
„Înainte era problema salariului minim care creștea prea repede. Acum avem o singură problemă, care a devenit o problemă majoră: lipsa forței de muncă atât calificată, cât și necalificată. Firmele italiene au o creștere cu 20% a cererii pentru producție. Este incredibil că firmele italiene au bani pentru a crește producția cu 20%, dar problema este că nu găsesc forță de muncă.
Firme mari din domeniul confecțiilor pleacă din România pentru că nu găsesc aici forță de muncă. Din Iași o firmă pleacă în Ucraina, iar din Cluj o altă firmă pleacă în Serbia“, a precizat, la vremea respectivă, Rocco Ferri, director general al Confindustria, la o conferinţă de afaceri din 2018.
Şi Albania atrage firme care lucrează în lohn
Săptămâna trecută, directorul general de la Modexim, Iuliana Dănişor, a precizat că, din industria confecţiilor, firme din Europa preferă să lucreze cu fabrici din Albania. Motivul este al costurilor reduse de producţie. Pe când în România, statul nu a sprijinit în niciun fel firmele din confecţii, a spus managerul general al Modexim.
Lohn-ul nu mai merge. Ce este de făcut?
Potrivit unor surse avizate, multe dintre firmele din Dolj care activează în industria de îmbrăcăminte şi încălţăminte, care au clienţi puţini la extern, au probleme în a-şi ţine costurile sub control.
Se poate ajunge ca la costuri foarte mari de producţie clienţii externi să nu mai fie tentaţi să lucreze cu astfel de firme. Sau acţionarii să nu decidă că nu mai pot susţine continuarea activităţii, cum s-a întâmplat la Modexim.
Unele dintre firmele care lucrează în sistem lohn au un singur client extern. Riscul este foarte mare. Dacă clientul nu plăteşte la timp, atunci firma poate avea efecte financiare negative. Aşa s-a întâmplat anul trecut cu una dintre cele mai mari firme din industria de confecţii în lohn din Dolj. Este vorba de Maglierie Cristian Impex din Calafat. Firma a întârziat aproape două luni plata salariilor. Motivul a fost acela că nu a plătit clientul din Italia la timp produsele livrate.
La fabrica de confecţii din Calafat mai lucrează circa 600 de persoane. În trecut a avut 1.000 de angajaţi. Fabrica din Calafat este cel mai elocvent exemplu despre ceea ce se întâmplă cu industria lohn din România.
Firmele care lucrează în lohn au două posibilităţi, dacă vor să rămână pe piaţă. Prima posibilitate este să reinventeze cumva lohn-ul şi să nu depindă de un singur client din afara ţării. A doua posibilitate este aceea de a-şi crea propriile branduri de produse, cu care să meargă pe piaţă. Fie la nivel naţional, fie internaţional. Ambele variante sunt greu de realizat, de orice companie.
Ce pot face firmele pentru a rezista? Brandurile proprii se construiesc greu
Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie (CCI) Dolj, Gabriel Vlăduţ, prezent la emisiunea „Economia Sudului“ de pe 4 februarie, de la Radio Sud, a precizat că industria uşoară în sistem lohn are dificultăţi din cauza costurilor crescute.
„Dacă se majorează salariile şi nu se majorează productivitatea muncii, firmelor din confecţii le este greu să reziste. (…) Este foarte greu ca firmă mică sau medie să dezvolţi un brand local, regional sau naţional“, a spus preşedintele CCI Dolj. Gabriel Vlăduţ a menţionat că multe firme lucrează în Bulgaria în sistem lohn. Una dintre ele se dezvoltă chiar aproape de graniţa cu România, la Vidin.
Motivul este acela că bulgarii au stabilitate fiscală, impozite mici, iar salariile sunt mai mici decât la noi. Avantajul este unul competitiv în faţa clienţilor externi. Firmele care au costuri mici se pot prezenta în faţa marilor firme din Europa cu preţuri mult mai mici decât cele din România.
„Îţi trebuie ani buni să construieşti un brand“
Contactat de GdS, antreprenorul care deţine Unicon şi Fibalco Segarcea, Liviu Budică, a precizat că anul 2020 este unul de cotitură. „Lohn-ul, în momentul acesta, este un dezastru. Toate firmele care au profilul nostru sunt afectate de creşterile de salarii. Eu nu mai am foarte mulţi salariaţi plătiţi cu salariul minim. A trebuit să fac eforturi să cresc salariile. Altfel, oamenii plecau.
Dar când îţi cresc costurile nu poţi să mai fii competitiv. Pentru că în România există concurenţă neloială. Eu am firmele din 1992, respectiv din 2004. Dar sunt alte firme care se închid, rămân cu datorii, iar aceiaşi antreprenori deschid alte firme, cu acelaşi obiect. Ei pot să ţină preţul jos, pentru că au alte costuri. Nu plătesc impozite ca mine lună de lună. Aceasta este concurenţa neloială. Statul trebuie să vadă astfel de firme“, a spus Liviu Budică.
El a menţionat că firmele care lucrează în sistem lohn trebuie să se reinventeze. „Clienţii externi se mută în Albania, Serbia şi unii lucrează cu firme din Ucraina. În Albania sunt costuri foarte, foarte mici cu forţa de muncă şi cu utilităţile. În Serbia sunt salariile mai mari, dar firmele au reduceri semnificative de impozite şi alte avantaje fiscale. Sunt ţări care nu sunt în UE, dar ştiu să îşi atragă investitorii.
Soluţia ar fi ca firmele care lucrează în lohn să îşi dezvolte branduri proprii. Noi încercăm să ne dezvoltăm propria marcă de încălţăminte, dar este foarte greu să pătrunzi pe o piaţă invadată şi sufocată de produse chinezeşti. De aceea, încercăm şi la extern. Săptămâna viitoare participăm cu marca noastră la un târg de la Milano. Dar este foarte greu. Îţi trebuie ani buni să construieşti un brand“, a spus antreprenorul doljean.
