http://www.youtube.com/watch?v=or4_fsfGg70
Problemele şcolilor din Craiova sunt multe, resursele puţine şi atunci directorii instituţiilor de învăţământ se văd nevoiţi să apeleze la tot felul de artificii pentru a-şi putea desfăşura din toamnă activitatea în condiţii cât mai bune.
Mai este aproape o lună şi unităţile de învăţământ din Craiova îşi vor deschide porţile pentru un nou an şcolar. Se fac eforturi susţinute pentru a remedia din probleme, dar şi pentru a igieniza cât de cât şcolile. Am încercat şi noi să aflăm care este situaţia şi am trecut pe la câteva unităţi de învăţământ din diferite zone ale Craiovei.
Primul popas îl facem la Şcoala Gimnazială „Ion Creangă“ de pe strada Brestei. La orele prânzului se munceşte cum se poate. Cu puţinii bani primiţi de la primărie se încearcă igienizarea instituţiei. Băncile sunt strânse într-un colţ al claselor de curs, perdelele au fost date jos, iar femeile de serviciu încearcă pe cât posibil să dea o nouă faţă încăperilor. Pe holurile instituţiei se zugrăveşte, căci banii nu ajung decât pentru această operaţiune. Se vor bucura de puţin var şi grupurile sanitare. Şi cam atât. „Anul trecut, cu banii primiţi am reuşit să zugrăvim clasele, iar anul acesta, cu fondurile primite, ne ocupăm de scări şi de grupurile sanitare“, a precizat directorul adjunct Angela Soare. În ceea ce priveşte mobilierul, de bănci şi scaune noi vor avea parte elevii de la clasele pregătitoare, asta datorită banilor primiţi special de la inspectoratul şcolar. Se vor bucura de mobilier nou şi elevii claselor primare de la această şcoală, dar abia pe la începutul iernii. „Nu am mai avut bani alocaţi pentru mobilier din 2008. Anul acesta am reuşit să obţinem o sumă pe care am alocat-o în acest scop. Mobilierul va sosi spre sfârşitul anului calendaristic“, a precizat directorul adjunct al instituţiei de învăţământ. Şi, totuşi, nevoile şcolii sunt mari. Unitatea de învăţământ ar trebui să facă o reabilitare exterioară a clădirii, a acoperişului. Însă directorii se resemnează şi se mulţumesc cu puţin. „Avem nevoie de mulţi bani pentru a pune şcoala la punct, dar deocamdată acestea sunt posibilităţile şi asta reuşim să realizăm. Am avea nevoie şi de un sistem video de supraveghere. Şcoala noastră este amplasată într-o zonă mărginaşă, cu o rată a infracţionalităţii destul de ridicată. Reuşim să acoperim paza şcolii 24 de ore din 24, dar uneori nu este suficient“.
Problemele rămân de la un an la altul, se încearcă o cârpire pe ici, pe colo. Uşile sunt înlocuite, dar tocurile sunt aceleaşi. Aceasta este, în general, imaginea şcolilor româneşti, cufundate în neajunsuri.
Altă unitate de învăţământ, alte probleme, aceiaşi bani puţini
Continuăm incursiunea noastră şi alegem la întâmplare o altă şcoală. Ne oprim în faţa Şcolii Gimnaziale „Alexandru Macedonski“ din cartierul Craioviţa Nouă. Şi aici se caută soluţii. Cu banii primiţi de la inspectorat, prichindeii care vor păşi pentru prima dată în incinta şcolii vor putea deprinde tainele învăţăturii la măsuţe noi. Sunt singurii privilegiaţi din acest mediu. Cei din clasele primare şi gimnaziale vor regăsi în septembrie aceleaşi bănci pe care au învăţat şi-n anii şcolari trecuţi. Banii veniţi de la primărie sunt puţini şi abia ajung pentru o igienizare a claselor şi pentru reparaţiile curente. Nici nu poate fi vorba de remedierea problemelor cauzate de acoperiş, aşa că în una din clasele de la etajul superior al şcolii tronează câteva lighene, în ton cu parchetul mucegăit de la ploile din anii trecuţi, dar şi din cel în curs. „Am avea nevoie de refacerea tencuielii pe exteriorul şcolii, refacerea scenei din curte. Problema noastră cea mare este acoperişul. Se infiltrează apa în clase. Avem efective mari şi nu mai avem spaţiu suficient“, a precizat Carmen Nicoli, directorul instituţiei de învăţământ.
Până când primăria va aloca bani pentru refacerea acoperişului, se încearcă igienizarea holurilor, sălilor, a grupurilor sanitare. Femeile de serviciu, paznicii şi mecanicul şcolii îşi dovedesc, ca-n fiecare an, abilităţile polivalente. „Am făcut curăţenia cu efective proprii, cu femei de serviciu, paznic şi mecanicul şcolii“, a precizat directorul instituţiei.
Aruncăm o ultimă privire, cu regret, către curtea, neasfaltată, cu denivelări, gropi şi iarbă din loc în loc, care completează „armonios“ tabloul problemelor din alte unităţi de învăţământ craiovene şi ne întrebăm: „Oare când se vor putea bucura şi copiii noştri de un spaţiu destinat învăţării precum cele din şcolile europene?“.
