Cosmin-Marian Poteraș, senator de Dolj
De prea mult timp România n-are infrastructură, indiferent de domeniu. De prea multe ori am auzit că „se va face”. Anumite cuvinte au devenit chiar deranjante atunci când le auzim: consultanță sau fezabilitate, de exemplu. Asta pentru că ele au devenit adevărate simboluri ale neputinței atunci când vine vorba de infrastructură. Mai nou, a apărut un nou simbol candidat: cuvântul proiect. Aparent, înregistrăm un progres, avem proiecte. Este însă acesta un progres real? Îmi vin în minte trei proiecte din Dolj care ne ajută să răspundem la această întrebare.
Primul este proiectul autostrăzii A6 Craiova-Lugoj. În 2021 s-a lansat licitația pentru studiul de fezabilitate și proiectare preliminară (observați, nu doar fezabilitate), iar nu demult s-a anunțat triumfalist finalizarea licitației. N-a durat mult și proiectul s-a terminat, dar nu vorbim de finalizarea lucrărilor, ci de anularea proiectului. Să presupunem că motivul invocat este real, mai exact suprapunerea unui segment de drum cu un alt drum expres. Dar sfidează ridicolul. Cum a fost posibilă această „scăpare”, când cele două proiecte de drumuri sunt gestionate de aceeași autoritate, CNAIR? Aici apare ridicolul.
Al doilea proiect, a avut un parcurs ceva mai îndelungat și a ajuns chiar pe punctul de a fi demarate lucrările. Este vorba de secția modulară ATI ce se dorea a fi construită la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. Acest proiect era finanțat din fonduri europene. Doar o mică parte a banilor, reprezentând cheltuieli neeligibile, trebuia asigurată de autorități. Numai bine că între timp „s-a terminat” pandemia și s-a considerat că nu mai e necesar proiectul, așa încât consiliul de administrație al spitalului a solicitat anularea proiectului. Așteptăm următoarea criză sau val pandemic care să ne arate cât de greșită este această anulare. Vorbim totuși de o secție modulară cu paturi ATI, ce poate fi cu ușurință mutată dacă situația o impune, adică principala deficiență a sistemului sanitar românesc pe perioada pandemiei care a cauzat cele mai multe pierderi de vieți omenești.
Al treilea proiect a fost și mai „norocos”, chiar a ajuns în faza de implementare. Este vorba de montarea separatoarelor de sens pe drumul Craiova-Filiași. Un proiect absolut necesar care are potențialul de a salva multe vieți. Numai că, ce să vezi, proiectul a fost conceput așa bine încât locuitorii unor sate de pe traseu trebuie să meargă mulți kilometri, să traverseze sate vecine, ca să poată întoarce pe sensul celălalt. Asta pentru că nimeni nu s-a gândit să prevadă niște sensuri giratorii sau alte soluții (pasaje poate) care să permită manevre de întoarcere în fiecare dintre comunele de pe traseu. Am discutat cu autoritățile despre această problemă, iar unica soluție pare a fi modificarea proiectului, care probabil va dura, așa cum ne-am obișnuit, mult și bine.
Așadar, avem proiecte, dar degeaba.
