Trecerea la predarea exclusiv online ridică unele probleme, arată un studiu al Institutul pentru Calitatea Vieții despre educația în timpul pandemiei de coronavirus. Cercetătorii analizează mai multe studii privind competențele profesorilor în domeniul online și accesul elevilor la internet și ajung la concluzia că există gospodării care nu au acces la internet sau semnal la telefon, ori nu au un computer/laptop/tabletă/telefon mobil, iar nivelul competențelor digitale este destul de scăzut.
În plus, sunt familii cu mai mulți copii în care părinții care lucrează de acasă trebuie să împartă resursele TIC și spațiul de lucru cu copii lor. „Părinții fără competențe digitale, mai ales cei care nu lucrează de acasă și sunt plecați în timpul zilei, nu pot sprijini copiii în vederea utilizării adecvate a resurselor online, iar imposibilitatea interacțiunii fizice face dificilă învățarea în grupul de egali”, se arată în studiu. Multora dintre elevi le lipsește o imprimantă și consumabile necesare tipăririi fișelor de lucru sau a materialelor primite.
Studiul folosește datele Eurostat din 2018 care arată că doar 57% din populația României folosește zilnic internetul și doar 50% dintre persoanele care au absolvit cel mult gimnaziul sau dintre persoanele care se află în sărăcie extremă sau risc de sărăcie folosesc zilnic internetul. Totodată, doar 64% dintre persoanele domiciliate în mediul rural utilizează internetul cel puțin o dată pe săptămână. În același timp, tot Eurostatul arată că în 2019, principalele cinci motive pentru care internetul era folosit în România erau: participarea pe rețele de socializare; apelarea audio-video; primirea și trimiterea e-mailuri; citirea știrilor, ziarelor și revistelor; socializare pe chat.
Ordinul Ministerului Educației dă sarcini părinților și profesorilor
Studiul de la Institutul pentru Calitatea Vieții aduce în discuție ordinul Ministerului Educației nr. 4135 / 21.04.2020 prin care elevii trebuie să participe la cursurile online. Prin acest ordin, ministerul se angajează să dezvolte instrumente pentru monitorizarea, susținerea și îmbunătățirea accesului la învățare pentru toți actorii din sistemul de învățământ.
Cercetătorii arată că ministerul vrea să inventarieze și să aibă semestrial rapoarte despre resursele fizice disponibile la nivelul unităților școlare (dotarea cu terminale desktop, conectarea la internet etc.), resursele umane disponibile și nivelul de dotare cu echipamente al acestora precum și numărul elevilor care dețin dotările necesare accesării platformelor online.
Specialiștii de la Institutul pentru Calitatea Vieții spun că introducerea în programele de formare psihopedagogică inițială a disciplinelor pentru integrarea tehnologiei în procesul de predare – învățare – evaluare, prin ordinul de ministru, are loc un pic cam târziu. Consiliul European recomanda încă din 2014 răspândirea rapidă a instrumentelor de învățare digitale și a resurselor educaționale deschise creează totodată nevoia ca profesorii să dobândească o înțelegere suficientă a acestora, pentru a putea dezvolta competențe digitale relevante și a le utiliza în mod eficace și adecvat în cadrul predării. Prin noul ordin profesorii colectează informațiile necesare pentru realizarea raportărilor privind accesul elevilor la internet, proiectează activitatea didactică on-line și o desfășoară, derulează activități de „informare” a elevilor și a părinților, oferă feedback constructiv fiecărui elev.
Părinţii trebuie să asigure conectarea gospodăriei la internet
Cercetătorii arată că profesorii devin de fapt operatori de teren pentru sondarea situației socio-economice a familiilor elevilor din clasele pe care le coordonează. Părinții sunt obligați să cumpere echipamente și să asigure conectarea gospodăriei la internet.
„Ministerul Educației nu își asumă responsabilitatea pentru asigurarea accesului gratuit la educație pentru toții elevii în contextul în care 38% din copiii și tinerii sub 16 ani se află într-o situație materială precară care a fost agravată de restrângerea activităților economice. Ministerul Educației nu a realizat niciun studiu referitor la necesarul de resurse informatice pentru școlile și profesorii din România (deși deține date statistice pe care le-am citat și noi în prezentul raport precum și rapoarte la nivel național)”, se arată în studiu.
