Risipa bugetară, privilegiile fiscale, colectarea slabă, evaziunea fiscală ridicată și alte cauze necunoscute încă au condus la scăparea de sub control a deficitului bugetar, care probabil că va depăși în acest an 6% din P.I.B. față de 4,4% cât a fost asumat, rezultând o sumă neacoperită de 6 miliarde de euro. România se află deja în procedură de deficit excesiv, fiind puse în pericol atât fondurile europene alocate prin P.N.R.R. și Politica de coeziune de peste 76 de miliarde de euro, dar și stabilitatea financiară a țării.
În aceste condiții, după o perioadă destul de lungă de stabilitate fiscală, iata ca asistăm pentru al doilea an consecutiv, la creșteri de taxe, iar întrebarea care se pune este dacă sunt suficiente aceste creșteri sau dacă anul viitor, după alegeri, va urma un nou val de măriri? (reprezentanții FMI în România au afirmat la începutul lunii că vor fi necesare „reforme fiscale ambițioase suplimentare”). Aceasta, mai ales în condițiile în care, Legea pensiilor a fost aprobată deja de guvern, pensiile vor crește cu 1 septembrie 2024 (înainte de alegeri!) în medie cu 40%, având un impact de 3% din PIB. Deocamdată, după opt luni de șovăieli ale guvernului, a fost promulgată o lege care modifică Codul fiscal și care conține un set de măsuri fiscal-bugetare elaborat de guvern pe trei paliere și anume: economii la aparatul bugetar, creșteri de impozite și introducerea altora noi și măsuri de combatere a evaziunii fiscale. Chiar dacă inițial proiectul de lege cuprindea măsuri care mai temperau puțin cheltuielile din administrația publică locală și centrală, o parte din acestea au fost eliminate, greul căzând în continuare mai mult pe mediul privat și mai ales pe micii întreprinzători.
Terenul a fost pregătit prin publicarea unei ordonanțe de urgență în data de 20 septembrie prin care se elimină termenul minim de șase luni de la publicarea modificărilor fiscale până la intrarea lor în vigoare, aceasta intrând practic în contradicție cu un principiu de bază al impozitelor și taxelor prevăzut chiar în Codul fiscal și anume principiul predictibilității.
Tot în luna septembrie a fost adoptată o hotărâre a Guvernului prin se majorează salariul minim brut cu data de 1 octombrie 2023 de la 3000 lei la 3300 lei lunar, astfel că de la cei 1.900.000 de salariați care au salariul minim pe economie (aproximativ o treime din salariații din România!) statul va mai câștiga 2,5 miliarde lei pe an. Iar cu data de 5 noiembrie 2023 a intrat în vigoare o altă hotărâre a Guvernului prin care nu se mai aplică legea prevenirii pentru o serie de contravenții la regimul fiscal, se majorează cuantumul unor amenzi și se introduc altele noi.
Impozite noi, impozite mai mari
Legea care instituie noile măsuri fiscale și bugetare conține prevederi care intră în vigoare cu 11 noiembrie 2023, altele care intră începând cu veniturile aferente lunii noiembrie, dar și prevederi care se aplică începând cu 1 ianuarie 2024 și chiar cu 1 iulie 2024.
Începînd cu 11 noiembrie intră în vigoare măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale printre care: confiscarea bunurilor fără documente de proveniență și a celor destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea unor contravenții, inaplicabilitatea posibilității plătii de ½ din minimul amenzii în 15 zile pentru anumite contravenții finanaciar-fiscale, majorarea semnificativă a unor amenzi în domeniul caselor de marcat, înăsprirea legislației pentru entitățile non profit care beneficiază de sponsorizări, introducerea Sistemului național RO e-Sigiliu; totodată, este interzisă efectuarea plăților și încasărilor cu numerar reprezentând împrumuturi/restituiri de împrumuturi de la/către persoane fizice și se introduce plafonul casieriei care va fi de maxim 50.000 lei zilnic (diferența se va depune în bancă), iar plățile din avansurile spre decontare nu vor putea depăși 1000 lei/persoană/zi.
