Aproximativ 100.000 de firme românești au început anul 2024 în risc de insolvență.
Conform estimărilor specialiștilor, bazate pe cifrele din economia reală, în 2024 trebuie să luăm în calcul și scenariile ce implică blocaje financiare. Din păcate, în ultimii ani pare că statul își dorește cu orice preț să atragă fiecare leu disponibil din băncile comerciale, fiind dispus să plătească dobânzi chiar și în jurul procentului de 8% pentru împrumuturile în lei. Acest fapt a forțat dobânzile practicate de bănci pentru liniile de credit (creditele pentru capital de lucru) acordate firmelor să depășească pragul psihologic de 10%.
Câte afaceri oferă un grad de rentabilitate de 10% pe an pentru a putea acoperi costul cu împrumutul? Altfel spus, câte afaceri cu grad mediu de risc oferă o rentabilitate de 8% pe an pentru sumele investite, așa cum oferă statul român pentru dobânzi?
Credeți că ei nu știu că se află în competiție cu firmele pentru sumele disponibile?
Dependența de împrumuturi
Dacă luăm în calcul faptul că anul 2023 a adus o creștere medie a economiei de 2,1% din PIB, raportată la un deficit bugetar estimat la 5,5% din PIB, observăm că însăși economia națională este dependentă de aceste împrumuturi ale statului, împrumuturi care se reflectă în consumul celorlalte firme și al populației. Fenomenul poate fi contracarat prin creșterea capitalurilor proprii ale societăților, atragerea de noi investiții și creșterea economiei reale. Dar deja a crescut costul capitalului!
Dacă permiteți o comparație, este ca și cum un om s-ar opri brusc din băut și s-ar concentra pe creșterea propriei productivități. Ori, băutura, ca și deficitul bugetar, provoacă euforie! Costul euforiei este mahmureala de după, durerile de cap și sentimentul de vină cauzat de faptul că, deși te-ai oprit din băut, încă nu știi care sunt pagubele provocate de starea bahică. La fel și deficitul, dacă mâine stabilim ținta de deficit bugetar 0, va apărea brusc mahmureala bugetară, cu instituții blocate la propriu de lipsa resurselor necesare funcționării, cu asistența socială aflată în șoc, fără să putem determina starea reală a celor asistați.
Pentru moment, scenariul este doar ipotetic, România este în 2024 în situația bețivului care se pregătește de nuntă, a celui care flecărește despre rochia miresei, despre aspectul aperitivelor sau despre repertoriul lăutarilor, a celui care parcă nu vrea să apuce momentul în care ”se strigă darul”.
În 2024 vom avea toate cele 4 rânduri de alegeri, chiar 5, dacă luăm în calcul turul 2 pentru prezidențiale. V-ați prins că politicienii, indiferent de partid, evită să-și anunțe candidatura?
Simpla întoarcere la normalitate costă 10 miliarde euro/an.
Întoarcerea la normalitate ar presupune să ne întoarcem la un deficit bugetar în intervalul 2-3% din PIB
Întoarcerea la normalitate ar presupune să ne întoarcem la un deficit bugetar în intervalul 2-3% din PIB, bazat pe împrumuturi care să susțină investițiile în infrastructură, versus un deficit real de aproximativ 6% din PIB în prezent, cu care pare să ne fi obișnuit. Ori, când statistica oficială publică un deficit bugetar de 0,45% din PIB în luna ianuarie, lună în care majoritatea ordonatorilor de credite au acoperit doar cheltuieli de funcționare, lună în care cheltuielile bugetare au fost limitate pentru majoritatea instituțiilor publice la 1/12 din sumele anului 2023 până la aprobarea bugetului pe anul 2024, mai are rost să luăm în calcul normalitatea?
Revenind la comparația anterioară, bețivul nostru va atinge anul acesta culmea euforiei sau va depăși limita? Luăm în calcul consumul rațional sau mergem cu toată viteza spre coma bugetară? Bucuroși le-om duce toate?
Se complică situația?
Datoria publică se apropie de pragul psihologic de 1.000 miliarde lei. Dar aceasta nu este cea mai proastă veste. O veste mai proastă este că anii următori ajung la maturitate împrumuturile luate în 2014-2016 cu dobânzi mici, pe care le vom refinanța la dobânzile actuale. Dacă va mai dori cineva să ne finanțeze! Mai mulți analiști ne pun în față premisele scăderii ratingului de țară și intrării în categoria celor nefrecventabili. Sunt avansate scenarii în care revenim la condiționările FMI. Este ca și cum bețivul s-ar trezi în arestul poliției dar își amintește doar că el se pregătea de nuntă dar … s-a rupt firul!
Dar, vestea cea mai proastă este că riscăm să participăm fără voie la sarabanda insolvențelor companiilor private și de stat. În timp ce partenerii externi ne vântură scenarii în care vom crește fiscalitatea, datele reale din economia autohtonă ne arată că multe societăți investesc sume mai mici decât valoarea amortizărilor, ori asta înseamnă decapitalizarea economiei reale. E productiv să vorbim despre impozite mai mari și împrumuturi luate de stat în numele rezultatelor viitoare ale firmelor care nu-și mai pot asigura capitalul de lucru?
Ec. Narcis Ciobotariu, Ec. Eugen Călinoiu
CITEȘTE ȘI: Cum vinzi eficient şi ce greşeli să nu faci în business
