De la începutul acestui an suntem anunțați aproape săptămânal despre noi și noi succese ale economiei românești.
Se fac investiții în fabrici și uzine, se construiesc noi cartiere rezidențiale, zeci de noi kilometri de autostrăzi și se sapă primele tuneluri pe Valea Oltului. Investitorii străini sunt din ce în ce mai mult prezenți pe harta economică a țării.
Comentariile laudative la adresa progreselor economice umplu spațiile social media cu comparații măgulitoare conform cărora România ar fi un fel de ” tigru” al economiei europene, depășind nivelul de dezvoltare al multor alte țări.
Precizam la începutul acestei scrieri că aceste succese sunt prezentate ”de la începutul acestui an ”. Importantă precizare, căci acest an nu este un an obișnuit, ci este un an electoral în care coaliția de la guvernare are tot interesul să se laude în fața cetățenilor cu realizările lor economice.
În acest an se înregistrează progrese importante ale economiei
Să concluzionăm că totul este propagandă electorală pe care nu trebuie să o luăm prea în serios și nici să-i acordăm credibilitate ?
Ar fi o greșeală. Desigur, este campanie electorală iar exagerările pot fi frecvente, dar nu sunt minciuni. Este foarte adevărat că în acest an se înregistrează progrese importante ale economiei noastre, poate cele mai importate din ultimii treizeci de ani.
În termeni ai puterii, România s-a situat la 89% din media UE, cu un punct mai sus decât Spania, a patra economie ca mărime din Uniune, şi Por tu galia. Polonia, cea mai mare economie din Europa de Est, a fost la 86% din medie, iar Slovenia, bijuteria economică a regiunii, la 87%. Rezultatul Ungariei a fost de doar 70%, sub cel de 73% al Bulgariei, ţară considerată de la aderare a fi cea mai săracă.
Desigur, unele ” realizări” festivist prezentate pot fi discutabile. Astfel, putem discuta despre impactul îndatorării asupra creșterii economice sau al inflației asupra creșterii PIB, așa după cum ar trebui să vedem cât din investițiile mult lăudate, reprezintă în fapt, cheltuieli pentru cumpărarea de armament.
Utilizarea mai eficientă a resurselor de care dispune România
Trecând peste exagerările și festivismul electoral, trebuie recunoscut un fapt evident, acela al apariției unei posibilități mai aproape de realitate decât în ultimii zece ani de urcare a României pe un loc superior în ierarhia europeană.
Această posibilitate ar fi un rezultat al utilizării mai eficiente a resurselor de care dispune România, în sensul în care s-ar micșora decalajul dintre potențialul de resurse, pe de o parte și gradul de valorificare al lor, pe de altă parte ( aproximativ locul 4-5 din punct de vedere al potențialului de resurse agricole, energetice și minerale, aproximativ locul 26-27 din punctul de vedere al nivelului mediu de dezvoltare ).
Ceea ce trebuie subliniat în acest moment al ”succesului” este necesitatea consolidării acestuia pentru ca trendul pozitiv al dezvoltării și creșterii să se mențină și pe viitor, evitând pericolul ca acest ”succes” să fie doar temporar. Mai mult decât atât, în lipsa consolidării este foarte posibil să apară o stagnare sau chiar un regres al dezvoltării.
Ce măsuri s-ar cere acum, imediat, pentru a consolida succesul?
În primul rând s-ar cere măsuri de eliminare sau măcar de atenuare a unor factori care pot duce în orice moment la o puternică destabilizare macroeconomică și care persistă în economia noastră de aproape un deceniu, funcționând ca o bombă cu explozie întârziată cu pericol iminent de destabilizare.
Care sunt acești factori ? În primul rând deficitele gemene ( al balanței comerciale și al contului curent), deficitul bugetar, decapitalizarea mediului de afaceri prin fiscalitate excesivă ( ordonanța ”trenulețul”), inflație și dobânzi mari.
Situația României este cea mai dificilă din regiune, deoarece se confruntă, pe lângă deficitul bugetar, și cu un deficit uriaș al balanței de plăți, generat în principal de valoarea importurilor care depășește cu mult valoarea exporturilor. Astfel, în 2023, deficitul balanței de plăți a fost de 22,6 mld euro, ceea ce reprezintă aproximativ 7% din PIB, în condițiile în care nivelul considerat de alarmă este de 4% din PIB.
În cazul României, deficitul balanței de plăți se va menține și în acest an, după primul trimestru deficitul balanței comerciale urcând deja la 6,7 mld euro: creștem din consumul de import, plătit cu datorie.
Datoria publică a României urcă în ritm alert, trecând după primul trimestru din 2024 de 50% din PIB. Spațiul fiscal se reduce rapid, acoperirea deficitelor prin creșterea datoriei fiind tot mai dificilă în acest ritm.
