Profesorul Marius Nicoli lucrează la clasă cu foarte multă pasiune și rămâne în școală și după ore pentru a-i antrena pe elevii care doresc să facă performanță. Iar rezultatele nu întârzie să apară. Anual, sunt elevi care se remarcă la competiții naționale și internaționale de informatică. Cea mai recentă performanță a fost obținută chiar în această vacanță de vară de elevii săi Alexandra Udriștoiu – medalie de argint la Balcaniada de Informatică și Emanuel Dicu – medalie de aur la Olimpiada Pluridisciplinară din Iacuția, Rusia. Este o reușită unică, spune profesorul Marius Nicoli, prin faptul că ambii elevi au obținut aproape în același timp două medalii la competiții de seniori.
Managerul Colegiului Național „Frații Buzești“ din Craiova, Carmen Ștefănescu, subliniază că ceea ce îl face special pe profesorul Marius Nicoli este răbdarea în lucrul cu elevii. Într-un interviu acordat pentru Gazeta de Sud, profesorul olimpicilor de la Colegiul „Frații Buzești“ din Craiova dezvăluie ce l-a încurajat să continue să pregătească elevii pe care să îi ducă spre cele mai înalte performanțe, dar și cum procedează înainte de o competiție importantă.
Gazeta de Sud: Domnule profesor, o nouă performanță a fost obținută de elevii Emanuel Dicu și Alexandra Udriștoiu – medalie de aur la Olimpiada din Rusia și, respectiv, medalie de argint la Balcaniada de Informatică.
Marius Nicoli: Sunt foarte puternici mental și așa demonstrează și ei, prin faptul că și la seniori, și la juniori reușesc să păstreze locurile fruntașe când sunt alții care îi atacă deja. În momentul în care ai câștigat locul fruntaș, este greu să îl menții, pentru sunt alții care și-l doresc și este mai greu.
GdS: Trecerea de la juniori la seniori a fost practic un prag important pentru ei? Adică la juniori erau deja obișnuiți cu materia de concurs și acum au avut mai mult?
M.N.: Ei cam știau materia în gimnaziu, în schimb în clasa a IX-a, când au trecut la seniori, a fost mai multă materie, și au mai apărut și alți copii care nu făcuseră în gimnaziu. Se întâmplă foarte des ca elevii care vin în clasa a IX-a să o ia de la zero și să fie capabili să îi depășească pe cei care au făcut și în gimnaziu. Și a trebuit să muncească mai mult.
GdS: Lucrați cu ei încă din gimnaziu și acum au cam același număr de medalii de aur și argint la internaționale. Cum i-ați descrie?
M.N.: Nu sunt doi oameni la fel niciodată, iar ei, ca și competitori, dincolo de pasiunea comună, au fiecare particularitățile lui, dar care converg către dorința de a face performanță. De exemplu, sunt, după părerea mea, foarte serioși. Au ajuns să fie foarte determinați și individual. La începutul muncii cu copiii, ei nu știu exact ce înseamnă și atunci, ca profesor, trebuie să îi motivezi, să îi convingi de faptul că ceea ce fac alături de tine este bine pentru ei și este foarte importantă intervenția ta. La un moment dat, ei reușesc singuri să își dea seama de asta și deja atunci e mai puțin important ceea ce încerci să le mai imprimi tu, pentru că ei deja au devenit convinși de ceea ce fac, și asta, evident, au în comun toți performerii. Dacă nu ar exista dorința de a câștiga la fiecare dintre ei, s-ar duce și ar face altceva.
Înainte de concurs punem accent pe motivare
GdS: Elevii spun mereu că înainte de o competiție au emoții mari. Cum este pentru dumneavoastră perioada aceea?
M.N.: Competiția în sine înseamnă moment de bucurie, pentru că ai ajuns la finalul unei munci, pe care dacă ai dus-o bine de-a lungul timpului, atunci nu ai decât să aștepți rezultatul și să fii pregătit, în cazul în care elevii nu reușesc să obțină un rezultat pe măsura pregătirii, să îi motivezi în continuare și să le dai încredere. Asta este foarte important, să intervii atunci când ei nu reușesc să obțină ceea ce ar fi meritat. Tot la fel de important este să le subliniezi importanța dacă o obțin, adică să îi aplauzi.
GdS: Înainte de olimpiadă puneți accent pe ceva anume?
M.N.: Este important să ne pregătim foarte variat de-a lungul timpului și atunci când ne apropiem de concursuri să încercăm să lucrăm cu ei pe partea de încredere, pe partea psihologică. În general, partea științifică se face cu ceva timp înainte, iar în apropierea concursului se lucrează partea de motivare, cam asta este strategia.
