Clinica de Reumatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, condusă de prof. dr. Florentin Vreju, dispune de toate dotările necesare pentru a veni în ajutorul pacienţilor. Aici sunt tratate toate tipurile de afecţiuni ce ţin de domeniul Reumatologiei, iar personalul medical este întotdeauna pregătit să intervină chiar şi la cele mai dificile cazuri. Prof. dr. Florentin Vreju ne-a vorbit despre întreaga activitate a clinicii pe care o conduce.
Ce dotări sunt puse la dispoziţia pacienţilor de la Reumatologie
Gazeta de Sud: Ce dotări pune la dispoziţie secţia de Reumatologie a SCJU şi de câte paturi dispune?
Prof.dr. Florentin Vreju: Clinica de Reumatologie, înfiinţată sub coordonarea Prof. Dr. Paulina Ciurea, dispune de 25 paturi pentru pacienţi cu boli reumatice. Aceasta beneficiază la momentul actual de dotări competitive la nivel european. Astfel, pacienţii cu boli reumatice pot fi evaluaţi prin ecografie musculoscheletală pentru a identifica atât modificări de tip inflamator la nivel articular, tendinos sau entezeal, cât şi degenerative. De asemenea, ecografia musculoscheletală, cu sondă liniară de înaltă frecvenţă, poate ajuta în diagnosticul diferenţial al bolilor reumatice de leziuni posttraumatice. Colaborăm în acest sens cu multiple clinici din SCJU Craiova, precum Chirurgia Plastică, Chirurgia Generală sau Ortopedia.
De asemenea, capilaroscopia ajută la evaluarea pacienţilor cu boli conjunctivo-vasculare, precum sclerodermia sau boala mixtă de ţesut conjunctiv. Posibilitatea efectuării radiografiei convenţionale şi a IRM de articulaţii sacroiliace sau coloană vertebrală (şi nu numai) în cadrul SCJUC reprezintă un avantaj în diagnosticul şi managementul pacienţilor cu boli inflamatorii articulare. Colaborarea cu alte clinici din cadrul spitalului, precum Clinica de Cardiologie, ne permite evaluarea ecocord la pacienţii cu boli autoimune (sclerodermie sau lupus eritematos sistemic). Aş vrea să adaug faptul că Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova a avut un rol foarte important în perfecţionarea echipei şi chiar şi în dotarea iniţială, alături de conducerea spitalului.
Vasculitele, din ce în ce mai dese după COVID
GdS: Care sunt cele mai frecvente afecţiuni cu care vin pacienţii pe secţia de Reumatologie?
F.V.: Dintre afecţiunile de care ne ocupăm, aş spune că cele mai frecvente, în patologia inflamatorie articulară, ar fi artrita reumatoidă, spondiloartritele (artrita psoriazică, spondiloartrita axială – care include şi spondilita anchilozantă etc.), artritele cu microcristale. Dintre afecţiunile autoimune, aş zice că lupusul eritematos sistemic, sclerodermia sistemică şi dermatomiozita sunt suficient de des diagnosticate. Aş spune că în ultima perioadă, în special post COVID, vasculitele sunt din ce în ce mai frecvente în rândul populaţiei generale. Bineînţeles, nu trebuie să uităm de patologia degenerativă, anume boala artrozică vertebro-periferică. Aceasta ar fi, de fapt, pe primul loc ca frecvenţă.
Bolile autoimune afectează tinerii
GdS: În ultimii ani aţi observat o creştere a numărului de pacienţi tineri?
F.V: Putem spune că frecvenţa bolilor autoimune, în general, are o tendinţă în creştere. Aceste boli tind să apară mai degrabă la vârsta tânără, în perioada fertilă, fiind deseori influenţate de factorii hormonali. În plus, alături de diverse infecţii, stresul şi alimentaţia reprezintă factori importanţi în procesele patogenice autoimune. Să nu uităm afirmaţia lui Hipocarate: „toate bolile încep la nivelul colonului“. Acestea, alături de modificările generate de infecţia COVID (şi nu numai), tind să crească, într-adevăr, frecvenţa bolilor autoimune la pacienţii tineri în ultima perioadă.
GdS: Cine alcătuieşte echipa medicală a secţiei pe care o conduceţi? Ar mai fi nevoie de personal?
F.V: Echipa Clincii de Reumatologie este alcătuită din opt medici, şapte asistente, un registrator, cinci infirmiere şi două îngrijitoare. Cu siguranţă ar mai fi nevoie de asistente, infirmiere şi îngrijitoare, fiindcă fluxul pacienţilor este destul de mare, iar personalul auxialiar joacă un rol foarte important în îngrijirea acestora. Aş menţiona aici că medicii sunt cadre universitare (dintre care trei sunt profesori universitari), implicaţi în cercetare şi cu multiple publicaţii, prin urmare conectaţi în permanenţă la inovaţiile, recomandările şi dovezile ştiinţifice de actualitate.
Bolile reumatice nu se vindecă, dar se tratează
GdS: Există cazuri de pacienţi care vă rămân în minte?
F.V.: Sunt multe cazuri care ne rămân în minte. Unele cu final fericit, altele, din păcate, cu evoluţie nefavorabilă. De cele mai multe ori, ultimele ne preocupă mult timp. Ne întrebăm mereu dacă am fi putut face mai mult. Îmi amintesc de un pacient cu dermatomiozită, cu o evoluţie extrem de rapidă şi agresivă. Acesta avea afectate mai multe grupe musculare, cu imposibilitatea de a se ridica din pat. A răspuns foarte greu la tratament, însă în final a fost bine. Ani de zile, după, ne-a trimis mesaje, urări de sărbători. Mi-a mai rămas în minte un pacient cu o afectare severă articulară, în contextul unei artrite reactive la o infecţie de tract digestiv. Acesta a ajuns la spital efectiv adus în spate de fratele lui. Evoluţia a fost favorabilă, dar cu greu am reuşit să controlăm boala.
Un alt caz, din păcate nefericit, a fost acela al mamei unui student la noi, la UMF. Aceasta avea o dermatomiozită, cu evoluţie severă, la care am încercat multiple terapii, inclusiv imunoglobulina. Pot spune ca am făcut toate eforturile posibile, dar tot ne întrebăm uneori dacă nu se putea ceva în plus. De asemenea, sunt pacienţii cu sclerodermie sistemică, la care ne-am dori să putem face mai mult. Asta deşi ştim că, din păcate, nicăieri în lume, nu există variante de tratament care să inducă o remisiune cu adevărat, sau cei cu lupus eritematos, unii cu debut la vârste foarte tinere.
Trebuie să mentionez că afecţiunile de care ne ocupăm nu se vindecă, din păcate, dar se pot trata. Dacă în patologia inflamatorie articulară (artrita reumatoidă, spondiloartrita axială, artrita psoriazică, artrita gutoasă), evoluţia nefavorabilă este reprezentată de anchiloze şi invaliditate, din cauza întârzierilor diagnosticului sau a lipsei accesibilităţii anumitor categorii de pacienţi la servicii medicale, la pacienţii cu boli autoimune, conjunctivo-vasculare, prognosticul este unul mult mai problematic, cu mortalitate crescută, în lipsa iniţierii la timp a terapiilor imunosupresoare specifice.
Citeşte şi: Secţia de Gastroenterologie a SCJU Craiova, pregătită să intervină la orice tip de afecţiune
