Radu Buziernescu, reprezentant Professional Consulting Craiova, face o a analiză a impozitului progresiv în UE.
Impozitarea progresivă și globală a veniturilor persoanelor fizice, practicată de 23 din cele 27 de state membre și de toate statele democratice ale lumii este un subiect fierbinte al Guvernului Ciolacu și o provocare pentru guvernele viitoare. Acest subiect a preocupat însă dintotdeauna finanțiștii care și-au pus problema echității impozitelor, ajungându-se la concluzia că până astăzi nu a putut fi atins încă un ideal în ceea ce privește impunerea persoanelor fizice în care să fie mulțumiți și contribuabilii și statul.
La început, impozitul progresiv a fost aspru criticat, susținătorii cotei unice considerându-l un apanaj al școlii socialiste ce ar duce în final la egalizarea veniturilor și averilor, ba mai mult, aceștia au arătat că ideologia taxei progresive a fost susținută de însuși părintele socialismului științific, Karl Marx. Alte voci susțin că impozitarea progresivă este dăunătoare economiei deoarece pedepsește persoanele de succes, crescând povara fiscală a celor ce performează, ceea ce va duce în final la descurajarea muncii și la frânarea economiei.
Impozitul progresiv va întări statul
În schimb, susținătorii impunerii progresive arată că această rețetă va întări statul, pentru că ea a fost aplicată cu succes în toate statele dezvoltate și că, dacă cei cu venituri foarte mari ar fi impuși cu o cotă unică la fel ca cei cu venituri reduse, atunci averea lor ar crește atât de mult, încât ar deveni o amenințare a democrației și a societății și ar ajunge atât de puternici încât ar putea să obțină legi favorabile lor și alte privilegii.
Dovada vie a acestei teorii o regăsim azi chiar în țară, dacă avem în vedere pensiile speciale, care, deși au ajuns la 1% din PIB, sunt susținute și protejate exact de o parte din cei care le și primesc sau, în cazul scutirii impozitelor pe salarii, din anumite domenii care au fost introduse printr-un lobby făcut de oameni influenți din breslele respective.
Situația din U.E. și din lume
Toate statele dezvoltate ale lumii și statele membre ale UE practică în cazul persoanelor fizice impunerea progresivă, singura care respectă un principiu fundamental al impozitelor și anume, principiul echității fiscale, conform căruia, cei care au un venit mai mare trebuie să cotizeze mai mult la buget, dar nu prin aceeași cotă de impozit aplicată la o bază de impozitare mai mare (aceasta oricum se întâmplă), ci prin cote de impozitare care cresc proporțional cu venitul încasat.
În toate aceste state, deși cotele maxime de impozitare par foarte mari, totuși salariații beneficiază de un sistem foarte bine pus la punct de deduceri și scutiri care se scad din veniturile obținute înainte de impozitare: transportul la locul de muncă, îngrijirea sănătății, educația copiilor, asigurări, repararea locuinței etc. În acest fel, contribuabilii sunt interesați să solicite furnizorilor acestor servicii facturi, care vor fi fiscalizate, spre deosebire de statele care practică o cotă unică de impozitare și unde fiscalizarea acestor servicii este foarte redusă.
În state europene
În Germania, persoanele care obțin venituri anuale sub pragul de 9000 euro sunt scutite de impozit, iar cota maximă a impozitului crește progresiv până la maxim 47%.
În Italia, cei cu venituri anuale sub 15.000 de euro plătesc o cotă de 23% (primii 8500 euro sunt deductibili), iar cota maximă ajunge la 47%.
În Spania primii 5500 euro pe an sunt scutiți, apoi se aplică o cotă minimă de impozit de 19% celor ce încasează până la 12.450 euro anual. Cota maximă crește până la 47% pentru cei ce câștigă mai mult de 60.000 de euro anual.
Cehia impune persoanele ce au un câștig anual între 45.000 și 90.000 dolari cu o cotă de impozit de 39%. Pe cei cu câștiguri ce depășesc 90.000 dolari au o o cotă de 45,7%. Activitățile independente sunt impuse cu 22,5%.