GdS: Este mai ușor să îi duceți spre performanțe pe elevii care au făcut informatică din perioada gimnaziului?
M.N.: Da, este important dacă au cunoștințe înmagazinate cât mai devreme, dar este important să își dorească foarte mult, adică partea umană să le permită dezvoltarea ulterioară și în timpul liceului, pentru că sunt mulți elevi care în timpul gimnaziului reușesc să obțină rezultate, dar în momentul în care ajung la liceu și trebuie să depună o muncă suplimentară, nu mai reușesc din diverse motive. Pur și simplu, pentru că așa sunt ei și atunci nu trebuie nimeni să îi forțeze. Sau poate că sunt alții mai buni, care vin în momentul în care începe liceul și reușesc să îi depășească.
GdS: Care este cea mai bună performanță obținută de un elev al dumneavoastră?
M.N.: Este o întrebare dificilă la care pot răspunde în multe feluri. De exemplu, o performanță foarte bună este faptul că acum sunt doi copii care câștigă deodată medalii la competiții internaționale la seniori. Este prima dată când se întâmplă. Dar, bineînțeles, că nu putem să uităm, și știu și ei asta, că cea mai importantă este Olimpiada Internațională de Informatică, și acolo a fost cu câțiva ani în urmă Mihai Popa. Ce-i drept, el a ajuns acolo în clasa a XII-a, dar a ajuns. Este una dintre performanțele pe care nu pot să le uit. De asemenea, nu pot să uit prima medalie internațională obținută de un elev de-al meu: Alexandru Cazacu, la Olimpiada Europei Centrale, în 2011. Nu pot să uit rezultatele lui Bogdan Iordache, care s-a calificat la Olimpiada Europei Centrale în 2016, și, așa cum v-am spus, și medaliile lui Emanuel Dicu și Alexandra Udriștoiu în timpul gimnaziului.
GdS: Cum se menține un asemenea standard?
M.N.: Este o echipă, ei își doresc să facă asta, sunt astfel de oameni, au fost încurajați și de rezultatele pe care le au. Eu sunt foarte atent la evoluția lor și atunci am grijă să îi țin pe linia care trebuie pentru performanță, dar nu mai mult decât este dorința lor. Și am reușit asta. S-a format o echipă. Prima dată când un elev de-al meu a obținut o medalie a fost în 2001. Eu, în primul an când am fost profesor la liceu, am avut un elev care s-a calificat la națională, și mie îmi este foarte drag de lucrul asta. În 2001 a fost Cristi Ghera, care s-a calificat la Olimpiada Națională de Informatică, și după aceea, în fiecare an, s-a mai obținut ceva în plus. Și asta te încurajează. Nu neg faptul că ei fiind copii sunt în același timp foarte curați. Rareori te dezamăgesc cu ceva și atunci nu poți decât să încerci să îi dezvolți să își dorească cât mai mult.
Foștii elevi susțin concursurile școlare
GdS: Domnule profesor, am observat că mențineți legătura cu elevii chiar după ce se angajează. Se leagă și prietenii în această colaborare profesor-elev?
M.N.: Cu Mihai Popa jucam tenis, de exemplu. El când vine în Craiova, jucăm tenis. Alții mă sună de sărbători. Alții mai vin la școală și se implică în alte competiții. La concursul regional Info Oltenia, de exemplu, este o tradiție ca școala organizatoare să aibă foștii ei olimpici ca membri ai comisiei științifice. Asta se întâmplă și la Colegiul „Tudor Vladimirescu“ la Târgu Jiu, și la Colegiul „Greceanu“ la Slatina, și la Colegiul „Traian“ la Severin, și la Colegiul „Mircea cel Bătrân“ la Vâlcea, și la noi. Și, într-adevăr, când este Info Oltenia, ei sunt echipa științifică și se bucură că vin să propună, și eu mă bucur de faptul că apelul meu către ei este bine înțeles. O fostă elevă, Miriam Costan, care acum este studentă, a venit și a spus: „domnule profesor, vreau să donez o sumă de bani pentru premierea olimpicilor“. Este un gest important, care te face să mergi mai departe cu mai multă încredere.
GdS: Am observat că lucrați foarte mult cu elevii și pe perioada verii. Participă și elevi care nu au performanțe?