În plus, ordinul privind reglementarea cursurilor online, a fost emis la o lună după suspendarea cursurilor în școli, iar până în acest moment Ministerul nu poate implementa un plan cu măsuri concrete pentru sprijinirea școlilor, profesorilor și elevilor despre desfășurarea procesului educațional, mai arată specialiștii de la Institutul pentru Calitatea Vieții.
Nivelul competențelor digitale ale profesorilor nu poate fi evaluat
În privința competențelor digitale ale profesorilor, cercetarea arată că nivelul competențelor de tehnologia informației ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar nu poate fi evaluat, în condițiile în care doar 4% din totalul cursurilor de formare organizate de Casele Corpului Didactic în perioada 2013-2018 au vizat dezvoltarea competențelor digitale/utilizarea TIC în procesul de predareînvățare-evaluare.
„Raportul care viza identificarea nevoilor de formare pentru cadrele didactice nota faptul că doar 10% din acestea au declarat că ultimul curs la care au participat a avut tematica competente TIC/digitale în procesul de predare – învățare – evaluare. Cu toate acestea, experții în educație intervievați în cadrul proiectului CRED discutau despre nevoia cadrelor didactice de a-și îmbunătăți competențele digitale și utilizarea noilor tehnologii, iar reprezentanții Caselor Corpului Didactic apreciau la rândul lor că există nevoia dezvoltării de competențe digitale”, susțin specialiștii de la Institutul pentru Calitatea Vieții.
Şcoala de acasă
Cercetătorii aduc în discuție și studiul „Școala de acasă”, coordonat de un consorțiu alcătuit din Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul de Științe ale Educației. În acest studiu, majoritatea elevilor și a cadrelor didactice recunoșteau faptul că nu dețin competențe digitale îndeajuns de dezvoltate pentru a putea utiliza instrumentele de învățare on-line, sau pentru a le putea proiecta și face îndeajuns de atractive pentru elevi. Resursele pe care cadrele didactice le-au accesat au fost: propria experiență anterioară în utilizarea instrumentelor de învățare on-line, invocată de 82% dintre respondenți. Studiul „Școala de acasă” arăta că majoritatea absolută a profesorilor care au răspuns la sondaj apreciau că elevii au dificultăți în privința trecerii la învățarea de acasă mediată de resurse online.
Cercetătorii de la Institutul pentru Calitatea Vieții arată că principalele obstacole pe care elevii le întâmpină în noul context sunt legate de resursele tehnice necesare: lipsa de unui computer/tabletă/telefon mobil, lipsa competențelor digitale, inclusiv de a utiliza instrumente specifice învățării online, lipsa de acces la internet, imposibilitatea de a avea un program structurat de lucru mediat de resurse digitale.
PISA 2018: elevii din mediile dezavantajate au competențe digitale reduse
Totdată, sunt aduse în discuție și rezultatele de la testarea PISA 2018, în care una dintre dimensiunile analizate, pe baza răspunsurilor directorilor școlilor (cele mai multe dintre ele licee) a fost pregătirea școlilor pentru învățarea digitală. Datele PISA 2018 arată că elevii dezavantajați care au acces mai limitat la internet au competențe de utilizare mai reduse și învață în școli cu resurse digitale mai puține.
În România, 35% din elevii care au participat la testele PISA învață în școli care dispun de o platformă online de învățare, valoare care plasa România în ultima parte a clasamentului țărilor participante. Directorii unităților școlare cuprinse în eșantionul național care a participat la testarea PISA apreciază pozitiv calitatea conexiunii la internet disponibilă la nivelul unității școlare. Însă, mai mult de 50% dintre directori consideră că echipamentele tehnice aflate la dispoziția școlilor sunt insuficiente (52,7% dintre răspunsuri) și cu performanțe tehnice slabe.
Mai mult, 53% dintre directori reclamau absența unor licențe pentru programe (software) adecvate care să permită utilizarea echipamentelor existente. În ceea ce privește existența platformelor online care să susțină procesul didactic, aproape 69% dintre directorii chestionați în 2018 au răspuns că în școlile lor acestea nu existau.
