Nu știu dacă actuala criză economică, sanitară și politică este fără precedent, dar un lucru este, în opinia mea, cert: nu frazele pompoase și circul televizat ne vor duce la liman, ci rațiunea și bunul-simț.
Mă uit, de exemplu, la situația Craiovei: cel mai mare oraș din Oltenia, cu resurse, și umane, și materiale, devenit, în 30 de ani de administrație roșie, un pol al sărăciei. Criticile la adresa guvernului Cîțu sunt pe deplin justificate, dar hai să nu ne mai purtăm de parcă înainte curgeau pe aici laptele și mierea. Câte investiții au fost făcute? Câți bani publici au fost cheltuiți cu cap, astfel încât să aducă plus-valoare, fie prin investiții locale, fie prin creșterea calității vieții craiovenilor?
Înainte de Cîțu și Orban au fost Grindeanu, Tudose și Dăncilă, și noi ne-am ales cu AquaPark. Acum e guvernul galben și se cheltuie bani în schimbarea pavajului de pe Unirii, de la Muzeu în jos; înainte a fost guvern roșu și s-au dus banii pe schimbarea pavajului de pe Unirii de la Mercur în sus.
Rezultatul înțelepciunii administrative se va vedea când va veni, inevitabil, frigul, pentru că ”iarna nu-i ca vara”, ca să citez un clasic în viață. Unde sunt investițiile în reabilitare termică? Păi nu sunt, pentru că niciun cetățean responsabil și cu grijă pentru banii lui câștigați prin muncă nu semnează un contract în alb cu o Primărie responsabilă de Cartierul chinezesc și de blocuri apărute precum ciupercile după ploaie, când autorizațiile se dau cui trebuie în ciuda oricărei reguli de urbanism.
Nicolae Romanescu, încă dinainte să fi fost ales primar, a plantat copaci. Pe unii dintre ei încă îi mai vedem, și nu vorbesc numai de copacii din parcul care-i poartă numele: pinii de lângă Biserica Sf Ilie au peste 100 de ani. Administratorii orașului din istoria recentă înlocuiesc, la nesfârșit, pavajele din centru. Aici suntem, atât putem.
Iar opoziția locală, reprezentată de al doilea partid ca mărime din țară, face opoziție de ochii lumii, că dă bine la tv: certuri publice, aranjamente de culise. Când PNL și PSD se ceartă la cuțite în presă, dar votează împreună în Parlament, ce mai e de explicat?
Actuala guvernare e toxică, dar la fel de toxică e orice guvernare și orice administrație publică ce nu e făcută în interesul cetățenilor plătitori de taxe și impozite. Sunt banii dumneavoastră, doamnelor și domnilor, așa că e dreptul dumneavoastră să luați la întrebări orice ales într-o funcție publică. În special acum, când pandemia învinsă astă vară doar pe hârtie își arată colții și când facturile la energie au luat-o razna, sub supravegherea unor politruci din Ministerul Energiei care câștigă într-o lună făcând nimic cât alții într-un an de muncă.
Ieșirea din criza prețurilor energiei, pe termen scurt, ar trebui să fie simplă: există mai multe proiecte depuse în Parlament privind măsuri urgente și necesare: plafonarea prețurilor, reducerea accizelor, cotă redusă de TVA. Consens politic să existe, că soluții sunt.
Din păcate, după aproape un an de când sunt în Senat, nu văd așa ceva: nu există consens pe legi folositoare cetățenilor. Interesul public este mimat la TV și subminat în Comisii și în Plen. Peneliștii și pesediștii care, după caz, plâng de grija nației, sau se înjură la TV, se duc apoi în comisii și în Plen și votează împotriva eliminării pensiilor speciale ale aleșilor locali, împotriva desființării SIIJ și, în general, pentru menținerea privilegiilor pe care o țară întreagă le denunță.
USL 1 a avut o justificare: revolta unei populații care, deja grav lovită de criză, vedea cum numai unii strâng cureaua. USL 2 nu are justificarea asta, așa că trebuie s-o inventeze cinic, lăsând oamenii neprotejați în fața pandemiei și cu facturi mărite în prag de iarnă.
Cosmin-Marian Poteraș, senator USR PLUS de Dolj