„N-om trăi bine până n-om deveni puţin nemţi“
La Liceul Teoretic „Tudor Arghezi“, unde învaţă elevi din clasele I-XII, situaţia este mai bună. Şi aici se munceşte. Se lăcuieşte parchetul unei clase. Igienizarea s-a făcut până la această dată în proporţie de 80 la sută, exteriorul şcolii e aprope gata.
„Vacanţele sunt pentru elevi. Pentru conducerile de şcoli şi pentru consiliile de administraţie există un pic de concediu, concediu pe care eu, de exemplu, nu l-am luat. Îl voi lua după 20 ale lunii august, vreo şapte zile, dar numai dacă am făcut ceea ce ne-am propus. Am primit 3.000 de lei de la primărie, pe care nu i-am cheltuit. Suntem ca ţăranul care pune deoparte. Am utilizat banii din sponsorizări, donaţii şi rugăminţi. Dacă te zbaţi, mai găseşti. Dacă stai, nu vine nimeni la tine. Trebuie să te duci tu să te rogi. E ingrată postura, dar te faci frate cu dracu şi treci puntea. Am făcut lamperiile din toată şcoală – mai puţin holul şi casa scării de la etajul I – cu bani de la noi, n-am stat cu mâna întinsă la buget. Am amenajat sălile pentru clasa pregătitoare. Am făcut un grup sanitar folosit numai de ei (copiii de la pregătitoare – n.r.). Am reuşit să igienizăm 80 la sută din şcoală. N-am reuşit să facem totul din lipsă de timp. Vom face până la începerea anului şcolar. Exteriorul este aproape gata. În interiorul laboratorului de informatică se lucrează pentru punerea la punct a calculatoarelor. Noi suntem gazdă a bacalaureatului în fiecare an. Se dau competenţe digitale pe calculatoare şi pentru limbile moderne. Refacem şi nişte rampe pentru elevii cu probleme, cu dizabilităţi. O să micşorăm unghiul rampelor din şcoală. Vom încerca refacerea acoperişului de la sala de sport, o problemă de când s-a construit“, precizează Lucian Săndoi, directorul unităţii şcolare.
Lucrurile se pot mişca în instituţii de învăţământ şi asta ne-o demonstrează şi directorul de la Liceul Teoretic „Tudor Arghezi“. El a încercat să se perfecţioneze în toate domeniile, pentru a putea obţine preţul corect la toate lucrările pe care le presupune întreţinerea unităţii de învăţământ pe care o conduce.
„În general, nu accept nimic până nu înţeleg eu. Eu am programul de construcţii pe calculator la mine acasă şi, înainte să vină o firmă să facă o ofertă, eu fac devizul acasă. Le cer oferta. Întâi mă duc şi aflu preţurile din oraş. Şi atunci îl confrunt cu oferta lor şi tai din ele. Nu au cum să mă dribleze. E alergătură, e muncă, dar merită. Mă duc prin oraş şi aflu preţul cel mai mic. Să vă dau un exemplu: au venit să zugrăvească cu lavabil corpul A. Aveam 370 de milioane să facem tot ce trebuie la el. Vin unii, măsoară şi-mi spun 640 de milioane. Eu ştiam câţi bani am şi că se poate face lucrarea cu 370 de milioane, că făcusem devizul, ştiam toate preţurile. Dacă sunt înarmat, nu mă pot dribla. Le-am zis să se ducă în alt loc şi să facă lucrările cu suma estimată de ei, la mine să vină dacă se încadrează în 370, că se poate. Şi au venit. Am făcut un corp de şcoală cu banii pe care îi aveam şi care ştiam că îmi ajung. Ca să am habar cum se lucrează, mi-am făcut calificare de instalator sanitar şi de gaze. Am diplomă de zugrav, vopsitor, de faianţar, mozaicar şi de şofer profesionist. Ştiu să-i controlez, ştiu paşii pe care trebuie să-i fac, ştiu procesul tehnologic, nu pot să sară peste paşi. N-om trăi bine până n-om deveni puţin nemţi. Nu dăm înainte“, a mai precizat directorul de la Liceul „Tudor Arghezi“.
Uneori se poate
Bani puţini sunt şi la Şcoala „Nicolae Romanescu“ din Valea Roşie, dar şi aici s-au găsit soluţii pentru ca elevii şi cadrele didactice să-şi desfăşoare activitatea în condiţii cât de cât bune. S-a făcut treptat înlocuirea mobilierului, igienizarea sălilor şi a grupurilor sanitare. „Am igienizat grupurile sanitare, le-am reparat acolo unde a fost nevoie, am făcut curăţenia cu personalul propriu. Încercăm câteva retuşuri pentru exterior. Banii de la primărie, cei 3.000 de lei, pe care îi considerăm insuficienţi, nu i-am folosit. Am avut alte fonduri cu care am încercat să rezolvăm problemele stringente ale unităţilor. Cu cei 50 la sută cât ne revine nouă din chiriile de pe terenurile de sport şi de la cele două-trei chioşcuri am achiziţionat în fiecare an mobilier pentru două-trei săli de clasă. La ora actuală, stăm foarte bine la acest capitol“, a precizat Nicu Marcu, directorul Şcolii „Nicolae Romanescu“.
Neajunsuri sunt, rezolvări se caută an de an şi uneori se găsesc. E trist însă că, la fiecare nou început de an şcolar, unele unităţi de învăţământ îşi deschid anevoios porţile, afişând imaginea unei şcoli cârpite, cu multe probleme.