M.N.: În primul rând, la clasă se lucrează diferențiat, pentru că sunt elevi care ajung într-o clasă și nu sunt neapărat deosebit de talentați la materia respectivă, și atunci ar fi absurd ca eu să fac ceea ce nu le place. Este important că ei sunt serioși și că acumulează atât cât pot, iar eu îi apreciez și îi încurajez. Pe de altă parte, sunt elevi care chiar dacă nu merg la olimpiadă doresc să meargă la facultăți de profil, și atunci există un suport clar din partea mea, cu tot ceea ce au nevoie pentru a se pregăti. Dar sunt și concursuri județene și concursuri regionale. De pildă, anul trecut am fost cu un grup mai mare de elevi la Târgu Jiu, la Colegiul „Spiru Haret“, și a fost foarte frumos. Cred că au fost 15-20 de elevi, care au obținut rezultate foarte bune. Încercăm să facem ce este bine pentru fiecare.
Performanțele la olimpiade sunt recomandări puternice pentru firme mari
GdS: Cum se pregătește profesorul Marius Nicoli să facă față noilor provocări ale fiecărei generații?
M.N.: Cred că m-am pregătit odată cu ei. Cred că ceea ce sunt eu acum este un pic din ceea ce au fost fiecare, iar ce o să fiu în continuare o să fie și din ceea ce sunt în urma experienței cu ei. Mie mi-a plăcut partea de programare, probabil că am avut și eu un oarecare talent, cât să simt că mă bucur când fac lucrurile astea. Și după aceea, lucrul cu fiecare dintre ei m-a determinat să îi pregătesc cu tot ce este mai bun, și de la o generație la alta am rămas cu toate acele lucruri, și poate acum îmi folosesc experiența. Și acum e nevoie de studiu nou. E o disciplină foarte dinamică.
GdS: Sunteți singurul profesor care în acest moment obține performanțe internaționale cu elevii. Cum vă pregătiți?
M.N.: Sunt foarte multe materiale online. Există site-uri de pregătire. Ceea ce nu este bine făcut este că nu sunt puse în ordine acele materiale. Eu am reușit de-a lungul timpului să identific traiectoria pe care trebuie să o urmeze un elev, adică să așez cumva în ordine anumite lucruri și în general știu să le indic ce trebuie făcut la început, ce trebuie făcut în continuare, cum își pot aprofunda anumite noțiuni. Pregătirea cu ei pe care o fac eu este cam așa: facem cam toată materia, după care trecem la al doilea strat, o reluăm, dar la alt nivel, și așa mai departe.
GdS: Drumul spre performanță înseamnă și un program strict de lucru?
M.N.: Rămânem după ore. Există program de pregătire suplimentară după ore. Ei lucrează mult și acasă. Pe perioada vacanțelor ne întâlnim cu mai mulți elevi. De exemplu, a fost la Belgrad un concurs la care nu au participat neapărat loturi naționale, ale țărilor de acolo, dar au fost foarte multe țări participante și elevi până la o anumită vârstă. Și nu pot să nu spun că, de exemplu, Ruxandra Nanu, care acum trece în clasa a X-a, a obținut locul I și medalie de aur la acel concurs la care au participat chiar români care au fost în lotul României de informatică. Alexandra Nicola, care a fost admisă anul acesta în clasa a IX-a, a obținut locul II la acest concurs de la Belgrad. Radu Nicolae, care trece în clasa a X-a, a obținut medalie de argint, Radu Gheorghe a obținut medalie de argint, iar echipa formată din Ruxandra Nanu, Alexandra Nicola, Mihai Stamatescu și Alma Petrina a obținut cupa. Aceste lucruri m-au bucurat foarte mult.
GdS: Specialiștii în IT oricum sunt foarte repede angajați pe piața forței de muncă. Și cei care aleg să facă informatică știu acest lucru. Ce îi motivează să meargă la competiții ?
M.N.: E adevărat că nu trebuie să fii olimpic la informatică ca să fii un bun programator, și sunt foarte multe exemple în acest sens. Ceea ce le oferă lor aceste concursuri este faptul că aceste diplome sunt recomandări puternice care îi fac să ajungă mai repede la firmele mari. Deci sunt foarte mulți elevi care au fost la Facebook, la Google. Și în Craiova sunt firme foarte puternice care au dezvoltat câte un produs, sau firme care dezvoltă proiecte de la alți parteneri. Și al doilea lucru care li se formează lor este o disciplină în tot ceea ce au făcut. De exemplu, la informatică dacă ai deschis o paranteză trebuie să o și închizi că altfel nu mai merge programul acela, și atunci asta trebuie să facem și în viața de zi cu zi, să fim atenți ce facem, pe unde trecem, să fim atenți la ce lăsăm în urmă.
