42% dintre copiii și adolescenții români sunt analfabeți funcțional. 2 din 3 copii din mediul rural sunt nevoiți să renunțe la școală pentru că nu au acoperite nici măcar nevoile de bază, iar școala în condițiile acestea este departe de a fi o prioritate. „Noi vorbim doar de adus copii la educație, nu vorbim despre calitatea educației. Ne mulțumim cu cei foarte puțini olimpici și nu vedem masa. E o ipocrizie de a nu vedea România în diversitatea ei”, a declarat la Digi24 sociologul Gelu Duminică.
Sunt cifrele care au generat o inițiativă a unui mare centru comercial din Capitală – demers susținut de grupul Digi. Este vorba despre o campanie de intervenție imediată, intitulată „Scoala fără pauză”. Se defășoară până pe 31 octombrie. Cine dorește poate dona lucruri de care copiii cu vârstele cuprinse între 6-18 ani au nevoie pentru a reveni la școală din toamnă.
Sociologul Gelu Duminică a explicat la Digi24 de ce problemele din sistemul de învățământ din România persistă și de ce nu își asumă nimeni vina pentru eșecuri.
„Foarte multe școli din mediul rural, din comunitățile de romi, școli speciale pentru copii cu dizabilități oferă orice, dar nu educație. Sunt mai degrabă loc de depozitat copiii, le-am numit eu în studiile mele cimitire educaționale. Acolo înveți cum să eșuezi, e complicat când faci matematica cu femeia de serviciu, acolo înveți de fapt să nu înveți.
Școală nu are nicio legătură cu dezvoltarea profesională, academică, a resursei umane, e doar un loc în care profesorii vin doar să își ia banii.
Sunt foarte multe locuri așa. Niciodată o școală care produce analfabeți pe bandă rulantă nu a pățit nimic, deși ele se știu, le vedem în rezultate.
Și atunci te întrebi a cui e vină. Nu s-a întrebat nimeni niciodată de ce responsabilitatea e trecută în afară sistemului, părinți și elevi, decât la cadrul didactic.
Apoi, educația este extrem de dependentă de chestiuni care țin de dezvoltare. Este foarte greu să ai o școală dezvoltată când infrastructură comunei, a satului, e varză, e foarte greu că profesori foarte bine pregătiți să vină într-un loc unde îi ia trei ore să ajungă, unde nu e apă sau curent.
Dacă aș rezuma această situație într-un cuvânt aș numi ipocrizie. Vedem doar aisbergului care ne face să se simțim foarte mândri de cei 10.000 de olimpici și nu vedem ceilalți un milion și ceva care se zbat în ignorantă și sărăcie”, a explicat Gelu Duminică.
