Cărţile care ar trebui să deschidă elevilor curiozitatea pentru studiu, respectiv manualele şcolare, au ajuns să aibă exact efectul invers.
Aceasta este concluzia cadrelor didactice de istorie, care susţin că elevii nu mai sunt interesaţi de această disciplină pentru că manualele nu sprijină acumularea cunoştinţelor în formatul actual. În plus, transmit forurilor decizionale din Ministerul Educaţiei că programa şcolară nu respectă recomandarea Consiliului Europei din 2001.
Manualele şcolare şi cu precădere cele de istorie au intrat în atenţia reprezentanţilor Societăţii de Ştiinţe Istorice, care s-au întrunit la Cluj pentru a trage un semnal de alarmă asupra a ceea ce se întâmplă în şcoala românească. Dezbaterea a pornit de la faptul că Ministerul Educaţiei a început proiectarea unor noi manuale şcolare. În acest context, profesori din ţară, dar şi din străinătate s-au întâlnit să discute despre importanţa istoriei în formarea tinerilor europeni. Doljul a fost reprezentat la dezbateri de vicepreşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean (foto), directorul Departamentului de Istorie din cadrul Universităţii din Craiova, care a precizat că, în prezent, se înregistrează mari probleme în predarea acestei discipline. Situaţia ar fi creată tocmai din lipsa consultării cadrelor didactice de către forurile decizionale atât în privinţa proiectării manualelor, cât şi a numărului de ore care ar trebui acordat la clasă.
„Ne confruntăm în ultimii ani cu o lipsă acută a istoriei în învăţământul preuniversitar, de aici şi semnalul de alarmă pe care Societatea de Ştiinţe Istorice încearcă să-l tragă. Nu este prima dată când facem un astfel de demers. Au mai existat şi demersuri anterioare, dar se pare că vocea noastră ajunge destul de greu la forurile decizionale din educaţie. Făcând acum un bilanţ şi văzând experienţa celorlalţi profesori, din Germania şi din Ungaria, care au participat la această şcoală de vară, am constatat un lucru: în România, predarea istoriei se face doar într-o singură oră pe săptămână în învăţământul preuniversitar, ceea ce o face aproape imposibil de înţeles. Nu poţi să predai istoria într-o singură oră, fie că e cea naţională, fie că este internaţională. În celelalte ţări europene, şi dau exemplu Germania şi Ungaria, pentru că de acolo am avut participanţi la şcoala de vară din acest an, sunt minimum două ore de istorie pe săptămână şi se poate ajunge, la liceele cu profil, până la patru ore“, a precizat prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean.
Nu se respectă recomandarea Consiliului European
Cadrele didactice au pus în lumină şi recomandarea Consiliului Europei în privinţa predării acestei discipline, act care nu este promovat la nivelul sistemului educaţional. „În 2001 a fost adoptată recomandarea numărul 15, privind predarea istoriei în noul mileniu, fiind stabilite şi nişte principii. Unul dintre ele prevede ca istoria să ocupe locul central în educaţia unor cetăţeni responsabili şi implicaţi activ în societate. Acest principiu poate fi respectat printr-un număr minim de două ore de predare la clasă. La noi însă, această recomandare nu este nici măcar popularizată. Nu ştiu care e motivul pentru care nu se ţine cont de ea şi, mai ales, de ce nu se vrea să se afle ceea ce se întâmplă cu predarea istoriei în ţările membre ale Uniunii Europene. În aceste condiţii, nu îl poţi pregăti pe tânărul european de mâine fără a cunoaşte istoria, în primul rând a propriului popor din care provine şi după aceea istoria atât de bogată a Europei şi istoria universală. Generaţia tânără să-şi cunoască trecutul cu toate părţile bune, dar şi mai puţin bune, astfel încât să nu mai repete greşelile trecutului, să înţeleagă de ce s-a realizat această Uniune Europeană, dar şi să respecte principiile europene importante precum libertatea şi toleranţa“, a mai spus prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean.
Elevii sunt bulversaţi
Numărul mic de ore la clasă, dar şi structura manualelor actuale au ca efect bulversarea elevilor şi îndepărtarea lor de această disciplină, susţin specialiştii în domeniu.
„Manualele nu conţin informaţie doar pentru o oră de istorie. Sunt ticsite de informaţii fără a explica contextul producerii evenimentelor, dar şi efectele. Mai mult decât atât, nici un manual nu tratează un eveniment pornind din plan local şi apoi lărgind spectrul până la cel internaţional. În această situaţie, elevii sunt bulversaţi, ajung să înveţe decât numele unor personaje şi anul în care s-a produs evenimentul. Fără repere în istoria localităţii, a zonei în care locuieşte, orice elev ajunge să nu înţeleagă nimic şi să nu mai fie interesat. Acest lucru ne arată că nu avem manuale adaptate la programă, şi invers. Nu avem nici un dialog între profesorii din mediul universitar şi cel preuniversitar şi nici un dialog între profesori şi reprezentanţii Ministerului Educaţiei. Şi acest fapt se vede în societate“, a declarat vicepreşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România. Cadrele didactice spun că ar trebui să fie convocate pentru a discuta despre cum trebuie să fie aceste cărţi pentru a ajunge la nivelul celorlalte ţări din Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte predarea istoriei. „Am aflat despre faptul că se redactează noi manuale, dar oficial, din partea Ministerului Educaţiei, nu am primit nici un fel de invitaţie pentru a ne consulta în acest sens. Şi este nevoie de astfel de dezbateri. În primul rând, să se stabilească exact cum vor fi realizate. Dacă se vor proiecta pe o oră de istorie, ce se va întâmpla apoi dacă la scurt timp se modifică programa şi introduc minimum două ore de istorie pe săptămână. În al doilea rând, manualele şcolare trebuie să conţină ilustraţii, astfel încât elevii să asimileze mai uşor evenimentul sau să-şi recunoască personalităţile care au condus ţara. Şi, nu în ultimul rând, primele repere pentru un eveniment istoric să fie mai întâi locale, apoi naţionale şi internaţionale“, a subliniat vicepreşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
De altfel, profesorii universitari solicită reintroducerea practicii în predarea istoriei, care presupune asigurarea finanţării pentru excursii tematice cu elevii măcar la nivel naţional, aşa cum era înainte de 1990. Totodată, se cere Ministerului Educaţiei reintroducerea concursului pe bază de examen scris pentru toate universităţile din ţară, cum este şi în celelalte ţări ale Uniunii Europene, pentru a menţine spiritul competiţional între tineri, dar şi pentru a-i determina să-şi cunoască aptitudinile, astfel încât să-şi aleagă corect cariera. Cadrele didactice avertizează ministerul că dacă nu vom da atenţie istoriei, vom crea tineri care nu îşi cunosc identitatea naţională.
