Cosmin-Marian Poteraș, senator de Dolj
Procedura parlamentară, pe scurt, presupune următoarele etape: depunere inițiativă legislativă, dezbaterea în comisii avizatoare, dezbaterea în comisii raportoare, dezbatere în plen și vot. Aceste etape sunt parcurse în ambele camere: camera sesizată și camera decizională. Pe parcursul dezbaterilor din comisii, respectiv din plen, inițiativa legislativă poate fi modificată prin amendamente aduse de parlamentari.
Înainte de 2003, camera sesizată putea să întârzie foarte mult o inițiativă legislativă ținând-o pe termen nedefinit la sertar. În 2003, a fost introdusă în Constituție aprobarea tacită pentru a împiedica tergiversarea dezbaterii și aprobării proiectelor de lege; mai clar spus, dacă o inițiativă legislativă nu parcurge procedura necesară adoptării în 45 de zile (sau 60 dacă se aprobă prelungirea în plen), aceasta se consideră adoptată tacit și merge la Camera decizională.
Din păcate, această procedură a ajuns, în timp, să fie folosită ca o metodă de a trece „pe sub radar” o serie de inițiative fără dezbatere, departe de atenția presei și a publicului. Cu alte cuvinte, în mod intenționat, inițiative legislative importante, bune pentru cetățeni, dar incomode pentru aparatul de partid, implicit greu de respins la vot, nu ajung să fie supuse votului la plen pentru a trece tacit. Evitând dezbaterea legilor în comisii respectiv în plen, inițiativele nu ajung pe agenda publică, mergând apoi direct în sertarele camerei decizionale unde pot rămâne ani buni. Este modalitatea perfectă de a îngropa o inițiativă și implicit de a obstrucționa dreptul opoziției de a supune dezbaterii parlamentare subiecte importante pentru societate.
Un caz aparte îl reprezintă proiectul de modificare a legii 448 privind drepturile persoanelor cu dizabilități (L106/2022) care a trecut tacit de Senat, prima cameră sesizată. Deși a fost dezbătută în plenul Senatului, ea nu a ajuns să fie votată. S-a refuzat pur și simplu suplimentarea ordinii de zi astfel încât inițiativa să fie supusă la vot înainte de atingerea termenului de adoptare tacită. Acest lucru s-a-ntâmplat în ciuda afirmațiilor de susținere a acestei legi făcute de către reprezentanți ai tuturor partidelor.
Această inițiativă își propune să aducă o serie de îmbunătățiri în viața persoanelor cu dizabilități din România. Principalele modificări vizează măsuri pentru prevenirea instituționalizării prin diversificarea serviciilor oferite, înființarea de centre respiro, asigurarea numărului necesar de cadre didactice de sprijin pentru copiii cu CES, obligații privind accesibilizarea spațiilor publice în sarcina autorităților locale, creșterea indemnizațiilor, acordarea unui venit suplimentar persoanelor cu dizabilitate gravă care nu au alte venituri și nu în ultimul rând, posibilitatea acordării de certificat permanent de încadrare în grad și pentru copiii cu afecțiuni severe.
Inițiativa a primit avize favorabile de la toate comisiile, a primit raport favorabil, a fost dezbătută în plen și cu toate acestea nu a fost supusă votului. Rezultatul? Toate amendamentele depuse de persoane cu dizabilități, ONG-uri de profil și, culmea, chiar de către membri ai altor partide politice, nu au trecut de Senat; prin procedura aprobării tacite, proiectul trece în forma inițială, fără amendamente.
Din păcate, preocupările coaliției de guvernare de a modifica Regulamentul Senatului se rezumă la cenzurarea accesului presei și publicului la dezbateri. Propuneri care să împiedice repetarea unor asemenea situații și care să pună în aplicare norma constituțională așa cum a fost gândită ea inițial și anume împiedicarea tergiversării nu-și găsesc locul pe agenda decidenților.