În Polonia cotele progresive sunt de la 9% la 45%, în Croația de la 12% la 40%, în Slovenia de la 16% la 50%, iar în Grecia de la 9% la 44%.
Țările nordice au cele mai ridicate cote de impozitare
Țările nordice au cele mai ridicate cote maxime de impozite: Finlanda 67%, Danemarca 57% și Norvegia 46,4%.
Chiar și în aceste condiții, salariaților le rămâne un venit net îndestulător, acolo chiar există o adevărată educație fiscală și un respect pentru lege, iar statul nu risipește în nici un fel impozitele colectate, ci le folosește strict în interesul cetățenilor săi.
În lume, impozitul progresiv variază de la 15% la 55% în Japonia, de la 10% la 51,6% în SUA, de la 0% la 22% în Egipt sau de la 0% la 35% în Iran.
De remarcat că, fiecare dintre aceste țări care aplică acest tip de impozitare, practică o impozitare a contribuțiilor sociale ceva mai redusă decât 37,25% cât avem în România.
Interesant este că recent Cehia, Letonia, Lituania și Slovacia au trecut de la cota unică la cota progresivă de impozitare a persoanelor fizice.
Situația din țară
Cert este că azi, România a rămas singura țară din UE, alături de Bulgaria (10%), Ungaria (15%) și Estonia (20%) care mai aplică cotă proporțională de impozitare în cazul persoanelor fizice și că avem cele mai mici încasări din acest impozit ca pondere în PIB din UE (2,5% față de 12% cît este media UE).
Țara noastră are din anul 2018 cea mai redusă cotă a impozitului pe salarii din Europa, de 10%, care devine practic 6,5%, în momentul în care deducem CAS de 25% și CASS de 10% din baza de impozitare. Paradoxal, însă, povara totală pe muncă, din România, este de peste 45% din salariul brut, având în vedere contribuțiile sociale.
Eliminarea scutirilor existente la impozitul pe salarii
Banca Mondială a întocmit anul trecut un Raport pentru Îmbunătățirea Cadrului Fiscal în contextul PNRR în care se propun soluții pentru creșterea veniturilor, inclusiv prin progresivitate.
Una dintre soluții presupune eliminarea scutirilor existente la impozitul pe salarii:
- eliminarea CASS de 10% (asistența medicală ar urma sa fie finanțată integral din impozitarea generală),
- eliminarea deductibilității CAS și o impozitare progresivă cu trei cote. O cotă minimă de 10% pentru veniturile brute anuale de până la 42.000 lei. O cotă medie de 20% pentru veniturile cuprinse între 42.000 lei și 100.000 lei. O cotă maximă de 25% pentru veniturile de peste 100.000 lei.
În general, rolul cotei unice de impozitare într-o țară a fost acela de a consolida clasa de mijloc, chiar cu riscul de a-i face pe cei bogați și mai bogați. Și-a atins oare acest scop cota unică în România, la aproape 20 de ani de la adoptare?
Cine va suporta consecințele adoptării impunerii progresive?
Rămâne de văzut și dacă, la noi, progresivitatea va veni la pachet cu globalizarea veniturilor în vederea impozitării. De exemplu, în Germania sau în altă țară care aplică impozit progresiv, o persoană este impozitată cumulându-i-se mai multe tipuri de venit pe care le obține.
Astfel, dacă un medic are venituri de la cabinetul personal, din salarii de la spital și Universitate, din dividende, dobânzi de la bănci, din chirii, activități agricole, câștiguri la loterie etc, toate aceste venituri se globalizează „într-un coș” și se impun pe grila de impozitare aferentă.
O altă întrebare care se pune: cine va suporta consecințele adoptării impunerii progresive (diminuarea salariului net al angajatului și creșterea impozitului)? Angajatorul sau angajatul?
Va rezista cota unică de impozitare în România mai departe de 1 iulie 2025?
de Radu Buziernescu
Citește și: (VIDEO) Furtună de praf în Mumbai. 14 morți, 74 de răniți după căderea unui panou publicitar