România are cele mai reduse venituri la buget din UE
România are cele mai reduse venituri la buget din UE. În procedura de deficit excesiv, Comisia Europeană va cere creșterea încasărilor bugetare, care sunt cu 5 puncte procentuale mai mici decât Ungaria, cu care avem deficite publice asemănătoare.
Dacă ne uităm la cum creşte economia, PIB-ul fiind la un maxim istoric, la cum creşte cifra de afaceri a companiilor din România, care se află, de asemenea, la un maxim istoric, la cum arată sistemul bancar românesc, care se află în cea mai bună formă de capitalizare, de profitabilitate, de lichiditate, de solvabilitate, la care se adaugă nivelul extrem de redus al creditelor neperformante, nu vedem aparent nicio criză, dar ea există pentru că nivelul de deficit bugetar este foarte mare, iar acest lucru a dus la o creştere a datoriei publice peste nivelul de alarmă, de 50% din PIB.
Această situație se reflectă și la nivel micro unde o parte dintre companii își continuă activitatea pe piaţă, pentru că au creditele luate garantate de stat şi încă nu au ajuns în categoria de neperformanţă, cu toate că ele sunt de fapt în această situaţie.
Economia românească necesită reforme structurale
În concluzie, datele statistice arată că economia românească necesită reforme structurale, creșterea economică și consumul sprijinindu-se pe dezechilibre care mai devreme sau mai târziu se vor plăti.
Aceste reforme erau necesare chiar în acest an, 2024, pentru a putea asigura sustenabilitate rezultatelor bune obținute în domeniul dezvoltării. Prin aceste reforme ar fi fost necesar să se acționeze, așa după cum s-a arătat mai sus, în direcția atenuării factorilor de dezechilibru.
Ce ar fi trebuit făcut pe parcursul acestui an? În primul rând, o reducere a cheltuielilor bugetare pentru a micșora ponderea deficitului bugetar. De exemplu, ar fi trebuit să se respecte promisiunea mai veche de reducere a numărului de ministere și a secretarilor de stat și chiar a unor instituții sau agenții guvernamentale a căror utilitate s-a considerat a fi nejustificată.
Nu s-a respectat această promisiune. Din contră, s-a mărit numărul cu aproape 1000 a angajărilor la anumite ministere și agenții, s-a înființat o nouă agenție guvernamentală de monitorizare a societăților cu capital majoritar de stat la care salariile se situează la cel mai înalt nivel din economie. Au fost mărite salariile unora dintre instituțiile guvernamentale și direcții ale ministerului de finanțe ca urmare a cedării la presiunea stradală. A fost mărit numărul beneficiarilor de pensii speciale.
Reducerea importurilor
În al doilea rând, o reducere a importurilor pentru a tinde spre o echilibrare a balanței comerciale. Se putea reduce substanțial importul de legume și fructe ca urmare a ofertei producției interne aflate în sezon de producție maximă. Nu s-au luat măsuri eficiente de stimulare a fermierilor români spre crearea unor rețele proprii de distribuție. Ca urmare, importurile au rămas la cote maxime iar producția românească de tomate, castraveți, ardei, etc., a fost aruncată pe câmp în defavoarea producătorilor autohtoni și a consumatorilor.
În al treilea rând, forțarea trecerii la salariul minim european fără o pregătire anterioară în sensul unei analize corecte a gradului de suportabilitate a angajatorilor și a consecințelor ulterioare în direcția creșterii numărului de falimente și a șomajului.
Evident, atât amânarea luării unor măsuri de echilibrare a bugetului și a balanței comerciale ca și prezentarea doar a elementelor pozitive ale creșterii salariului minim, fără a arăta consecințele ulterioare defavorabile, au urmărit obiective electorale în speranța obținerii unui număr sporit de voturi prin menținerea unor avantaje în sectorul bugetar și în favoarea grupurilor de interese implicate în importul de produse alimentare.
Din punctul de vedere al consolidării macroeconomice și al menținerii trendului pozitiv de dezvoltare, anul 2024 este un eșec, o sacrificare a viitorului economiei pe altarul beneficiilor electorale. Consecințele acestei sacrificări se vor vederea imediat după alegeri când toate întârzierile reformatoare ca și toate greșelile de management guvernamental în perioadă de criză și război vor fi ” compensate” printr-o creștere a poverii fiscale și o accelerare a îndatorării externe.
În 2025, de la sacrificarea economiei pe altarul electoral se va ajunge la sacrificarea nivelului de trai al populației pe altarul politicianismului.
MIRCEA COŞEA
Citește și: De ce să alegi un designer de interior ca să nu ajungi să plăteşti mai scump pentru dorinţele tale
