Uneori, când stau la semafor, mă uit la maşina de lângă mine. Şoferul acesteia, doar el în maşină, pare să vorbească de unul singur. Merg pe stradă. Din sens invers vine o tânără care, deşi singură, are o mimică expresivă, de parcă cineva îi spune la ureche o poveste nostimă. Ne-am obişnuit deja cu aceste scene. Ştiu că, de fapt, personajele evocate vorbesc la telefonul mobil. La scară istorică, evoluţia acestui produs, telefonul, a fost impresionant de rapidă. În urmă cu un secol era considerat un mare succes dacă pe acelaşi circuit fizic se transmiteau simultan câteva convorbiri. Azi, se pot transmite mii de convorbiri fără să fie nevoie de un suport fizic. Şi în acest domeniu, al telefoniei multiple, şi-a adus contribuţia un român, Augustin Maior.
Învăţătura, condiţie de căpătâi pentru reuşita sa
Augustin Sabiniu Maior s-a născut pe 21 august 1882, în localitatea Reghin. Tatăl său, Gheorghe, era învăţător la Şcoala primară din Reghin. Mama sa, Tereza, născută Cornea, s-a ocupat de creşterea şi educarea celor cinci copii ai familiei. Prin erudiţia sa a reuşit să le formeze copiilor dorinţa de a cunoaşte lucrurile dincolo de prima aparenţă. A învăţat primele poezii la grădiniţa germană din Reghin. Germana a fost limba în care a învăţat să scrie la şcoala primară din Reghin. În 1892 a fost înscris în clasa I a Liceului Evanghelic German din Reghin, pe care îl frecventează până în 1896. Continuă şcoala, până în clasa a VI-a, la Liceul Piarist din Târgu Mureş, apoi la cel din Budapesta. Aici l-a întâlnit pe profesorul Schmidt Agoston, pedagog cu har, care i-a deschis fereastra către ştiinţele exacte. În toţi aceşti ani de şcoală a dovedit o pasiune remarcabilă pentru documentare, pentru explicarea realităţii percepute sau doar intuite. În iunie 1900 a absolvit liceul şi a susţinut examenul de bacalaureat. În toamna aceluiaşi an devine student la Institutul Politehnic din Budapesta, Facultatea de Mecanică. În 1905 a obţinut titlul de inginer, iar înainte de a începe să profeseze meseria face, timp de câteva luni, o vizită de documentare la universităţile din Viena, München şi Göttingen. Aici a participat la câteva cursuri postuniversitare şi a întâlnit multe dintre personalităţile ştiinţifice ale epocii. Printre acestea s-a numărat şi Hermann. Minkowski, cel care a adăugat la cele trei dimensiuni ale spaţiului şi dimensiunea timp, rezultând varietatea tetradimensională spaţiu-timp, folosită ulterior de Augustin Maior în studiile sale.
Începutul cercetărilor în domeniul telefoniei multiple
Găseşte un post disponibil de inginer la Serviciul Tehnic al Poştelor din Budapesta, participă la concursul organizat în noiembrie 1905 şi îi convinge pe examinatori de pregătirea sa teoretică. Îşi începe activitatea la Staţia Experimentală a Poştelor. Denumirea de „Staţie experimentală“ a fost folosită multă vreme în Europa, inclusiv în România, pentru a desemna un instituit de cercetări. Problemele studiate erau legate de telefonie, de satis-facerea numărului din ce în ce mai mare de cereri de convorbiri telefonice în unitatea de timp. A experimentat şi a fundamentat teoretic soluţii pentru transmiterea simultană a mai multor convorbiri pe acelaşi circuit electric.
Succese experimentale şi teoretice
La numai un an de la angajarea sa ca inginer, la sfârşitul anului 1906, reuşeşte să transmită cinci convorbiri simultane între două centrale telefonice situate la 15 km distanţă şi legate printr-o singură linie telefonică formată din două conductoare electrice. Suportul teoretic l-a expus în 1907 în revista Elektrotechnische Zeitschrift. În 1908 a participat la Prima Conferinţă Internaţională a Inginerilor din Poştă Telefonie şi Telegrafie la care a prezentat lucrarea „Telefonia armonică“, în care prezenta rezultatele experimentale şi teoretice obţinute de el. Din păcate, nu a brevetat soluţia tehnică, aşa că prioritatea lui Augustin Maior în acest domeniu este asigurată doar prin dreptul de autor. În perioada 1910-1911, americanul George Owen Squier a făcut şi el mai multe experienţe privind telefonia multiplă, dar a şi brevetat soluţia tehnică.
Prioritate nerecunoscută
Augustin Maior sesizează pericolul de a nu-i fi recunoscută prioritatea în domeniu şi scrie revistei The Electrician o scrisoare publicată în numărul din 21 aprilie 1911. Augustin Maior preciza: „Am arătat matematic că se poate realiza telefonia multiplă cu curenţi alternativi de înaltă frecvenţă, astfel încât fiecare curent să transporte o convorbire, am menţionat că am reuşit să transmit simultan cinci mesaje. Am prezentat experimentele mele la prima conferinţă europeană a poştelor şi telegrafului şi am comunicat conferinţei că am reuşit să transmit mesaje pe o linie de 15 km“. Cu toate acestea, în 1921 E.H. Colpitts publică o lucrare de sinteză în revista Transactions AIEE în care afirmă că G.O. Squier prin experimentările făcute între 1910 şi 1911 a reuşit să pună la punct telefonia multiplă. Este adevărat că el citează la bibliografie şase dintre lucrările lui Maior, dar nu menţionează prioritatea acestuia.
Unirea cea Mare
După proclamarea Unirii de la 1 Decembrie 1918, Augustin Maior revine la Cluj, fiind numit Director General al Poştelor, Telegrafiei şi Telefoanelor.
Se implică şi în dezvoltarea învăţământului superior din Transilvania. Aşa se face că în iulie 1919 este numit profesor titular la Universitatea din Cluj, unde a predat cursurile de „Electricitate şi magnetism“ şi „Acustică şi optică“, iar apoi, în perioada 1919-1946, a fost Decan al Facultăţii de Ştiinţe. În 1919 s-a implicat în înfiinţarea primei şcoli de telegrafie şi telefonie la Sibiu.
A condus în calitate de director activitatea Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe, în cadrul căruia a abordat mai multe direcţii de cercetare de mare actualitate la vremea aceea: electricitate şi magnetism, acustică şi optică, telecomunicaţii, gravitaţie, termodinamica radiaţiilor, teoria cuantelor şi statistică.
S-a stins din viaţă pe 3 octombrie 1963 în Cluj-Napoca.
http://gheorghe.manolea.ro
