Unităţile de învăţământ nu stau prea bine la capitolul dotări cu biblioteci. În judeţul Dolj, statisticile arată că 208 unităţi de învăţământ
au biblioteci, iar alte 108 nu au avut şi nici nu au încă o asemenea dotare.
Dragostea pentru lectură se dezvoltă de obicei la şcoală. Mii de copii însă nu au la îndemână cărţi de poveşti nici pentru clasele elementare. Fragmentele din manualele şcolare sunt singura pastilă de literatură pe care o consumă elevii, prea puţină pentru a-şi forma vocabularul, dar şi pentru a-şi forma un bagaj corespunzător de cultură generală. Şi nu este vorba doar de câteva cazuri. Situaţia este valabilă pentru întreaga ţară, dar şi pentru judeţul Dolj. O statistică solicitată de Ministerul Educaţiei arată că, în general, unităţile de învăţământ care funcţionează ca structuri nu au biblioteci, fiind afectaţi în special elevii din clasele primare. Sunt 108 cazuri de acest gen numai în Dolj, printre care se află Şcoala de la Schitul, comuna Braloştiţa, Şcoala Piscani din comuna Brădeşti, Şcoala Răcarii de Jos. În locaţiile fără bibliotecă nu sunt nici librării care să acopere deficitul creat de lipsa bibliotecilor.
Importanţa lecturii, expusă la cercurile pentru învăţători
Lectura nu este însă un aspect de neglijat, mai ales la clasele primare. Şi acest aspect reiese şi din cercurile pedagogice ale învăţătorilor, care, nu de puţine ori, au subliniat faptul că literatura dezvoltă în primul rând orizontul afectiv şi cognitiv al şcolarului. Contribuie, de asemenea, la dezvoltarea comunicării verbale şi scrise. Totodată, „formarea şi dezvoltarea competenţelor de citire la elevi constituie o activitate importantă a procesului învăţării la clasele primare. În clasele I şi a II-a, elevii învaţă să citească, iar în clasele a III-a şi a IV-a citesc pentru a învăţa, citirea devenind un instrument de învăţare şi o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga evoluţie a elevilor, atât în şcoală, cât şi în viaţă, depinde de măsura în care cititul devine un mijloc de informaţie şi de autoinstruire“, se arată în eseul unui cadru didactic pe această temă. În plus, pentru clasele primare este recomandată şi lectură suplimentară. De exemplu, la clasa a III-a, elevilor li se cere să citească „D-l Goe“ de I.L. Caragiale, „Pupăza din tei“ de Ion Creangă, „Fram ursul polar“ de Cezar Petrescu, „Ciocârlia“ de Ion Agârbiceanu. De asemenea, se trec şi recomandări din literatura universală, cum ar fi „Camaradul meu Coretti“ de Edmondo de Amicis, „Alice în ţara minunilor“ de Lewis Carol, dar şi „Heidi, fata munţilor“ de Johana Spyri. Ori fără bibliotecă şi fără librărie este exclus să se atingă aceste cerinţe. Deficitul de carte nu se regăseşte în Craiova, unde sunt 49 de unităţi de învăţământ cu tot atâtea biblioteci.
Deficit de bibliotecare
La polul opus se află şi deficitul de personal pentru biblioteci. La cele 208 unităţi cu biblioteci sunt doar 90 de norme, insuficiente pentru a fi la dispoziţia cadrelor didactice, dar şi a elevilor după un program care să le permită accesul la cărţi. „O parte a personalului din biblioteci este normat la plata cu ora, pentru o jumătate sau chiar o normă întreagă“, a precizat Doina Iliuţă, şef reţea şcolară şi salarizare în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj. Soarta bibliotecarilor va fi decisă în perioada următoare. „Conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj va analiza situaţia încadrărilor personalului didactic auxiliar şi, în funcţie de necesităţile din fiecare unitate de învăţământ, va hotărî asupra măririi normei bibliotecarului“, a mai precizat şeful reţelei de salarizare din cadrul ISJ Dolj. Personalul actual din biblioteci gestionează un volum de două milioane de cărţi şi documente achiziţionate de şcoli prin alocări de la bugetul de stat sau prin donaţii.
Colegiul „Carol I“ are cea mai valoroasă bibliotecă
Una dintre cele mai valoroase biblioteci din ţară pentru vechime şi importanţa fondului de carte se află la Colegiul Naţional „Carol I“ din Craiova. Biblioteca a luat naştere în 1836, fondul iniţial al bibliotecii fiind construit din „cărţile şi manuscrisele împărţite la diferite locuri publice, precum Mitropolia, Episcopiile, Mănăstirile şi altele“. În anul 1832 s-a luat hotărârea de a se face donaţii bibliotecii, iar în 1852 cuprindea 2.000 de volume. În prezent, fondul de carte este de 85.000 de volume, dintre care 300 foarte vechi, de patrimoniu. Cărţile sunt păstrate într-o atmosferă aparte, creată, printre altele, şi de imensele dulapuri, mobilier vechi, bine păstrat, sculptat în lemn de trandafir. Mobilierul are ca motive solzi de peşte, scoica şi perla. Dulapurile au sculptate numele unor personalităţi importante ale culturii universale: Moliere, Cicero, Voltaire, Balzac, Aristotel, poetul nostru naţional, Mihai Eminescu. Pictura de pe pereţii bibliotecii a fost realizată în 1890 de un faimos pictor european, Francisc Tribalski. Biblioteca de la Colegiul Naţional „Carol I“ este una dintre bijuteriile importante ale patrimoniului românesc şi îşi are începuturile în secolul al XIX-lea, când şcoala românească nu era atât de dezvoltată. Acum, în secolul XXI, mai sunt multe localităţi în care nici măcar nu s-a încercat să se pună bazele unei biblioteci.