Prevederile care se aplică începând cu veniturile lunii noiembrie 2023 vizează uniformizarea regimului facilităților fiscale pentru salariații din construcții, sectorul agricol, industria alimentară, sectorul IT, astfel: scutirea de la impozit pe venitul din salarii se aplică doar pentru un singur contract de muncă, la un singur angajator, la funcția de bază; scutirea este limitată la 10.000 lei; se elimină exceptarea de la plata CASS; cota CAS este redusă cu punctele procentuale corespunzătoare cotei de contribuție la fondul de pensii administrate privat (în prezent 3,75%, de la 1 ianuarie 2024 cota va crește la 4,75%); salariații pot opta pentru plata contribuției datorate la fondul de pensii administrate privat.
Cu 1 ianuarie 2024, microîntreprinderile vor plăti impozit de 1% pentru veniturile de până la 60.000 euro pe an, iar începând cu trimestrul în care depășesc acest prag, până ajung la 500.000 de euro, vor plăti un impozit de 3%; din 2024 va crește TVA de la 5% la 9% pentru locuințele sociale (cele de maxim 120 mp și un preț maxim de 600.000 lei), la fel și pentru panouri fotovoltaice și alimente de înaltă valoare calitativă, iar pentru berea fără alcool și alimente cu zahăr adăugat TVA va crește de la 9% la 19%. Tot începând cu anul viitor se introduc un impozit special de 0,3% pe valoarea ce depășește 2.500.000 lei a unei clădiri rezidențiale deținută de o persoană fizică și de 0,3% pe valoarea ce depășește 375.000 lei a autoturismelor persoanelor fizice și juridice.
Începând cu veniturile lunii ianuarie 2024 se generalizează aplicarea facturii electronice RO e-Factura și se va introduce CASS de 10% pentru tichetele de masă și pentru voucherele de vacanță, iar pentru activitățile independente CASS se va calcula separat și nu va fi mai mare decît 60 de salarii minime brute.
Cu 1 iulie 2024, persoanele fizice care nu vor putea justifica veniturile în fața organelor fiscale vor plăti un impozit de 70% pe aceste venituri (anterior cota era de 16%).
Impozitul minim, un rău necesar?
Șeful misiunii FMI în România, Kees Martjin a criticat recent taxa de 1% impusă marilor companii și taxa pe bănci, introduse din anul 2024, afirmând că se pune presiune pe firmele cu marje reduse de profit. În același timp, ministrul finanțelor declara că acest impozit este unul normal care asigură pentru statul român un minim de impozit și că acest impozit de 1% vine mai ales în întâmpinarea corporațiilor cu pierderi fiscale înregistrate inexplicabil de-a lungul anilor.
În România avem peste 1000 de companii cu cifra de afaceri de peste 50 de milioane de euro, dintre care aproximativ 70% sunt eligibile pentru impozitul minim de 1% (adica în cazul cărora 16% din profitul impozabil ar fi mai mic decât 1% din cifra de afaceri). Desigur, ideal ar fi ca firmele suspectate că transferă profiturile în străinătate să fie verificate de ANAF în ceea ce privește determinarea corectă a impozitului pe profit și să nu fie nevoie de impozite minime.
Dar în același timp avem, începând de anul următor peste 100.000 de microîntreprinderi, probabil multe dintre ele tot cu pierderi, care vor plăti un impozit pe venit de trei ori mai mare, de 3%. Sigur, ca și în cazul unor corporații care își transferă profiturile în străinătate, și multe microîntreprinderi sunt paravane pentru salariatii care, în loc să plătească peste 40% impozite din venitul lor brut, plătesc cel mult 11%. Dar acest lucru trebuie dovedit de organele fiscale, iar cele două entități trebuie cântărite cu aceeași balanță.
Probabil că cei mai mulți oameni de afaceri ar fi de acord cu faptul că, pentru a prospera ca țară, România trebuie să-și reformeze sistemul fiscal, bugetar și financiar, chiar dacă impozitele pe care le vor plăti ar fi puțin mai mari. Ceea ce doresc însă antreprenorii este un sistem fiscal echitabil, iar banii plătiți de ei să fie cheltuiți eficient, statul să-și reducă cu adevărat aparatul birocratic, reducerea pensiilor speciale să nu mai fie doar o simulare.
Să recunoaștem că noile măsuri fiscale nu sunt chiar o sperietoare, dar ar fi bine totuși să se oprească aici.
de Radu Buziernescu
